O iubire eterna

Erau faţă în faţă şi ea simţea cum fiecare parte a corpului ei tânjea după el, după buzele lui,  tânjea să fie în braţele lui, dar încerca să nu arate.. încerca să nu simtă asta.. mereu s-a abţinut.. a încercat mereu sa nu-i arate ce simte, dar el şi-a dat seama... şi nu simţea la fel... şi totuşi ţinea la ea.. dar nu în acel fel.... dar ea îl dorea, iar în acest moment nu s-a putut abţine şi ... l-a sărutat... îl ţinea în braţe şi îl săruta. A simţit cum corpul ei se lipea mai tare de corpul lui, cum buzele ei s-au contopit cu buzele lui, şi cei doi au devenit o singură persoană..

El îi răspunsese la sărut şi o strângea în braţe dar când şi-a dat seama ce face.... ea s-a dat la o parte şi l-a privit cu lacrimi în ochi.. ştia că el nu vroia să fie cu ea... ştia că nu vrea să îl piardă... a făcut câţiva paşi înapoi, şi-a cerut scuze şi a fugit cât a putut de tare... de fapt, el o respinsese ,îi spusese de mai multe ori că nu vrea să fie cu ea, dar că ţine la ea, dar nu în felul în care ţine ea la el... şi acum, printr-un singur moment magic.... totul s-a prăbuşit.

După câteva ore, când ea era în oraş, l-a văzut din nou... şi-a amintit de tot şi a simţit cum lacrimile încep să curgă pe obrazul ei rece... A început să ningă încet. Şi el a văzut-o, şi a venit repede la ea şi... şi-a cerut scuze că nu simte la fel. "Dar ai răspuns la sărut...". El nu a spus nimic, doar s-a uitat la ea şi i-a spus că vrea să fie doar prieteni ca înainte. Ea a spus că va încerca dar momentul acela ... faptul că ţine la el atât de mult va îngreuna. "Uite, îmi pare rău că trebuie să îţi spun asta, dar.... nu sunt interesat de tine." ... Scurt si la obiect.

Tremurând... simţind cum lacrimile nu încetau să cadă... i-a spus "mai vorbim....". Când a ajuns în părculeţul acela părăsit, a scos telefonul şi a scris "Te iubesc, nu pot trăi în felul acesta, nu mai suport... îmi pare rău că s-a ajuns la asta. Îmi pare rău pentru că te-am sărutat, şi mulţumesc că mi-ai fost alături , dar decât să vorbesc cu tine şi să ştiu că niciodată nu voi fi cu tine, mă distruge.....Adio", a trimis mesajul...

Între timp, el se juca un joc pe calculator. Când a auzit telefonul, ea îi trimisese un mesaj. I-a spus că îl iubeşte, dar acel "Adio" l-a rănit ... O iubea, firar să fie, dar nu ar fi vrut să o piardă... şi s-a întâmplat contrariul... a pierdut-o... şi el simţea la fel, dar îi era teamă.. îi era teamă să iubească. Următoarea zi nu a mai găsit-o...

Nu venise la şcoală...acasă nu era şi toţi erau îngrijoraţi. A căutat-o peste tot şi nu a găsit-o.. şi şi-a amintit...într-o zi îi spusese că ar fi vrut să fie pe o câmpie întinsă şi să privească apusul. A luat maşina şi a mărit viteza. Când a ajuns aproape de câmpia unde visase ea să ajungă, a văzut-o. A ieşit şi a mers la ea. Ea l-a privit uimită şi avea ochii roşii… Era deprimată. În mână avea o lamă, iar iarba era pătată cu sânge...

I-a luat lama din mână şi a aruncat-o... iar obiectul a fost azvârlit cât colo. A luat-o de mână şi a certat-o. A întrebat-o de ce a fugit, a certat-o pentru că se tăiase, pentru că plânsese.. "Nu-mi place să ştiu ca tu plângi" i-a spus. Ea nu a spus nimic... doar l-a privit... "Am fost îngrijorat..." a spus el într-un final.. "Nici nu şti ce am simţit când am văzut că lipseşti, că nu mai eşti de găsit...."...şi atunci, a luat-o în braţe şi i-a ridicat bărbia. A sărutat-o , iar soarele apunea încetul cu încetul, dar îi privea cu coada ochiului... Corpurile lor au devenit un întreg... sufletele lor s-au completat... perfecţiunea acestui sărut era incomparabilă... simţea că o iubeşte! El simţea că este iubit! Buzele lor s-au despărţit şi el şi-a apropiat gura de urechea ei... şi i-a spus "Te iubesc!" ... Doua suflete predestinate... ce se completează perfect unul pe altul... o iubire eternă...

