Să simți... nimic

Să simți... nimic. Ți s-a întâmplat să nu ai nici un sentiment în momente în care ar trebui să simți ceva?

Fără emoții... nimic. Privești nebunia de afară prefăcântu-te că îți pasă... dar chiar îți păsa?

Te uiți la un film la care majoritatea plâng când îl văd, dar tu nu ai nici măcar o lacrimă.

Poate este prea multă singurătate în suflet și ai inima înghețată. Aici te-a adus singurătatea, la indiferență și egoism. Acestea sunt singurele lucruri pe care le simți.

Poate că ți-a păsat prea mult de oameni în trecut și săgețile primite ți-au distrus o parte din tine.

Cine ești? Nu mai ești tu.

Dacă te uiti în trecut poți să răspunzi doar la întrebarea Cine erai? dar acum...

Cine ești? Sau cine vrei să pari?

Prima mea carte publicată

Sa devin scriitoare a fost visul meu de cand ma stiu. De anul acesta visul meu prinde contur pentru ca am publicat prima mea carte, Dansul stelelor. Este un roman despre dragoste, adolescență și viață.

In august a fost tiparita si pana sa ajunga Curierul am fost foarte agitata. Am asteptat acel telefon cu sufletul la gura. Si cand le-am primit am fost extrem de fericita si trebuie sa recunosc ca am sarit de fericire...

Am reusit sa fac primul pas. Mi-am publicat primul roman, lucru la care nu ma asteptam sa se intample la 20 de ani. Dar sunt fericita. Imediat dupa o luna am inceput sa scriu urmatorul roman care planuiesc sa fie in doua volume.


Dansul stelelor prezinta viata de adolescenta a lui Daisy. Daisy nu este o fata oarecare, ci are un talent mai special. Ea se muta la un alt liceu si nu doar viata ei se va schimba, dar si a celor din jurul ei. Isi face cu usurinta prieteni, insa o veche prietena ii face viata un calvar. Totul incepe cand Daisy se indragosteste de Alex. Si de atunci lucrurile se schimba destul de mult pentru personajele acestui roman. Romanul mai prezinta si o lectie de viata, un adevar ce probabil multi dintre noi nu vrem sa il acceptam si il ignoram.  Daisy reprezinta pentru mine mai mult decat un personaj. Este cea care va demonstra lumii ca visele pot deveni realitate.

In curand va aparea si in cateva librarii din Timisoara.

O zi buna sa aveti!

O idee

Ştiu că azi e marţi şi abia mâine e programat să postez iar, dar astăzi mi-a venit o idee. Consider că este o idee bună pentru a ne culturaliza şi a învăţa lucruri noi în fiecare zi.

Am vrut de mult să încep acest lucru, dar nu ştiu de ce nu începeam. Mă gândeam cum să aflu mai multe despre lumea asta, şi în ce mod aş putea face asta. Şi mi-a venit aceasta idee. Ceea ce m-a făcut să o pun în practică este un moment de la şcoală. Aveam acces la internet şi o colega a dat search pe Google la ceva. M-am uitat la ce şi mi-a spus că este ceva ce îi place să caute pe internet. Atunci m-am gândit că aş putea să fac ceva similar: să caut în fiecare zi, sau măcar odată la o perioadă de timp, informaţii despre un subiect anume. De exemplu, azi aş putea să caut informaţii despre un anumit munte, sau un anumit castel. Aş putea să caut despre orice şi să mă informez constant. Mi se pare mai interesant să caut despre asta. Mai ales că pot, în acest fel, să îmi ocup timpul liber cu ceva util. Şi aş putea să şi folosesc internetul pentru ceva util.

Voi ce credeţi? Este o idee bună? Dacă aveţi idei mai bune, m-aş bucura să le aud. Dacă vreţi, pot să şi postez informaţiile interesante, ca un fel de ştiaţi că...

Deci, ce ar fi dacă ţi-ai propune să înveţi în fiecare zi ceva?

Amintirea de caşmir(Repost)

În amintirea aceea de caşmir

Ea îl privea duios

Iar ochii ei strălucitori

Parcă te făceau să zbori

O atingere, o-mbrăţişare

O făceau pe ea să zboare

Dar mai presus de orice

Ea şi-a dat seama că-l iubeşte...

Parfumul lui plăcut era

Iar ei ii bătea inima

Acea apropiere dintre ei

Nu o puteau distruge nici cei mai răi

Iar dragostea lor era

Puternica, iar el.. o iubea.

Compusă în data de 6 septembrie 2012, ora 23:30.

Zambeste orice ar fi!

Nu am mai scris de mult. Adevarul e ca nu prea am avut inspiratie pentru poezii pentru ca mi-am canalizat creativitatea pe bratari. Ma rog, detalii:)). Din pacate azi nu postez nici o poezie, dar voi face o postare normala.
Mi-am dat seama de ceva. Ca viata chiar vrea sa te invete ceva. Am cunoscut intr-o zi o persoana care era foarte de treaba si cu oricine vorbea, se interesa de sanatatea lui sau a ei, de viata ei. Cu timpul, odata, am decis sa incerc si eu si efectul a fost unul placut. M-am interesat de cineva si am adus un zambet. Acel zambet mi-a incalzit inima.
Sa aduci zambete pe fetele oamenilor este ceva frumos si iti face inima sa fie fericita. La fel si cand faci fapte bune. Cred ca asta inseamna sa fii o persoana buna, sa-i ajuti pe altii si sa ii faci sa zambeasca. Poate asta te face sa fii apreciat. Acesta e unul din lucrurile frumoase ale vietii.
Ceea ce ar trebui sa avem intotdeauna e sa nu ne lasam infranti de cei care ne vor raul, sa putem gasi in inima noastra acea putere pentru a trece peste orice cu zambetul pe buze.
Un zambet e ca si cascatul atunci cand ti-e somn, ii faci si pe altii sa zambeasca atunci cand zambesti.
Deci, zambeste si fa-i si pe altii sa zambeasca.
Tu ai adus zambete pe fata oamenilor?

O iubire eterna

Erau faţă în faţă şi ea simţea cum fiecare parte a corpului ei tânjea după el, după buzele lui,  tânjea să fie în braţele lui, dar încerca să nu arate.. încerca să nu simtă asta.. mereu s-a abţinut.. a încercat mereu sa nu-i arate ce simte, dar el şi-a dat seama... şi nu simţea la fel... şi totuşi ţinea la ea.. dar nu în acel fel.... dar ea îl dorea, iar în acest moment nu s-a putut abţine şi ... l-a sărutat... îl ţinea în braţe şi îl săruta. A simţit cum corpul ei se lipea mai tare de corpul lui, cum buzele ei s-au contopit cu buzele lui, şi cei doi au devenit o singură persoană..

