Social Icons

twitter facebook Google+ linkedin rss feed email

luni, 31 martie 2014

Ghiceşte personajul

O prietenă de-a mea este înnebunită după acest joc, aşa că am desenat personajul jocului. Tu ghiceşti despre ce joc este vorba?

miercuri, 26 martie 2014

ASL(American sign language)

Aţi observat cum anumite seriale pe care le urmărim ne influenţează într-un anume fel? Ba chiar ne informează în anumite domenii. De exemplu, Jurnalele vampirilor nu ştiu dacă dă informaţii ajutătoare, dar arată o anumită viziune despre aceste creaturi mitice, la fel şi celelalte seriale despre vampiri. Sau un serial despre psihologia minciunii(Lie to me) te-ar putea învăţa câteva tehnici de a detecta minciuni, sentimente şi alte lucruri pe care le trădează faţa.

În urmă cu un an şi jumătate am văzut două sezoane întregi din Switched at birth. Este vorba de două fete(Bay şi Daphne) care au fost schimbate la naştere şi de aici s-a ajuns la multă dramă, multe secrete dezvăluite, relaţii distruse etc. Asta se întâmplă în orice serial.  Ceea ce m-a fascinat în serial a fost limbajul. Daphne era surdă, dar învăţase să îşi folosească vocea cu toate că nu îşi auzea propria voce. Era printre puţinele care a reuşit(în serial, desigur), să folosească şi vocea în limbaj, astfel încât să pară un om normal. Ba chiar a învăţat să citească pe buze. Dar, cum spuneam, m-a fascinat cum comunica cu mama ei, cu colegii, cu prietenii. Făcea semnele cu mâna şi cu mimica feţei.

De atunci, am şi învăţat câteva semne şi am devenit interesată în a învăţa acest limbaj. Chiar mai mult decât eram interesată să învăţ cuvinte în japoneză pentru că mă uitam la anime-uri mult. Limbajul semnelor este folosit de cei care nu aud, dar şi de cei care aud dar trebuie să comunice cu aceste persoane.

Învăţând limbi noi, pot învăţa să comunic cu alte persoane care nu cunosc limba mea. Şi în viaţă mereu învăţăm lucruri noi. Este ciudat, cum oamenii sunt învăţaţi să vorbească despre anumite persoane fără să cunoască. Nu vorbesc doar de surdo-muţi, ci de toate persoanele care sunt bârfite şi batjocorite. Am învăţat că orice peroană are calităţi de care nu ai cum să ştii dacă nu accepţi să cunoşti respectiva persoană. Sunt batjocorite şi bârfite mai ales persoanele cu handicap, pentru că nu sunt ca noi. Fetele se bârfesc unele pe altele pentru că se îmbracă cumva anume. Am observat şi că orice ai face, tot vei fi bârfit la un moment dat şi oricâte lucruri bune faci, mereu vei fi vorbit şi judecat.

Despre orice persoană cred că poţi să auzi ceva rău. Nu este bine acest lucru şi eu cred că nu trebuie să judecăm după aparenţe. Înainte de a judeca, mai bine ne uităm la noi, aşa cum a spus Cineva, şi să vedem bârna din ochiul nostru. Nimeni nu este perfect şi fiecare a ajuns într-un anumit punct ca şi consecinţă a unor alegeri şi acţiuni. Revenind la limbajul semnelor. Mi se pare foarte interesant şi ba chiar util în cazul rar în care poţi să cunoşti o astfel de persoană. În rest, nu ştiu cât de util este, dar ştiu că mi-ar plăcea să învăţ.

Serialul a pus în evidenţă faptul că deşi unele persoane au handicap, toţi suntem la fel. Toţi suntem oameni şi fiecare ar probleme. Nu trebuie să ne gândim că X are mai puţine probleme decât noi, pentru că dacă am afla câte probleme are respectiva persoană, vom vedea că e posibil să aibă chiar mai multe probleme decât credem. În viaţă, fiecare ne lovim de ziduri, fiecare trecem prin momente grele. Ceea ce contează e să ne ajutăm unii pe alţii.