Trecutul care urmareste ultima parte

Din greseala am cazut cu fundu pe butonul verde si baietii au disparut.In fatza mea parca totul se schimba.Lumea trecea cu repeziciune pe trotuar si fiecare anotimp trecea din secunda in secunda.Zapada,zapada se topea,infloreau pomii,frunzele cadeau din pom si apoi iar ningea.Asta a durat vreo 30 de secunde si dupa scurtul cutremur de doua secunde totul s-a oprit.Uau!Nu stiu unde am ajuns sau in ce timp dar am vazut pe trotuar alti oameni.Ametita din cauza cutremurului,m-am ridicat si m-am plimbat pe acolo.E cam naspa locul.Nu imi place.Vreau acasa.Cred ca am calatorit in timp foarte mult.Scriu la aparat "+60" si apoi apas pe "mergi atunci".Iara se zguduie pamantul si totusi cred ca merg tot in trecut ca numai parcul imbatraneste.Intre blocuri,acolo sunde sunt eu acuma,in prezent era aparatul care arata si ora si temperatura si nu apare.Mai rau.Blocul din dreapta mea se face tot mai vechi.Nu se poate!Tot in trecut merg.Cred ca ar fi bine sa opresc aparatul.Nu are butonul "off/on".Atunci ii scot bateriile.Asa ar trebui sa fac dar zguduitura se repeta si imi cade din mana aparatul.Il iau si il bag in buzunar.Ma duc la o taraba cu ziare.VREAU sa ma duc la o taraba cu ziare,dar nu gasesc asa ceva.Vad un baietzel care vinde ziare.Ii spun sa imi dea un ziar,insa el zice ca trebe sa platesc.Eu ii zic sa mi-l imprumute doar,insa el nu vrea.Asa ca ma uit la data de pe ziarul din mana lui.Am mers in timp cu 30 de ani inapoi.
Acu ce fac.Cred ca aparatul asta are ceva.Ma uit la butoane si il studiez mai cu atentie,insa intai am mers intre blocuri sa nu ma vada cineva.Insa nu a fost asa.Un baiat m-a vazut.Era cam de vasrta mea.Otzara mai mare cu un an.Ala ma intreaba:
-Ce faci acolo?
-Aparatul asta nu...calculeaza.
Era sa ii spun secretul.Asta s-a uitat la aparat si a zis ca stie ce e si ca are si el asa ceva.
-Te cunosc.Imi amintesc ca...prin 2010,am vrut sa iau vechiul aparat insa te-am vazut pe tine cu "Timpul" in mana si am vazut ca tu de fapt l-ai folosit.
-Nu inteleg.
-Tu nu esti din anii '50.Esti din anul 2010.Aparatul acesta merge inapoi in timp.Eu am avut un aparat deasta doar ca era mai vechi si asta din mana ta e mai nou.Camera in care ai intrat tu in 2010 e de fapt o camera a secretelor in care mi-am pastrat eu inventiile.In acest moment vechiul aparat e tot in acea camera care in anii '50 e a mea doar ca...
-Of!Deabia inteleg ceva.Explica de la inceput.
-Pai,eu m-am nascut prin 2012.
-Deci nu a fost sfarsitu lumii.
-Ce sfarsit?Aa,da.Am auzit ca voi credeati ca e sfarsitu lumii cu deastea.Sa stii ca nu e adevarat.In anul 2028 am creat acest aparat.E prima mea inventie.Am vrut sa vad cum e trecutul.Si am scris pe "Timp",asa se cheama,am scris -58.Un numar oarecare.Am mers in trecut.Cred ca in 1970.Apoi tot calatorind in timp...Si la un momendat am mers inapoi in timpul meu si i-am spus celui mai bun prieten al meu,nu ii spun numele,i-am spus de masinarie si de cele vazute in trecut.A vazut aparatul,a incercat si el sa mearga in trecut .Insa a vrut mai mult.I-am facut si lui unul.Si nu stiu cum a facut el de i s-a terminat bateria...