El îi răspunsese la sărut şi o strângea în braţe dar când şi-a dat seama ce face.... ea s-a dat la o parte şi l-a privit cu lacrimi în ochi.. ştia că el nu vroia să fie cu ea... ştia că nu vrea să îl piardă... a făcut câţiva paşi înapoi, şi-a cerut scuze şi a fugit cât a putut de tare... de fapt, el o respinsese ,îi spusese de mai multe ori că nu vrea să fie cu ea, dar că ţine la ea, dar nu în felul în care ţine ea la el... şi acum, printr-un singur moment magic.... totul s-a prăbuşit.

După câteva ore, când ea era în oraş, l-a văzut din nou... şi-a amintit de tot şi a simţit cum lacrimile încep să curgă pe obrazul ei rece... A început să ningă încet. Şi el a văzut-o, şi a venit repede la ea şi... şi-a cerut scuze că nu simte la fel. "Dar ai răspuns la sărut...". El nu a spus nimic, doar s-a uitat la ea şi i-a spus că vrea să fie doar prieteni ca înainte. Ea a spus că va încerca dar momentul acela ... faptul că ţine la el atât de mult va îngreuna. "Uite, îmi pare rău că trebuie să îţi spun asta, dar.... nu sunt interesat de tine." ... Scurt si la obiect.

Tremurând... simţind cum lacrimile nu încetau să cadă... i-a spus "mai vorbim....". Când a ajuns în părculeţul acela părăsit, a scos telefonul şi a scris "Te iubesc, nu pot trăi în felul acesta, nu mai suport... îmi pare rău că s-a ajuns la asta. Îmi pare rău pentru că te-am sărutat, şi mulţumesc că mi-ai fost alături , dar decât să vorbesc cu tine şi să ştiu că niciodată nu voi fi cu tine, mă distruge.....Adio", a trimis mesajul...

Între timp, el se juca un joc pe calculator. Când a auzit telefonul, ea îi trimisese un mesaj. I-a spus că îl iubeşte, dar acel "Adio" l-a rănit ... O iubea, firar să fie, dar nu ar fi vrut să o piardă... şi s-a întâmplat contrariul... a pierdut-o... şi el simţea la fel, dar îi era teamă.. îi era teamă să iubească. Următoarea zi nu a mai găsit-o...

Nu venise la şcoală...acasă nu era şi toţi erau îngrijoraţi. A căutat-o peste tot şi nu a găsit-o.. şi şi-a amintit...într-o zi îi spusese că ar fi vrut să fie pe o câmpie întinsă şi să privească apusul. A luat maşina şi a mărit viteza. Când a ajuns aproape de câmpia unde visase ea să ajungă, a văzut-o. A ieşit şi a mers la ea. Ea l-a privit uimită şi avea ochii roşii… Era deprimată. În mână avea o lamă, iar iarba era pătată cu sânge...

I-a luat lama din mână şi a aruncat-o... iar obiectul a fost azvârlit cât colo. A luat-o de mână şi a certat-o. A întrebat-o de ce a fugit, a certat-o pentru că se tăiase, pentru că plânsese.. "Nu-mi place să ştiu ca tu plângi" i-a spus. Ea nu a spus nimic... doar l-a privit... "Am fost îngrijorat..." a spus el într-un final.. "Nici nu şti ce am simţit când am văzut că lipseşti, că nu mai eşti de găsit...."...şi atunci, a luat-o în braţe şi i-a ridicat bărbia. A sărutat-o , iar soarele apunea încetul cu încetul, dar îi privea cu coada ochiului... Corpurile lor au devenit un întreg... sufletele lor s-au completat... perfecţiunea acestui sărut era incomparabilă... simţea că o iubeşte! El simţea că este iubit! Buzele lor s-au despărţit şi el şi-a apropiat gura de urechea ei... şi i-a spus "Te iubesc!" ... Doua suflete predestinate... ce se completează perfect unul pe altul... o iubire eternă...

Leapşa

Leapşa de la Annitu. ^-^
1. Să începem cu ceva simplu. Revista preferată. Argumentaţi!
Cool Girl, pentru că dă sfaturi fetelor şi este foarte interesantă.


2. Culoare preferată.
Verde.


3. Serialul preferat.
The Vampire Diaries


4. Emisiunea preferată.
În puii mei


5. Cartea preferata.
Pe aripile vântului .


6. Cântecul preferat.
Momentan:  Backstreet Boys - Incomplete


7. Filmul preferat.
Mândrie şi prejudecată,  momentan.


8. Blogul preferat.
N-am. Multe bloguri sunt faine.


9. Cântăreţul preferat.
N-am.


10. Ţara preferată.
America.

Leapşă pentru Marius , Iully o.O şi Claudiu şi cine mai vrea. ^^

Ochi misterioşi

Păzeşte-te de ochii ispititori

Căci sunt prea atrăgători,

Au capcana pregătită

Ce te va face să zbori.

Odată priviţi intens

Vei învăţa să zbori şi să crezi

Că totul e posibil, ai să vezi.

Acest feeling are şi nume

Dar e-un mister ciudat

Ce pare cu renume.

Singurătate vs Suflet

„Eşti singur numai atunci când nu mai ai să-ţi spui nimic”

(Tudor Muşatescu, Scrieri 2)

Singurătate vs Suflet

Singurătatea este o stare de spirit care ne distruge sufletul pas cu pas, te întristează tot mai mult, dar tu de fapt nu eşti singur pentru că ai atâtea să-ţi spui, atâtea sfaturi, ai atâtea frumuseţi de văzut încât n-ar trebui să te simţi singur, aşa cum spunea şi Tudor Muşatescu „Eşti singur numai atunci când nu mai ai să-ţi spui nimic”.

Această stare de spirit apare în diverse momente ale vieţii. Unele momente ale vieţii îţi pot crea această iluzie încât să simţi că poţi avea încredere doar în tine însuţi, iar în restul, nu ai cum să ştii. Ai senzaţia că toţi sunt împotriva ta, iar această iluzie îţi ascunde unele aspecte frumoase ale vieţii, cum ar fi că, de fapt, nu eşti singur. Ai atâţia oameni dispuşi să te ajute, să-ţi fie prieteni, să te asculte şi să-ţi poată alunga această iluzie care sfarmă sufletul tău. Dar chiar fără ajutorul altora, sufletul tău se regenerează, iar în învălmăşeala de gânduri există o portiţă de scăpare, o încurajare, ceva care te va face să fii imun la iluzia singurătăţii, pentru că sufletul, deşi uneori pare slab, devine puternic.

Sufletul omenesc deţine multe secrete şi o întreagă bibliotecă de stări, ce provin din diferite momente ale vieţii, care ajută mai mult sau mai puţin la conturarea viitorului. Unele stări, sau amintiri, le ascundem în suflet, dar vor ieşi la iveală la un moment dat. Dacă singurătatea ar fi ploaia, iar fericirea ar fi soarele, observăm că uneori singurătatea este necesară. De exemplu, când eşti supărat, să fii lăsat singur este mai util decât să încerce cineva să te ajute,dar cum spuneam, sufletul omenesc se regenerează, iar motivul supărării rămâne doar o amintire.