Aşa că, i-aţi timp liber şi du-te într-un loc liniştit. Meditează asupra ta şi vezi cine eşti. Apoi gândeşte-te la fiecare persoană pe care ai bârfit-o. Da, nu eşti exclus, fiecare a bârfit, uneori chiar fără să vrei mai bârfeşti. Te gândeşti la fiecare persoană despre care ai spus ceva rău şi încearcă să înţelegi motivul. Apoi mergi la acele persoane şi împrieneteşte-te cu ele. O să fii uimit de personalitatea lor.


marți, 25 martie 2014

O idee

Ştiu că azi e marţi şi abia mâine e programat să postez iar, dar astăzi mi-a venit o idee. Consider că este o idee bună pentru a ne culturaliza şi a învăţa lucruri noi în fiecare zi.

Am vrut de mult să încep acest lucru, dar nu ştiu de ce nu începeam. Mă gândeam cum să aflu mai multe despre lumea asta, şi în ce mod aş putea face asta. Şi mi-a venit aceasta idee. Ceea ce m-a făcut să o pun în practică este un moment de la şcoală. Aveam acces la internet şi o colega a dat search pe Google la ceva. M-am uitat la ce şi mi-a spus că este ceva ce îi place să caute pe internet. Atunci m-am gândit că aş putea să fac ceva similar: să caut în fiecare zi, sau măcar odată la o perioadă de timp, informaţii despre un subiect anume. De exemplu, azi aş putea să caut informaţii despre un anumit munte, sau un anumit castel. Aş putea să caut despre orice şi să mă informez constant. Mi se pare mai interesant să caut despre asta. Mai ales că pot, în acest fel, să îmi ocup timpul liber cu ceva util. Şi aş putea să şi folosesc internetul pentru ceva util.

Voi ce credeţi? Este o idee bună? Dacă aveţi idei mai bune, m-aş bucura să le aud. Dacă vreţi, pot să şi postez informaţiile interesante, ca un fel de ştiaţi că...

Deci, ce ar fi dacă ţi-ai propune să înveţi în fiecare zi ceva?

Citatul săptămânii

Energia urii n-o să te ducă nicăieri, dar energia iertării, care apare prin dragoste, va reuşi să-ţi transforme viaţa în mod pozitiv.
Paulo Coelho

miercuri, 19 martie 2014

Ce este visul?

Astăzi vreau sa vorbesc despre ceva despre care fiecare are o opinie personală: visele. Nu mă refer la cele pe care le avem în legătura cu viitorul, în care ne dorim ceva anume de la viitor. Despre asta voi vorbi altădată. Acum voi vorbi de acele vise ce le avem noaptea. Deoarece sunt atât de multe puncte de vedere, vă voi prezenta doar câteva şi voi veţi alege varianta care vi se pare mai bună sau mai adevărată.

Unii oameni cred că visul este o imagine a viitorului, a ce se va întâmpla. Ei cred că visul poate să aibă multe semnificaţii şi că poate fi interpretat după fiecare obiect sau persoană ce apare în respectivul vis. Şi probabil că uneori chiar aşa e şi chiar se întâmplă acele lucruri. Aici avem două variante: ori este efectul nocebo, în care ne impunem în minte că se va întâmpla un anumit lucru, ori visele chiar prezic viitorul. Când ne gândim la ceva, atragem acel lucru ca un magnet, chiar dacă nu ne dăm seama decât târziu, aşa că trebuie să avem grijă ce ne dorim. Aflasem asta dintr-un documentar despre secretul unei vieţii frumoase. Documentarul prezentase cum un gând negativ de dimineaţă, ne strică toată ziua, iar dacă ne trezim cu gânduri bune, toata ziua ne merge bine.

Ceea ce ştiu din propria experienţă e că atunci când visez şi ştiu că este un vis, am impresia că am reţinut toate detaliile, dar când mă trezesc, uit o mare parte şi îmi amintesc doar fragmente. Sau uit tot ce am visat şi îmi amintesc doar puţin din cele care au avut un anume impact asupra mea. Vouă vi se întâmplă la fel?

Alţi oameni spun că sunt rodul minţii noastre, cum că emoţiile, ceea ce simţim sau am simţit se exprimă prin vis. Ca şi cum ni s-ar transmite ceea ce simţim. Sau că visăm ceea ce am gândit înainte de a adormi. De exemplu, dacă am avut o problemă în ziua respectivă care ne-a ocupat mult mintea, probabil că ajungem să şi visăm acel lucru. Grijile, temerile, dorinţele pot să ne fie transmise prin vis. Sau dacă s-a întâmplat o nenorocire, visăm uneori chiar şi soluţia sau doar o extindere a nenorocirii.