-Bateriile.E nevoie de doua.
-Asa...I s-au terminat BATERIILE si a ramas in trecut.Si eu acuma il caut dar nici eu nu mai am baterii la aparatul meu.
-Nici macar eu.Ca am dat plus saizeci si m-o dat inapoi cu 30 de ani si s-o oprit.
-Are o problema.Il voi repara,dar cum facem rost de baterii?
-Hei!Verny,ce faci,amice?a spus un alt baiat venind spre inventator.
-Pai,uite.Te-am gasit.Sau tu m-ai gasit.a spus asa-zisul Verny,si ma intreba:Cum te cheama?
Eu i-am zis numele meu si am aflat ca pe celalalt baiat,prietenul lui Verny,il chema Noah.
-Ce nume americane aveti voi!am exclamat.
-Stiu.a spus Verny.Mama ni le-a pus.Totusi,de unde facem noi rost de baterii?
-Vei creea tu unele.am propus.Sau...eu cred ca sunt motoare de masini acuma ,nu?
-Da.aproba Noah.
-Deci putem folosi baterii pentru a ajunge acasa.
-Exact!Buna idee!Esti tare!a spus vesel Verny.Noah,cred ca locuiesti undeva,nu?Pentru ca atata timp in locurile acestea nu aveai ce sa faci.
-Da.aproba amicul sau.Stiu un om care vinde masini si tot felul de chestii.
-Nu e nevoie!spun eu.Mi-a venit o idee si mai buna.Sper ca folositi telefoane.Eu spun sa folosim bateria de la telefonul meu si...Of!Unde e?
Eu caut in buzunare dupa telefon.Insa il gasesc pe celalalt,ca am doua.
-Folosim bateria asta sa ma duceti acasa.
Asa am si facut.Am conectat bateria telefonului la "Timp" si am scris acolo "+60".Am tinut toti trei mana pe aparat si eu am avut onoarea sa apas pe butonul verde.
Ca de obicei,schimbarea rapida a imaginilor,a urmat zguduitura si am ajuns acasa.Eram pe nu stiu ce strada ca nu mai recunosc orasul.Totul era diferit.
Baietii au ramas uimiti si nu stiau de ce era orasul asa.Mi-au vazut privirea uimita si si-au dat seama ca totul s-a schimbat.Nu intelegeam.Era acelasi an din care pornisem acest joc.Era anul 2010.Insa erau numai blocuri.In departare casele disparusera.Nu mai erau magazine cu tot felul de vitrine.Am vazut o intrare undeva intr-un bloc si am intrebat o fata ce era dupa acea usa.Cica la ea ca era u compiutere pentru cumparaturi.Masinile erau si mai si.Erau altele.Nu mai era Loganu,Dacia sau ce masini erau de obicei.Erau toate noi si curate.Norii si soarele nu se vedea prea bine.Pe baieti ii lasasem sa mearga la ei acasa si eu am mers la mama.De obicei gatea pe la ora asta.Insa in locul casei mele era un bloc.Am tot intrebat lumea de mama mea doar ca nimeni nu o stia.Am mers la primarie.insa cineva mi-a spus ca stie toti oamenii din oras si nu ma stie.Mi-a mai spus ca nu a auzit de o familie cum am spus eu ca ii cheama pe parintii mei.
Si mai ciudat era ca eu nu existam.Eram un necunoscut.Eram un...nimeni.
Si totusi m-am trezit.M-am trezit in patul meu.Inima imi batea tare din cauza sperieturii.Oare cum s-a schimbat lumea asa de repede?
Insa totul a fost doar un vis.