În concluzie, dacă te gândeşti bine, niciodată nu ai fost sau vei fi singur pentru ca mereu vei găsi o cale spre lumină.

3 MAI 2011.

Puterea Iubirii

Puterea iubirii

Iubirea este cel mai frumos sentiment. Ea poate trece orice graniţă şi nu ţine cont de nimic; deţine controlul acolo unde există, creează iluzii, dorinţe, dar poate să-ţi înceţoşeze judecata şi logica. Mircea Florian are dreptate când spune că „Ceea ce a fost clădit cu iubire nu poate fi doborât niciodată.”

Iubirea are putere asupra vieţii şi asupra sufletului uman. De fapt, are putere asupra prezentului,chiar şi viitorului. Prieteniile clădite prin iubire nu pot fi rupte pentru că, aşa cum am mai spus, iubirea controlează o întreagă realitate şi ne poate ghida spre lucruri ce păreau imposibile, iar o prietenie adevărată trece si prin foc. Iubirea stabileşte legături ce pot fi imposibil să se distrugă. Acest sentiment îţi arată sensul vieţii, drumul spre fericire, realizează imposibilul şi salvează vieţi.

Uneori, însă, iubirea are şi rezultate negative atunci când dăruieşti iubire şi nu primeşti înapoi nimic. Această fiară, ce se joacă animalic cu inimile şi sufletele oamenilor, ne poate face să acţionăm greşit, alungă raţionamentul şi ne utilizează ca pe nişte marionete. Poate să te ducă în al nouălea cer sau te poate arunca în noroi, te poate răni. Puterea iubirii este mare şi îţi joacă feste câteodată, creează iluzii, iar ca urmare nu-ţi poţi controla acţiunile.

Există doua extreme în care te poate duce iubirea: cerul sau noroiul. Dacă te duce către cer, sufletul este însorit, iar zâmbetul şi ochii nu pot să ascundă ceea ce simţi. Dacă te duce în noroi, îţi sfarmă sufletul în bucăţi, te nenoroceşte. Există un singur medicament ce poate regenera sufletul: timpul.

Facebook

Au fost odată doi copii

Mici,frumoşi,ca îngerii

Şi gemeni erau amândoi

Căutaţi pe facebook goi.

Lis,pe fată o striga

Ea scrie cu mâna stângă

Poartă haine decoltate

Şi face poze deochiate

Frate-su era mai şmecher

Şi se tot juca cu un ştecher

Avea părul dat cu gel

Mă-sa vru să-l facă chel

Lis pe facebook căuta

Joc pentru a se juca

Şi găsi profil de star

Cântăreţ frumos din bar

Se gândi cum să-l vrăjească

De ochi să se folosească

Dar fratele ei veni la ea

La calculator dorea

Să mai spargă un id

De la facebook el ciordi

O dă pe sor'sa la o parte

Să fie totul ca la carte

Ea pleacă prea supărată

Să mai poată să-l şi bată

Vru să plece dar văzu

Că pornise radio zu

Lumina se stinse-n casă

Internetul i-l furase

Frate-su se enervă

Dar ea imediat observă

Că cineva se furişează

Pe uşă la ei în casă

Băiatul văzu şi el

La uşă fugi,defel

Însă se-mpiedică şi cade

Nu pe burtă,ci pe spate

Soră-sa cade şi ea

Şi să strige ea dorea

Dar în casă apărură

Bunicii lor de la ţară

Ei pe uşă au intrat

Să se ridice i-au ajutat.

Vei asurzi

Cine sunt eu?Un om oarecare într-o lume unde invidia dăinuieşte?Sunt oare acel diamant care străluceşte în lumina soarelui?Asta sigur nu sunt.Sunt acel vultur ce străbate lumea în lung şi-n lat în căutarea unui "ceva" ce nici el nu ştie ce este?Sunt cine vreau să fiu şi cine îmi cere inima să fiu.Sunt şi voi fi mereu aceaşi eu.Însă mintea întreaba într-un final : "Cine eşti?",şi totuşi răspunsul rămâne acelaşi "Nu ştiu".Chiar dacă îmi dau seama cine sunt cu adevărat,chiar dacă soarta va face ca cineva să îmi spună cine am fost şi cum am ajuns,nu îl voi crede."Nu ştiu" va fi mereu răspunsul la întrebarea "Cine eşti?",pentru că e venit din colţurile sufletului ce ascunde atâta mister pe care lumea nu are cum să îl înţeleagă.Cântecul nu poate fi înteles,iar sunetele nu pot fi auzite.Ai asurzit citind aceste rânduri,pentru că nu ai cum să îţi traduci aceste versuri fără să le auzi,măcar un sunet.Dar nimic..Vei asurzi la orice sunet pe care îl va canta pasărea din sufletul meu. Şi totuşi misterul rămâne mister,răspunsul rămâne etern,iar cântecul sufletului va fi mereu un secret ascuns al unui suflet de om ce nu poate fi citit ori auzit de către nimeni. Aud o bătaie,e inima mea ce-mi spune că nu mă cunoaşte şi nu se cunoaşte pe ea însăşi. Ea,care a creat acest mister,ea care niciodată nu se dă bătuta,a fost învinsă de propri-ai putere ce a fost prea mare ca să îndure. Nici măcar ea nu aude acele versuri,nici măcar melodia. Şi totuşi,cineva cântă cu adevărat. Cântă vorbe ce nici măcar mintea nu le aude. Toţi am asurzit de-a binelea şi totuşi nu avem dovada acelui cântec. Dovada nu e,doar pasărea mută ce cântă cu ciocul închis. Scoate sunete,dar nu le auzim,se mişcă,dar nu o vedem mişcându-se. Şi totuşi,ea cântă.

Vis de neatins

Mă apropii de visele mele,mă ataşez de oameni şi ajung aproape de finalul cursei şi aproape de locul I. Alerg,iubesc şi vântul trece prin păru-mi ud de ploaie. Calc în noroi. Nu mai contează,cursa nu e gata!Visez să ajung în vârf.