Unii doctori spun că visul este o descărcare a informaţiilor pe care nu le mai folosim. Pentru că mintea noastră tot primeşte informaţii şi tot primeşte şi ca să se elibereze din memorie, visăm anumite lucruri, amintiri pe care nu le-am mai folosit. Şi că orice asemănare cu viitorul este o coincidenţă. Unele persoane spun că au visat persoane pe care nu le-au mai văzut niciodată în viaţă, după care au văzut acea persoană în acea zi sau în altă zi, iar alţii contrazic această idee spunând că este imposibil. De exemplu, putem să vedem un om la o oarecare distanţă, dar nu îl băgăm în seamă, dar îl visăm. Ori, am văzut persoana respectivă la televizor, într-o revistă sau altă sursă. Orice variantă este posibilă.

Psihlogii au studiat visul şi, consider eu, cel mai bine a reuşit Sigmund Freud, în cartea sa numită Despre vis. Am început să o citesc şi mi se pare foarte interesantă. Nu am ajuns prea departe, din motive proprii, dar mi se pare genial omu'. El a scris şiInterpretarea viselor în care a descifrat secretul visului, dar care ar putea fi greu de înţeles pentru nespecialişti. Aşa că a scrisDespre vis, pentru publicul larg.

Din punct de vedere religios, Biblia spune ceva asemnător cu ce am scris la început. Scrie în Biblie că El vorbeşte prin vise, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor.(Sursă: Biblia, Iov 33:15). Nu cred că trebuie să explic, pentru că versetul este destul de explicit. Din acest punct de vedere se pot spune multe, dar mă voi rezuma la ce am scris.

Am vrut, în această postare, să arăt mai multe variante de răspuns la întrebarea Ce este visul şi de unde vine?. Aşa că vă voi lăsa pe voi să decideţi ce variantă alegeţi. Poate fi o singură variantă, sau mai multe ce pot exprima aceeaşi idee prin cuvinte diferite.

Tu ce alegi?

marți, 18 martie 2014

Citatul săptămânii

Nu este iubit şi respectat decât cel care se iubeşte şi se respectă. Nu căuta niciodată să le faci pe plac tuturor, căci vei pierde respectul tuturor.
Paulo Coelho

luni, 17 martie 2014

Desene şi creaţii proprii: Portret Aniţa

De vreo două săptămâni am început un proiect şi desenele ce vor urma sunt părţi din proiectul meu. Aceasta este Aniţa, colega mea şi pentru că am promis că îi voi face portretul, iată-l:

Mi-am dat seama că este mai frumos să desenez persoane din viaţa mea, decât vedete cu care nu am nici măcar o tangenţă. Şi prin asta, aduc zâmbete.

miercuri, 12 martie 2014

Autodistrugere

Într-o zi, pe când eram în camera mea şi priveam pentru câteva clipe în jur, am vrut să ascult ce spune pământul. Am vrut să mă conectez şi să îl ascult, ceea ce nu cred ca au făcut mulţi oameni. Aşa că am mers la fereastră şi m-am uitat la bambusul meu. L-am întrebat dacă are ceva de spus şi tot ce a făcut a fost să zâmbească. Îi merge bine la mine în cameră. Dar nu prea reuşeam să aud nimic. Tot ce era în camera mea striga după atenţie.

Dar pământul tăcea. Când m-am uitat la celelalte obiecte, ele au tăcut. Am cerut linişte şi iar am încercat. Nimic. Pământul tăcea şi doar ceasul se auzea ticăind. Obiectele din jurul meu iar au început a face gălăgie, dar nu m-au ascultat când le-am cerut linişte. Văzând că nu am nici o şansă în a înţelege pământul, am plecat undeva unde puteam fi doar eu şi natura. Am întrebat copacii dacă aveau ceva de spus, dar ei au tăcut şi au afişat tristeţe. Le-am simţit frica şi nu înţelegeam de ce. Am pus mâna pe ei şi am închis ochii. Credeau că îi voi tăia. Probabil auziseră poveştile acelea în care oamenii taie păduri întregi.