Trecutul care urmareste partea a II-a

Stiam ce era asa ca am mers inapoi la casa care acum apartinea altcuiva.Totusi,ca sa intru nu mai am cum.Trebuie sa fac ceva.Daca as merge acum la babaciune,aia s-ar speria de mine sau m-ar tine inauntru pana ar veni politzia iar eu as da aiurea explicatii ca aia nu vor intelege si ma vor baga la azilul de nebuni:((Cum sa fac sa intru acolo?Cred ca stiu!
Voi astepta pana deseara si voi intra pe ascuns.Stiu cum e construita propria mea casa.Asa ca pana se face seara ar trebui sa astept.Asa ca am mers si m-am plimbat prin parc.Stiu ca nu ma cunoaste nimeni asa ca pot sa fac ce vreau.Nu am o reputatie asa ca nu am de ce sa imi fac griji.Scoala unde invat eu e in acelasi loc.Gardu nu este.Ii vad pe toti elevii imbracati in uniforme.Ce chestie.Asa o fi moda:))Pana pe la opt m-am plimbat prin oras,putin infometata si salutam pe toti pe care ii intalnea si toti ma priveau ciudat.Batranii inganau ceva de genul "Cum a ajuns tineretul",fetele se uitau la mine cu ciuda iar baietii imi zambeau si ma fluierau.Insa tot foame imi e.Sper sa rezist pana ajung acasa.
La opt am trecut din nou pe strada mea.Cineva descarca niste cutii.Si mi-a venit o idee.
Cand cei doi oameni care le scoteau din masina erau in casa am intrat eu intr-o cutie care era aproape goala si am asteptat sa ma duca aia in casa.Dupa un minut,am fost ridicata pe sus si cel care m-a ridicat a spus:
-Ce grea e cutia asta dintr-o data!
Ajunsa in casa,am asteptat momentul in care baba le spune lareverede acelor oameni si atunci am fugit la usa secreta.Am impins usa dar nu mergea.Off!Nu se deschide!Ce sa fac?Trebuie sa intru acolo.Am auzit usa de intrare inchizandu-se si vocea babei care venea spre sufragerie:
-Si acum sa scot marfa din cutii.
Am tras de maner.Nimic.Stiu ce voi face!Hopa!Trebuie sa rotesc manerul dar nu e timp.Ma ascund sub masa din mijloc.E mare si pot sa ma ascund acolo.Baba intra in camera si scoate din cutii o gramada de carti.Astept pana termina.Dupa care baba iese din camera si duce cutiile undeva.Eu fug la usa secreta si rasucesc manerul si trag.Am intrat in acea camera.Aprind becul si gasesc aparatul pe jos.E stricat.
-Damn it!soptesc eu.
Trebuie sa duc aparatul la reparatii,dar cum?Sa astept pana se culca baba?Pai cred ca asta o sa fac.Pana atunci ma mai uit prin camera asta.Insa,sa nu daram ceva:)).
Pana am auzit usa inchizanduse si pana a stins baba aia becurile a durat cam mult,cred ca doua ore.Vad ca ea are un program fix.De doua ori am auzit-o ca facea cate o treaba.Zic,odata a dat cu aspiratorul(la ora asta?:O) si am incercat sa ies dar a auzit.Altadata a spalat vase si am incercat sa deschid usa dar m-a auzit si de data asta.De atunci am asteptat pana cand a terminat cu tot si am iesit incet in sufragerie.Baba dormea in alta camera asa ca am mers iute la fereastra si am deschiso.Si iara a intervenit vechimea si iara a scartzait fereastra.Vai si a auzit baba si a venit fuga iar eu m-am ascuns iara sub masa.
Aiss ce proasta sunt!Unde voi dormi?Mai bine ma duc in camera secreta si dorm acolo,nu?E mai cald decat afara.Si asa am facut.In dimieatza aceea am auzit ceasul babei sunand.Facea Trrrrrr ca un telefon:)).Am auzit-o iesind si incuind usa de la intrare.Ma intreb ce ar spune daca ar sti ca mai este cineva in casa ei:)).Oricum,ar trebui sa merg la reparator.M-am uitat la geam sa nu ma vada baba.Era in departare.Am deschis putin geamul.Era frig.Am mers in podul casei si mi-am luat ceva sa pun peste tricoul meu.Aveam noroc.Erau haine tineresti acolo.Mi-am luat pe mine o bluza cu maneca lunga si am mers la geam.Am iesit afara si m-am furisat spre oras.Sper sa nu ii spuna cineva babei ca am fost acolo ca as fi dat de bucluc.In piatza am intrebat pe cineva de varsta mijlocie daca stie vreun reparator.Omul mi-a spus de cineva cu numele de Vasile si mi-a indicat unde sa merg.La magazinul asa-zisului Vasile am vazut o gramada de chestii.Ca magazinul "37" din prezent.I-am spus omului care statea acolo daca stie pe cineva cu numele de Vasile care lucra acolo.Tanarul m-a condus pe o usa care ducea in spatele magazinului si mi-a prezentat un mosh batran.Am spus problema mea cu aparatul ca doar trecusem in trecut,si mosu mi-a luat aparatul din mana si cu o surubelnitza mi-a fixat un surub.Ce simplu fusese.Am intrebat ce puteam sa fac sa il rasplatesc si mi-a spus ca e gratis.Am salutat si am iesit de acolo.Am fugit intre doua blocuri,la umbra si am tastat,fara sa vad bine in intuneric ceva.Am vrut sa scriu +30 dar nu mergea plusu si a ramas acelasi numar "-30".Chinuidu-ma sa tastez plusu a venit o pisica la mine si am mangaiat-o.Apoi ea a fugit.Am pus mana in buzunar si am gasit baterii.Am bagat bateriile.Butoanele s-au luminat.Am vrut sa tastez plusu insa doi badarani au venit la mine si au vrut bataie.S-au dat smecheri si mi-au facut piedica.Si atunci s-a intamplat...