E o cursă între mine şi sufletul meu. Deodată,din munte cade o piatră. Mi-e frică de ceea ce va urma. Mi-e frică să nu se crape şi să cadă toate pietrele peste mine astfel încât sufletul meu să vadă sângele-mi curgând din rană. Imaginea îmi apare în faţă. Pietrele ies din munte şi cad. Trupul cade şi el şi o piatră mare cade pe inima. Sufletul e încă pe munte,el încă aşteaptă să ajungă în vârf. Vede că e singur şi că nu mai e nimeni care să îl ajute să atingă acest ţel. Se uită în dreapta,corpul nu-i. Se uită în stânga,pietrele lipsesc. Aruncă o privire în jos şi rămâne uimit. Ceea ce vede îi creează teamă. E singur la sute de metri de sol şi chiar dacă mai are puţin până ajunge în vârf,îi e prea frică. Poate vor cădea pietre şi peste el. Poate se va rupe sfoara şi va cădea şi el. Jos,inima mi-e sfâşiată de o piatră ascuţită. Am fost ucisă de propriul ţel. Am fost ucisă de visul meu de a ajunge în vârf. Sufletul însă mai speră că va învinge,dar fără cineva care să îl ajute,fără un sprijin,lupta câştigată nu are nici un rost. Dacă nu ai cu cine să te bucuri că ai atins un ţel,câştigul e degeaba. Şi totuşi,el vrea să ajungă în vârf. Urcă un metru şi aruncă din nou o privire către corpul care i-a fost sprijin în timpul cursei. Îl văd sângerând, însă inima mai bate,şi totuşi nu mai are mult de trăit. Teama revine,e singur şi ar vrea să lase lupta şi să îşi salveze propriul corp. Se uită către vârf şi vede oameni plutind deasupra norilor. Sunt mai multe suflete. Unul din suflete era o fată cu părul brunet şi ochii căprui. Era foarte frumoasă şi i-a şoptit sufletului că toţi îl aşteaptă,că acolo,în vârf,va fi mai bine,dar el ştia bine că acolo nu e nimeni care să te ajute la nevoie. Este doar un loc frumos. Stă el şi se gândeşte şi după un timp,se decide: merge să îşi salveze viaţa. Deschid ochii şi văd că iar sunt pe munte. Doar că imaginaţia o luase razna şi totuşi mintea avea dreptate. Pare periculos. Şi degeaba aş ajunge în vârf,ce găsesc acolo dacă nu am un tovarăş care să mă ajute la nevoie şi acum nu am pe nimeni alături. Sunt doar eu.

Încep să cobor către sol. Inima îmi spune să urc până în vârful muntelui,dar mintea e mai raţională şi spune că e periculos. Inima spune că în vârf vei găsi ce vei dori,dar mintea spune că nu e adevărat şi o întreabă pe inima: "ce îţi doreşti?".Inima răspunde: "un tovarăş,cineva care să mă ajute şi să mă iubească aşa cum sunt,nu doar pentru că am ajuns faimoasă." şi după ce a spus asta s-a decis că degeaba va ajunge în vârf dacă nu are prieteni. Am coborât cu decizia ca orice vis e deja atins dacă ai pe cineva alături.

Mesaj despre viata

Asculta ploaia ce canta-n surdina

Si calca-n balta fara vina.

Norii plang din ce in ce mai tare

Asta inseamna ca cineva a murit,ori moare.

Asta inseamna ca cineva e trist.

Nevazand ploaia,poate e daltonist.

Nevazand lumea cu ochi buni,

Neauzind vocile de la strabuni.

Aceste voci ne spun sa-ncetam

Sa ne traim viata si sa speram..

Sa credem in fericire si bucurii

Si sa nu facem prea multe prostii

...Dar te bucuri.

Ce frumos e sa fii copil..
…crezi in Mos Craciu,Mos Nicolae si Iepuras,fara sa stii ca de fapt sunt parintii tai,dar te bucuri.
…crezi ca ai puteri supranaturale,ca poti zbura ca poti sa faci ce vrei,dar te bucuri.
…vezi pe cineva ca are ceva dulce de la magazin si vrei si tu bani sa iti iei,fara sa stii cat muncesc parintii ca sa iti dea acei bani,dar te bucuri.
…crezi ca esti indragostit,ca iubesti,fara sa stii ca de fapt iti place prezenta cuiva,dar te bucuri.
…visezi la lucruri ireale,fara sa stii ca de fapt vor ramane doar vise,dar te bucuri.
…astepti sa intalnesti printul chipes pe un cal alb,fara sa stii ca basmele nu sunt reale,dar te bucuri de asteptare.
…nu-ti pasa de ce spun oamenii despre tine si te distrezi cum iti vine tie fara sa iti pese ca deranjezi pe altii,dar te bucuri.
…spargi un geam cu mingea sau cine stie ce tampenie faci,esti certat/a,insa dupa aceea iti revii si reiei activitatea,dar te bucuri.
…nu esti adult ca sa vezi cum e sa ai grija de cineva ca tine,nu esti adult ca sa vezi cat de mult trebuie sa lucrezi pentru banii de jucarii sau pentru alte mofturi,dar te bucuri.
E frumos sa fii copil sa te bucuri de tot ce e in jurul tau si sa nu iti pese de gura lumii.
Daca mai gasiti aspecte frumoase ale copilariei,adaugati printr-un comentariu.

O calatorie ciudata in lumea lui Alice, capitolul 3

3.Totul a fost…

Motivul pentru care nu am vorbit cu el e acea cearta. Si lui ii trece greu supărarea. Insa in a patra zi,Treny mă suna si imi spuse sa merg la Alice cu Kev.

-Dar de ce nu il suni tu sa mergi tu cu el?Ce mă pui pe mine sa merg?am întrebat.

-Pentru ca nu răspunde.

-Ce??am spus uimita. Deci o sa il sun si ii spun. Oricum,ce are Alice?

-A făcut o criza si e pe cale sa înnebunească si nimeni nu o poate salva.

-Aoleu!Imediat!

Si am inchis si l-am sunat pe Kev.Am aşteptat sa răspundă dar a intrat casuta vocala. M-am dus la el acasă sa vad daca e bine insa nu era acasă. Mama lui mi-a spus ca este cu maşina „pana la o prietena”.

-O,Doamne!am exclamat. Mulţumesc!i-am spus femeii si am fugit la taxi sa merg repede la Alice.

Am căutat un taxi insa am găsit doar un om mai bătrân la locul şoferului. Acesta m-a dus cu o viteza redusa pana in acel oraş. M-a lăsat la vila lui Alice si i-am plătit cat a trebuit. Am pus restul in buzunar,am mulţumit si am fugit înăuntru. Poarta era încuiata. M-am uitat la fereastra si am văzut ca perdeaua se mişca. Deodată cineva a rupt-o,era Alice. Apoi cineva a prinso in braţe si a ţinut-o sa nu mai se zbenguie atâta ca poate mai strica ceva. Totuşi,acel cineva era Kev.

Atuncea a trebuit sa intru. Aşa ca am aruncat cu o piatra in geam ,incat sa nu-l sparg. Kev m-a văzut,i-a făcut semn cuiva sa îmi deschidă,iar in uşa apăru nimeni alta decât aşa-zisa mama a lui Alice. Mi-a deschis si am fugit înăuntru. Alice făcea pe nebuna in braţele lui Kev.

-Ce faci acolo?l-am întrebat.

-Nu se vede?Mă bat cu diavolul. a glumit el.

-Nu te tine de glume acuma!i-am spus eu si am mers la Alice in fatza si i-am spus calm:Alice ,calmează-te!Nu are rost sa faci asta!Măcar,de ce faci asta?

Alice se calma si apoi începu sa rada ca isterica. Kev ii dădu drumul si o puse pe scaun. Eu mi-am făcut cruce si i-am zis sa se potolească.

-Na,uite ce i-ai făcut!ma mustra Kev.