Am pus mâna în pământ şi am închis din nou ochii. Am intrat în conexiune cu natura şi atunci am văzut de ce sunt înspăimântaţi. Pentru câteva secunde am văzut pădurile tăiate şi mi-am dat seama că acestor copaci le-au fost luată familia. Au văzut cum semenii lor sunt ori tăiaţi de la bază, ori luaţi din pământ cu tot cu rădăcină. Am deschis ochii şi am văzut că plângeau. Atunci mi-am dat seama că pământul avea mult mai multe de spus. Am închis din nou ochii şi am văzut tot ce au văzut ei: fiecare război, fiecare crimă, fircare cadavru, fiecare avalanşă, fiecare defrişare, fiecare gunoi aruncat ce este dăunător pentru mediu. Am  luat mâna şi am ascultat natura. Şi atunci mi-am dat seama că plâng. Atunci mi-a vorbit tot prin imagini transmiţând cum aerul este contaminat şi stratul de ozon se subţiază.

Am plecat la râu şi l-am ascultat şi pe el. Era minunat, dar când am pus mâna în apa sa, acesta mi-a vorbit şi mi-a arătat fiecare loc, fiecare gunoi aruncat în el, fiecare substanţă, fiecare animal marin care a murit din cauza noastră. Mi-a arătat ceea ce noi nu vedem.

Am văzut cum lumea noastră este distrusă. Am vrut să întreb cine face asta, dar pământul mi-a luat-o înainte. Vocea s-a auzit ca şi cum cineva era lângă mine, dar orinde mă uitam, nu era nimeni. Era  voce bărbătească. Inspira tristeţe. A spus:

De ce mă distrugeţi? 

Copacii mi-au pus şi ei o întrebare:

De ce ne distrugeţi? Doar ştiţi cât timp ne ia să creştem.

Iar vântul la fel:

De ce ne contaminaţi?

Mă întreba pe mine, conştientizând faptul că sunt mesagerul lor. Fără natură nu putem trăi, dar noi oamenii tot o distrugem. E ca şi cum ne-am autodistruge.

Ştiu că lumea noastră are şi frumuseţi, chiar foarte multe, dar cu fiecare gunoi aruncat în pământ sau în apă ne distrugem planeta, casa noastră de la naştere până la moarte, casa viitorilor copii, nepoţi, strănepoţi ş.a.m.d. Avem atâtea lucruri frumoase şi ne lăsăm mintea ocupată cu problemele vieţii cotidene, nu mai observăm lucrurile simple de care am putea să ne bucurăm, nu vedem decât tehnologie. E foarte utilă, dar trebuie şi să ne conectăm cu natura însăşi. Uită-te în jur. Dumnezeu ne-a lăsat aceste minunăţii ca să ne bucurăm de ele şi să le îngrijim. Suntem cea mai evoluată specie şi dacă tot avem atâta putere încât să ne creăm nouă un spaţiu şi o viaţă cât mai frumoasă, de ce nu ne îngrijim şi de natură?

De ce vă autodistrugeţi?

Mă întorc cu privirea tristă la tine şi te întreb: Ce am putea face? Cum să ne salvăm draga noastră planetă?

 

marți, 11 martie 2014

Citatul săptămânii

Dragostea este doar un cuvânt, până ce vine cineva să îi dea înţeles.
Paulo Coelho

luni, 10 martie 2014

Desene şi creaţii proprii: Elena Gilbert(Nina Dobrev)

Personajul principal din The Vampire Diaries, Elena Girbert, jucată de actriţa Nina Dobrev, este o fată simplă la început după care apare Stefan şi viaţa ei se complică din ce în ce mai mult.
Nu ştiu cât de bine a ieşit, dar vă las pe voi să decideţi.

miercuri, 5 martie 2014

Ţeluri

Mă îndepărtez de propriile gânduri, sentimente şi mă las condusă de viaţa cotidiană. Mă concentrez pe treburile zilnice atât de tare încât uneori devin insensibilă şi irascibilă. Este bine să nu simţi nimic, sau este mai bine să simţi ceva? Ceea ce ştiu e că trebuie să mă gândesc şi la alţii, dar sentimentele mele de bunătate şi calm dispar în ceaţă. Insensibilitatea le ia locul, devin probabil rea, irascibilă şi ceea ce îmi ocupă mintea sunt doar ţelurile apropiate.