-Eu?Cum Doamne iartă-mă am făcut-o sa rada?Eu i-am zis cum trebuie ca tre sa se calmeze?

-Alice…i se adresa el…nu mai rade aşa aiurea. Trebuie sa iţi revii.

-Pai aşa?Uite cum se face. i-am zis si i-am dat doua palme peste fatza lui Alice.

-Au!a spus fata

A mai stat aşa uitându-se la mine si la Kev si apoi iară a început sa facă crize. S-a ridicat de pe scaun si a spart vaza intenţionat. Kev a prinso, a puso pe scaun si a ţinut-o acolo. Eu iară am început sa ii zic cu frumosu sa termine.

-Acu ce facem?m-a întreba Kev.

-Chemam un doctor. am propus eu. Doamna,mă scuzaţi,îl chemaţi va rog pe…

-Lasati.a spus Alice calma. Sunt bine!A fost doar o farsa!

Si a început sa rada cu pofta. Aşa-zisa mama a ras si ea. Eu si Kev nu am mai inteles nimic.

-Deci totul a fost doar o farsa?am întrebat supărata. Cum naiba…Aţi participat cu toţii?

Deci totul fusese o farsa. Acea femeie nu era mama ei,dar Kev nici nu ştia de farsa. Farsa fusese pentru mine,oricum.

Deci totul s-a sfârşit cu bine…

O calatorie ciudata in lumea lui Alice, capitolul 2

2.Evadarea din Rai
-Ce se întâmpla?intreba Treny disperat. De ce ne uraste?
-Locul acesta are ceva ciudat...Sau ea a băut si nu vrea sa ne zică dar ai fost cu ochii pe ea,am văzut,si ai si zis asta,si nu ai văzut-o sa bea ceva in afara de apa.
-Da...
-Sau...are amnezie dar nu are motiv sa aiba.
Asta am concluzionat eu. Erau numai trei motive pentru care Alice se purta ca o printesa.Si erau cele de mai sus. Nimeni nu ştia exact ce are tovarăşa noastră dar eu ştiam ca e ceva in neregula cu oraşul acela. Alice a mers la vila cea mare fara sa ne spună sa venim,insa Treny a întrebat-o:
-Unde mergi?
-Acasa sa scap de hainele astea.
-Nu ne iei si pe noi?am întrebat eu.
Poate aflam ceva mai multe despre locul acela. Alice nu mi-a răspuns dar noi ceilalţi am urmat-o. In fatza vilei,ea a scos o cheie din buzunar si a deschis poarta cea mare,insa nu a intrat spunând sa rămânem afara pentru ca nu suntem amicii ei si ca nici nu ştie ce căuta ea afara pe acea vreme. Trebuia sa ne ajute cineva in legătura cu maşina,insa acum alte gânduri ne chinuiau,Alice. Treny era cel mai trist,pentru ca o iubea foarte mult,chiar daca ea s-a purtat asa de urat cu el. Înainte sa intre in casa,in fata uşii apăru o femeie. Aceasta se uita uimita la Alice si o imbratisa.
-Copii astia nu mă lasă in pace!se plânse Alice femeii.
-Copii, veniţi in casa sa rezolvam problema.a spus femeia.
-Mama,eu ti-am zis ca nu mă lasă in pace si tu...protesta Alice.
-Draga mea,odată ce au pus piciorul in curtea noastră trebuie sa ii primim.a spus femeia.Veniti.
Era adevărat,toţi intraserăm in curte deja,insa câinele nu ne ataca deşi era mare. Am intrat in vila,iar femeia a închis uşa după noi. Interiorul era aşa de frumos cum nu mai văzusem in toata viata mea. Am fost conduşi in sufragerie si ne-am aşezat pe o canapea minunata. Alice tot îmbufnata era din cauza ca mama ei căci in loc sa ne dea afara,ne-a lăsat inauntru.Unul din servitori ne-a adus ceai iar eu am spus nervoasa:
-Ce se întâmpla aici?
-De ce eşti nervoasa?mă întreba Kev.
-Nu vezi?Nu mai înţeleg nimic. Alice,de ce ne urăşti?Doamna,sunteţi mama ei?
-Da.a răspuns femeia.
-Doamneee!Deci se întâmpla ceva aici,sunt sigura. Alice,de ce ne-ai ascuns ca ai părinţi?
-Nu am vrut sa va spun.a spus Alice indiferenta.Ca sa nu mă catalogaţi drept o fitoasa.Apropo,mama,îmi faci te rog nişte caviar,ca mi s-a făcut pofta.
Femeia a plecat la bucătărie sa ii spună bucătăresei ce vrea Alice. In acel timp eu am întrebat-o pe Alice:
-Ce s-a întâmplat cu tine?Treny era iubitul tău,nu Ned.Noi toţi eram amicii tai.Asa ca de ce ne urăşti?Ce ti-am făcut?
-Dar eu nu înţeleg de ce tot spuneţi chestia asta cu Treny,eu nu am stat niciodată cu el.
-Taci odată!am spus ridicandu-ma.Ma cunoşti?
-Nu.a spus calma Alice.
-Alice,tu ştii cine eşti?
-Da.
-Cine?
-Alice Whytney,fata bogătaşului Henrigh Whytney si a frumoasei prinţese Roza Whytney.
-Ce Whytney?Pe tine te chema parca Popescu.
-Popescu?întreba Alice si începu sa rada tare. De unde si pana unde?Mama!Unde îmi e mâncarea?
-Imediat e gata cina!striga femeia din bucătărie.
Eu am mers la bucătărie sa o întreb ceva pe aşa-zisa mama a lui Alice insa nu am gasit-o.Ceilalti nu m-au urmat ,ci au vorbit cu "inaltimea" sa prinţesa Alice despre acea casa. Nimeni nu m-a observat când am urcat scările. Am mers apoi pe un coridor lung si am verificat toate uşile. Insa de obicei lucrurile stranii se găseau in pod. Am văzut o uşa in tavan. Am luat un bat ,care era agatat de perete si am deschis uşa. De acolo au căzut scări. Am pus batul la loc si am urcat. Podul era si el aranjat frumos si înăuntru nu era decât un pat mic si câteva haine aranjate intr-o grămada pe un scaun. Hainele erau vechi. Apoi cineva intra acolo. Era o fetita mai mica decât mine care mi-a spus sa vin la masa.
-Locul asta,oraşul acesta ascunde ceva. am spus eu. Îmi spui si mie care e secretul?Vreo fantoma ceva?
-Pai...
Mergeam una langa alta,ea privind in jos iar eu fiind atenta sa nu uit drumul către pod.
-Pai ce?am întrebat.
-Pai a murit cineva in oraşul asta si chestii stupide cum ca ar fi o fantoma.
Apoi fata a istorisit o povestioara a unui conte care a murit ,ucis de o boala rara,neîntâlnita si chestii deastea. Pe mine nu ma interesa povestea aşa de mult pentru ca nu credeam in aşa ceva. La masa i-am spus femeii de maşina lui Kev si aceasta a spus ca va fi gata imediat ,ca deja a fost adusa. Am mancat cele mai alese bucate,incluzând si caviarul,mâncarea favorita a "prinţesei" Whytney. La un momendat un tip dragutz a venit in camera de oaspeţi. Era tot mânjit ,haina lui avea pete negre,si mai era si ciufulit. Acesta s-a uitat la masa plina de oaspeţi si când privirea i se opri asupra mea. A spus fara sa se uite la femeie:
-Doamna Whytney,maşina este reparata.
Eu m-am uitat la femeie si aceasta i-a răspuns tipului:
-Copii,mâine dimineaţa puteţi merge acasă.
-Multumim ,doamna. am răspuns.
Kev îl observase pe tip ca se uita la mine si a spus:
-Poti sa pleci.
După mâncare a venit vremea sa ne duca in camerele noastre,se pare ca baietii i-au explicat mamei lui Alice cum sta treaba si aceasta ne-a cazat pe gratis pentru o noapte. Ne-au arătat camerele noastre si fiecare avea camera lui. Ne-au dat pana si pijamale,iar eu am spus :
-As sta toata viata aici!
-Poti sa stai cat vrei. mi-a spus femeia.
Camera mea era langa cea a lui Kev,iar ceilalţi aveau camerele după noi. După ce am fost lăsata singura,am reflectat la ce s-a întâmplat. M-am uitat la televizor puţin după care cineva m-a strigat de afara. Am ieşit pe balcon si l-am vazut pe Kev la balconul sau.
-Trebuie sa discutam. mi-a spus el si a venit la mine. Ce-a fost faza aia?
-Care faza?am întrebat.
-Cea in care tipul acela se uita la tine.
-Da,si?Nu are nimeni voie sa se uite la mine?Ce-i asta?Aaa...stai ca înţeleg. Eşti gelos!
-Ba nu sunt!
-Ba eşti!
Si a continuat tot aşa pana când am spus:
-Ba nu eşti!
-Ba sunt!a spus el. Bine,sunt gelos!Ti-e bine aşa?
-De ce crezi ca tipul ala se uita aşa la mine?
-Te place.
-Da,deci asta e un avantaj,căci putem sa ieşim din locul asta.
-De ce sa plecam?
-E ceva ascuns aici. Ceva ciudat...
Nici Kev nu ştia ce era,insa le-am trimis mesaje lui Alice ,lui Drew si lui Treny sa vina in zece minute afara. Am ajuns si eu afara si i-am găsit acolo pe toţi. Alice a spus:
-De ce m-ai chemat?
-Trebuie sa ieşim de aici,din oraşul asta.
-Eu nu plec. a protestat Alice.
-De ce?a întrebat Treny.
-Uite aşa. a spus Alice si a intrat in casa.
Toţi am mers la garaj insa era încuiat. Avantajul nostru mă privea din tufişuri.
-Hei!i-am spus celui ce reparase maşina.
Acesta a ieşit din tufiş si ne-a spus:
-Unde mergeţi?
-Acasa. Ne obligi sa rămânem?am întrebat eu.
Omul se uita la noi câteva clipe si a spus:
-Nu.
Ne-a deschis garajul si ne-a dat cheile de la maşina. Înainte sa intru mi-a cerut id de Messenger. Kev se uita urat la mine,iar eu i-am spus mecanicului:
-Mai bine sa mi-l dai tu pe al tău,bine?Ca îl adaug eu când ajung acasă.
Mi-a dat un id si am intrat in maşina. Am închis portiera,iar Kev a băgat cheile in contact si a pornit. Ne puseserăm in aceleaşi locuri,eu si Kev in locurile din fatza,iar Drew si Treny in locurile din spate. La un momendat am întrebat şoferul:
-Deci iţi place de mine.
Kev a tăcut,la fel si ceilalţi doi băieţi din maşina. Timp de câteva clipe ,Kev se gândise mult la ceva,deoarece nu era prea atent la drum si a trebuit sa îl atenţionez eu.
-Tie iţi place de ala?m-a întrebat.
-Nu. am spus vesela.
-Dar de cine?
-Acu si tu...
Muzica nu fusese pornita,iar Drew si Treny adormiseră.
-Nu dormi?mă întreba Kev.
-Nu. am spus eu.
-Ti-e frig?
-Nu.
-Tie sete?
-Nu!
-Ti-e...
-Foamne,nu!Taci odată,ce ai?
Nu răspunse la întrebare. Insa tot pe gânduri era. Deodată,pe strada apăru din nou biciclistul si venea înspre maşina.
-Opreste!am spus eu si Kev oprise maşina brusc.
-Ce?întreba.
-L-am vazut pe Ned.
-Eu nu l-am vazut.
-Mda,erai pe gânduri. Fii si tu atent la drum!Ce te gândeşti atâta?La ce?La omu’ ala ca s-o uitat la mine?
Deja ţipam. Drew si Treny se treziseră din cauza frânei si au ascultau cum mă certam cu Kev.
-Nu mă gândesc la ala!a spus Kev. La altceva. Si sunt foarte atent la drum si nu tipa la mine aşa ,ca nu aşa te porţi cu cei care-s mai mari ca tine!
-Pe bune?Ha!De parca ai fi boşorog.
-Nu sunt boşorog!Taci odată ca m-ai enervat!
-Hooo!a spus Drew. Ce e aici?Bâlci?
-A fost Ned pe bicicleta lui idioata si asta nu a fost atent la drum.
Iara am ţipat. Drew a spus:
-Haideti ,nu va mai certaţi. Nu e bine.
-Ai dreptate. am spus eu.
-Eu zic sa mergem după Alice. a spus Treny si toţi ne-am uitat urat la el. Bine. Mergem acasă.
Restul drumului am ascultat muzica fara sa mai spunem ceva. Doar câteodată mai spunea Drew câteva bancuri insa nimeni nu-l baga in seama. Biciclistul nu a mai apărut. Când am ajuns in fatza blocului meu,am ieşit,am spus "noapte buna" si am mers cu paşi repezi in casa. Timp de câteva zile nu am mai vorbit cu Kev pana când...