Este bine să avem ţeluri, şi ele ne ajută foarte mult prin faptul că ne dau un scop în viaţă. Avem priorităţi şi lucruri care pot aştepta, iar totul ţine de organizare. Probabil că încep să se schimbe unele lucruri în atitudinea din simplul fapt că am un ţel apropiat şi lupt pentru dorinţele mele. Se numeşte ambiţie. Dar nu acţionez cum trebuie. Las prea mult din insensibilitate să mă controleze. Tot ceea ce văd e faptul că îmi voi îndeplini ţelul prin multă muncă.

Dar lucrurile minore pot aştepta. Când ai mai multe lucruri de făcut într-o perioadă de timp, trebuie să vezi care sunt priorităţile. Mai ales ca elev de clasa a XII-a, sau a VIII-a, când îţi pregăteşti viitorul. În ultimul an de liceu, ca să reuşeşti, trebuie să ştii care sunt priorităţile şi să te axezi pe ele. Dar e nevoie şi de relaxare. Să văd ce priorităţi am: BAC-ul la română, BAC-ul la matematică şi BAC-ul la Biologie. Dar înainte de toate, examenul important ce îl voi avea. Cu cât mă apropii mai mult de aceste ţeluri, cu atât devin mai importante pentru o perioadă şi trebuie puse pe locul doi lucruri care se pot face mai târziu. Mai ales, când ştii că îţi pregăteşti viitorul, ca să nu clachezi, trebuie să te axezi pe ce te va ajuta în viitor. Înainte făceam aceeaşi greşeală constant. Învăţam pentru note, pentru că acela era scopul meu, acum îmi dau seama că aceste note nu mă ajută cu nimic. Totuşi, asta nu înseamnă că voi renunţa să învăţ şi la alte materii. Pur şi simplu, ma axez pe ce mă interesează şi dacă am timp şi de altele, mă ocup şi de restul. Făceam greşeala de a învăţa la TOATE MATERIILE şi nu reuşeam, iar mai spre finalul liceului am decis. Ceea ce conzează este să iau notă mare la Bacalaureat şi să îmi iau examenele viitoare. Iar notele, să fie doar pentru a îmi verifica cunoştiinţele. Am tot ce trebuie să învăţ, deci, am început deja să învăţ mai serios.

Iar după ce voi termina cu aceste lucruri, voi fi fericită că am reuşit să lupt şi că am reuşit să îmi îndeplinesc ţelul.

Când ştii că ceva contează cu adevărat pentru tine, luptă cu încredere şi fă tot ce poţi ca să câştigi lupta. Fiecare vârstă are anumite lucruri specifice, iar ceea ce contează pentru mine în acest moment şi în următoarele câteva luni este să reuşesc să iau o notă cât mai mare la BAC. Şi chiar dacă alţii spun ceva diferit, spun că vreau o notă mare pentru că ştiu că pot.

În general, ca să ne îndeplinim ţelurile, trebuie să lutpăm cum putem. Aceste lupte ne învaţă ceva despre viaţă, dar şi despre noi înşine. Ca să ne descoperim sinele interior trebuie să ne verificăm limitele. Nu spun să începi un sport extrem sau ceva, ci să lupţi pentru ceea ce îţi doreşti cu adevărat. Cu fiecare ţel pe care ni-l creeăm, viaţa noastră capătă un sens. Iar fiecare are alt scop în viaţă, alt plan. Trebuie doar să descoperim ce ne place şi să încercăm să ne facem un viitor. O viaţă ai, deci caută-ţi scopul şi începe lupta. Fă-ţi viaţa cât mai frumoasă şi trăieşte fiecare clipă. Chiar dacă uneori ne lăsăm sufletul să se întunece din cauza suferinţei şi a rănilor, continuă să speri şi să lupţi.

Tu ce planuri de viitor ai?

marți, 4 martie 2014

Citatul săptămânii

Cicatricile vorbesc mai tare decât tăişul sabiei care le-a făcut.
Paulo Coelho
 
 
Blogger Templates