O calatorie ciudata in lumea lui Alice, capitolul 1

1.Biciclistul
Era noapte.Eu,cu inca cativa prieteni am mers la o plimbare cu masina.Cel mai mare dintre noi,Kev,a condus,caci are 18 ani si are carnet de conducere.Era distractiv,mai ales ca muzica era data la maxim si in acel moment ascultam rock.
Eu il tot atentionam pe Kev sa fie atent la drum,dar el avea talentul de a se concentra pe mai multe lucruri deodata,desi omul,in general,nu se poate concentra decat pe doua lucruri.Oricum,era mare distractie.Sa va prezint cine era...
Kev era soferul,asa cum am mai spus mai sus,eu,Monique,stateam pe celalalt loc din fatza,in locurile din spate stateau Alice,cea mai mica dintre noi care are 14 ani,apoi era Treny si Drew care erau de aceeasi varsta,adica 17 ani.Drew mai avea putin si avea majoratul pe care si-l va petrece cu mine si cu ceilalti.
-Da muzica mai tare!spunea Treny,care tocmai bause ceva dintr-o sticluta.
-Nu mai bea asa ceva!l-am mustrat eu si i-am luat sticluta.
Era de wisky.Nu stiu cat bause dar a baut cam mult.Am deschis-o si m-am uitat inauntrul ei sa vad daca mai era ceva.
-Vrei si tu?rase Drew.
-Nu,doar verificam daca..am inceput eu.
-Daca mai e ceva sa bei si tu? rase el si mai tare.
-Terminati acolo!a spus Kev si a luat sticluta si a aruncat-o pe geam.
Eu nu am spus nimic,dar Treny a sarit ca de ce i-a luat sticla.Kev i-a explicat ca nu e bine sa bei,ca te "strica" la creier bautura si chestii de genul acesta insa eu am vazut ca Treny nu asculta si i-am zis lui Kev:
-Lasa-l in pace ca oricum nu te baga in seama.
-Bine.a spus Kev si s-a uitat la drum.
Am mai mers prin intuneric cu masina mult timp...De la acea discutie s-a facut liniste.Eram obisiti cu totii ,iar Alice,Treny si Drew adormisera.Eu m-am uitat in spate si l-am auzit pe Treny sforaind.Dupa putin timp,un sunet puternic opri masina.Eu ma uitam in telefon la niste poze ca ii facusem cateva lui Treny.M-am uitat inspaimantata la drum si am zpus:
-Asta nu a fost Treny.
Kev ma aproba.Pe strada nu trecea nici o masina deci nu prea aveam cum sa cerem ajutor.Oricum,de la sunetul acela se treisera toti,iar Treny nu mai era asa de beat.Am iesit din masina iar baietii s-au uitat la motor.
-Motorul e distrus.a spus Kev.Trebuie dus la reparatii si trebuie cumparat...
-Ha?am spus eu.Va descurcati,ca eu nu ma pricep la masini.
Kev le explica baietilor problema ,iar eu si Alice ne-am uitat dupa vreo masina care sa ne duca pana undeva.Drew a inchis capota masinii spunand:
-E varza!Voi ati vazut vreo masina?
-Nu.am spus eu.
-Alice,scoate si tu piciorul in strada cum faceau alea sexy in filme.a ras el.
-De ce nu-l scoti tu?a spus Alice.
-Eu zic sa mergem pe jos.am propus eu.
Ceilalti au aprobat.Si am mers mult si bine,cel putin asa ni s-a parut la toti.Am mers pana am ajuns intr-un oras.Afara nu era nimeni,nici macar masini,era liniste...Deodata,un biciclist apare de nu stiu unde si vine spre mine.Eu ma uitam la ala sa vad cine e.Era un baiat de varsta mea.Cand vine aproape de mine,ma dau la o parte.Eu,cu gandul la glume,le spun amicilor mei:
-Vreti sa cada de pe bicicleta?
-Da,dar..incepu Alice.
-Hei!strig eu la biciclist,care se uita la mine ,eu ii fac cu mana si ii zambesc,desi nu stiu daca ma vede bine sau nu.
Ala se uita la mine si imi zambeste si el,se pare ca m-o vazut.Oricum,saracul de el se impiedica de o piatra uriasa si cade in fatza.Alice fuge la el strigand:
-Ned!Te simti bine?
Cand ajunge la el,il ajuta sa se ridice si apoi se uita la mine urat.Eu spun :
-Ce?
Alice vine la mine si imi spune suparata:
-Stii cine e?
-Pai,e Ned,nu?am raspus putin confuza de starea ei.
-Da!Si uite ce i-ai facut!imi spuse aratand spre baiat.
-Si?E doar putin ranit!
-E ranit foarte grav.Sa vezi ce te spun lu mama si sa vezi ce iti face.
Toti am ramas socati.Nu stiam ca are parinti pentru ca ne spusese ca are numa unchiul si matusa ei ca rude,in rest cica toata generatia aceasta a familiei ei a disparut si ca parintii ei au fost ucisi de un accident de masina.
-Ai baut?am intrebat-o.Ca pari asa...aeriana.
-De ce sa beau?a ras ea.Stiti ca eu nu beau si nu fumez.
-Daaa,te-am vazut eu cand te-ai dus la coltul blocului si ai baut bere.a spus Kev.
-Kevin,am eu fatza de asa ceva?
-Nu,dar de ce nu recunosti ?
-Ce sa recunosc?Recunoasteti voi ca mintiti.Eu nu beau,nu fumez si...mi-e pofta de caviar.spuse Alice ganditoare.Ma duc acasa.
-Dar suntem la sute de km distanta.a spus confuz Treny.
-Deci nu mai inteleg nimic.Explica-ne,Alice.am spus eu suparata.Cine e Ned?
-Pai,eu locuiesc la casa aceea.spuse ea si ne conduse catre o vila mare,cu doua etaje,frumoasa,dar pazita de caini.Haideti sa va pezint casa mea.Si Ned,e iubitul meu.
-Ce??Ai iubit in orasul asta?a intrebat Treny.Parca eram impreuna,Alice.Parca ne iubeam mult.
-Noi,sa ne iubim?Doamneee,nu cred.Sunt bogata,nu am iubiti saracaciosi.a protestat ea.
-Alice,suntem prietene foarte bune,tu nu esti bogata.De unde ti-a venit asta?Tu il iubesti pe Treny,nu pe ...cum te cheama?
-Ned.spuse biciclistul.
-Asa,Ned.Tu,Alice,nu-l iubesti pe Ned!Il iubesti la nebunie pe Treny.
-Ba nu!a spus Alice.
-Stiu ce se intampla aici,adica cred ca stiu ce se intampla.am concluzionat eu.

45 lectii despre viata

Ştiţi cum e perioada adolescenţei? Mulţi o vom simţi,sau o simţit chiar acum sau am simtit-o odată,însă am auzit ca perioada asta e cea mai frumoasă si e o singura data în viaţa.
Trebuie sa trăim fiecare moment al vieţii sa ne bucurăm de orice.
Despre aceasta perioada o sa găsiţi multe articole pe net.Ştiu ca în aceasta perioada te simţi cam naspa si ai tot felul de stări. Simţi ca nu ai un rost în viaţa?Vrei sa mori?Pai eu zic ca nu e bine sa îţi doreşti moartea pentru ca Dumnezeu ne-a dat o viaţa ca sa o trăim,nu sa ne-o luăm singuri.Deci traiti-va viaţa.Speranta moare ultima,odata cu voi. Si acum scopul acestui articol e sa va arat cum sa va traiti viata.Titlul spune totul deci sa incepem:

1.Viata nu e dreapta,dar tot este buna.
2.Cand ai indoieli,fa doar un pas mic...inainte.
3.Viata este prea scurta ca sa pierzi timpul urand pe cineva 4.Serviciul tau n-o sa te ingrijeasca atunci cand esti bolnav.Dar prietenii si parintii-da.Tine legatura cu ei!
5.Plateste-ti intotdeauna datoriile
6.Nu trebuie sa ai ultimul cuvant in orice discutie.Invata sa nu fii de acord...
7. Plângi împreună cu altcineva. Este mai sănătos decât să plângi singur.
8. Poţi să fii supărat pe Dumnezeu. El poate suporta.
9. Economiseşte pentru pensie încă de la primul salariu.
10. Când e vorba de ciocolată, orice rezistenţă este inutilă.
11. Fă pace cu trecutul, ca să nu-ţi încurce prezentul.
12. E-n regulă să-ţi laşi copiii să te vadă plângând.
13. Nu compara viaţa ta cu a altora. Nu ai idee care e rostul “călătoriei” lor.
14. Dacă o relaţie trebuie să fie secretă, atunci n-ai ce căuta în ea.
15. Totul se poate schimba într-o clipită. Dar fii liniştit, Dumnezeu nu clipeşte niciodată.
16. Respiră adânc. O să-ţi calmeze mintea.
17. Fă abstracţie de orice nu este util, frumos sau îmbucurător.
18. Tot ce nu te omoară cu adevărat te face mai puternic.
19. Nu e niciodată prea târziu să ai o copilărie fericită. Dar a doua ocazie depinde numai de tine.
20. Când se întâmplă să fie aşa cum îţi place în viaţă, nu răspunde niciodată cu NU!
21. Aprinde lumânări, foloseşte şerveţele frumoase, îmbracă lenjerie deosebita. Nu le păstra pentru ocazii speciale. ASTAZI este special.
22.Pregăteşte-te temeinic, apoi mergi cu toţi ceilalţi.
23. Fii excentric ACUM! Nu aştepta să-mbătrâneşti ca să porţi haine rosii…
24. Cel mai important organ sexual este creierul.
25. Nimeni nu este însărcinat cu fericirea ta. Doar tu.
26. Înrămează orice aşa-zis dezastru cu aceste cuvinte: “Oare peste cinci ani va ma conta asta?”
27. Intotdeauna alege VIATA.
28. IARTA oricui orice.
29. Nu e treaba ta ce gândesc alţii despre tine...
30. Timpul vindecă aproape orice. Dă-i timpului… TIMP.
31. Oricât de bună sau rea ar fi o situaţie, ea se va schimba.
32. Nu te lua prea în serios. Nimeni altul nu o face.
33. Crede în MINUNI!
34. Dumnezeu te iubeşte pentru că El este ceea ce este, nu pentru ceva ce ai făcut sau n-ai făcut.
35. Nu pune controlul pe viaţă. Arată-te şi fă din ea tot ce poţi.
36. A creşte mare bate alternativa – a muri de tânăr….
37.Copiii tăi au doar o copilărie.
38. Tot ce contează cu adevărat la final este că ai iubit.
39. Ieşi afară în fiecare zi. Miracolele te aşteaptă peste tot.
40. Dacă ne-am pune problemele într-o grămadă şi le-am vedea şi pe ale altora, le-am lua pe ale noastre înapoi….
41. Invidia este pierdere de timp. Tu deja ai tot ce-ţi trebuie.
42. Ce e mai bun abia acum urmează.
43. Nu contează cum te simţi – ridică-te, îmbracă-te şi arată-te.
44. Nu sta!
45. Viaţa nu e legată cu fundă, dar tot este un DAR.

Prietenii sunt familia pe care o alegem pentru noi înşine!

Interesante chestii:-?
Voi ce credeti?

Anna,the partea a treia

3.Strainul care ia fara sa ceara
Cainele era mort.Nu mai avea ce sa faca.Insa criminalul...Cainele nu s-a dus singur in strada.Pare ciudat,dar el a fost invatat sa traverseze corect strada,ca mai pleca de acasa.Dar ceea ce a declansat cautarile sale a fost altceva.Cand Rexy voia sa plece afara,ii dadea Anna drumul.Deci cineva l-a scos din casa.Asta gandea Anna.Asta a fost concluzia.Cum am spus,Anna a descoperit criminalul.Sau mai multi,criminalii.
Intr-o zi de scoala,la scoala...
Il alerga pe unu pe coridor.Si logic ca si-a lasat geanta in clasa.In timp ce alerga a vazut un baiat care nu facea parte din colectivul scolii ei.Acel baiat a intrat in clasa ei.Ea se oprise din fugarit cand a vazut ca acela a intrat in clasa.Era ciudat."Fugaritul" a incercat sa o enerveze pe Anna spunandu-i in toate felurile insa nu a reusit.Fata a mers in clasa sa vada despre ce era vorba.Si..surpriza!Baiatu ii umbla prin geanta.A mers la el si i-a zis:
-Hei!De ce imi umblii prin geanta?
Baiatu s-a uitat la ea urat.Era frumos dar asta nu conta.Colegele ei se uitau la baiat ca indragostitele.Baietii nu intrau in treaba asta din nu stiu ce motive.Poate au fost batuti de acesta.Strainul cauta ceva in geanta ei in continuare.Anna incerca sa i-o ia insa nu reusi pentru ca acel baiat era prea puternic.In cautarule sale,acesta gasi ce cauta,un anumit caiet.Era un caiet gol in care fata trebuia sa isi scrie impresiile de la scoala pentru ca asta a fost o tema de la o profesoara.Si toti colegii aveau un caiet ca acesta.Dupa ce a luat caietul,strainul a mers din clasa.In acest timp,Anna nu a stat degeaba.A incercat sa isi ia caietul inapoi,in toate modurile insa acela nu o baga in seama.Degeaba incerca ea sa isi ia caietul.In afara clasei l-a intrebat:
-Cine esti?
Abia atunci ii veni intrebarea in minte.Baiatul a raspuns:
-Un mesager si ajutorul profesoarei de consiliere.A cerut caietul.
-Si de ce nu mi-ai zis sa ti-l dau?Cum te cheama?
-Roger si nu ma gandeam sa ti-l cer.Asa sunt eu.
-Mda.Pai...Bine.Dar sa il aduci inapoi.
Cindy o vazuse pe Anna renuntand in a-i cere caietul baiatului si cand ea intra in clasa,ii spuse:
-Anna,de ce ai renuntat asa de usor?Il crezi pe ala?
-Nu,dar..
-Tu stii ca asta e un prost?A ramas repetent de vreo doua ori.E in a zecea acuma si trebuia sa fie in a doispea.
-Fataa,a luat caietul gresit.spuse Anna si incepu sa rada.Ala cu impresii l-am uitat acasa.Ala era altul in care trebuia sa scriu azi.
De criminal nu am zis nimic,dar Anna crede ca nu profesoara de consiliere a cerut caietul acum,ci altcineva.Si cineva-ul ala ii vrea raul Annei.Cineva-ul ala a dat ordin uciderea lui Rexy.Cineva-ul ala e...