Trecutul care urmareste

Era o zi perfecta pentru o plimbare,dar intai sa imi gasesc telefonul.Uite-l pe masuta din sufregerie.Dar,hei!Ce e cu maneru acela din perete.Am dat la o parte fotoliul.Si trage de maner pana nu mai poti,ca nu se intampla nimic.Mai bine daca as impinge.Tot nimic.Pai,sa vad.Il rasucesc si voila:trag de maner si deschid o usa uriasa care e mare cat peretele.Cred ca avea vreo doi,trei metri.Inauntru era intuneric.Intru,iar usa se inchide.O imping,dar sunt blocata in acea camera.Nu cred ca ma aude cineva.Pun mainile in stanga.Un intrerupator!Apas pe intrerupator si voiala!Suus de tot,in tavan(care este la cinci metri de capul meu) s-a aprins un bec.Ce-am vazut in acea camera,numai eu stiu,caci erau tot felul de inventii,desi daca ma puneam in mijlocul ei,distanta de la mine la perete era de un metru jumătate,ca un patrat.Rafturile pe care stateau toate inventiile(nu erau dealea mari) erau din fier ruginit.La fiecare inventie,era o placuta lipita de raft si acolo aparea scris numele creatiei si anul.M-am uitat la fiecare aparat si fiecare era facut in perioada 1912-1918.Unul din aparate arata ca un calculator de buzunar.Avea cele zece butoane cu numerele de la zero la noua,iar langa zero erau doua butoane cu sageti.Mai era un buton verde pe care scria cu litere mici „Mergi atunci”.Pe ecran era scris minus treizeci.Apas pe butonul verde si pamantul s-a cutremurat odata.Am cazut pe jos si am scapat aparatul.Au iesit bateriile si s-au spart.Cred ca fusesera vechi.Becul se stinsese asa ca nu ma mai gandeam la aparat.Am impins usa si am iesit.Mobilierul era cam diferit.Peretii nu mai erau galbeni,ci albi.Pe unul din pereti era o pictura mare cu o caruta trasa de doi boi.Mobila era diferita ptr ca cele doua fotolii lipseau si in locul lor erau doua scaune si o masa(pe care am mutat-o eu cand am deschis usa).Dulapul din fata usii secrete era mare.Nu stiu ce s-a intamplat asa ca am mers si eu la bucatarie,ca acolo o lasasem pe mama.Insa nu am vazut pe nimeni acolo.Totusi,si bucatarie arata diferit.Totul era schimbat in casa.M-am dus in dormitor,poate o fi sora-mea acolo ca ea de obicei se uita la ora asta la telenovele.Insa pe patul mic statea o babaciune si sforaia.Incerc sa inchid usa fara zgomot dar vechimea o face sa scartzaie si baba se trezeste.Se uita la mine mirata si ridicandu-se din pat ma injura.Eu fug de acolo la usa de intrare si vreau sa ies insa e incuiat.Baba venise cu un batz si eu ii spun:

-Ma scuzati ca v-am trezit.Nu stiu cum am ajuns in locul asta.Va jur.Jur pe ce am eu mai scump.

Baba se uita la mine ciudat si spune vrand sa dea cu batzul in mine:

-Vrei sa te cred,hoatzo?

Si da cu batzul dar ma rateaza.Eu ma tot apar si vad o cheie pe masa din spatele babei.Fug la cheie,o iau si baba ma intreaba:

-Ce faci?Incerci sa iesi?

Eu zic ca da ca ea nu intelege ca eu am gresit orice as fi facut.Ea pune batzul jos si se gandeste putin.Eu descui si ies.Baba vine dupa mine si imi spune sa raman.Eu,crezand ca ea vrea sa ma predea militziei,fug,insa las cheia in usa.Afara,totul e diferit.Casele erau altcumva vopsite,iar piatza,cum se vedea din departare era diferita.Insa blocurile au ramas aceleasi.Ma duc acolo si vad oamenii imbracati putin diferit.Nu am vazut blugi stramti cum se poata acum,ci altfel de blugi.Erau alte persoane.La o taraba cu ziare vad o femeie tanara,roscata.Insa nu ea mi-a atras atentia,ci data de pe ziare.Luna si ziua erau cele corecte insa anul era 1980.Uau!Intreb pe femeie,fara sa ma uit la ea:

-Ma scuzati,in ce data suntem?Aici scrie...

M-am oprit pentru ca vazand-o pe femeie la fatza am recunoscut-o.Arata exact ca in pozele din tineretea bunicii.Femeia se uita la mine si spune data de pe ziar.Eu spun:

-Nu se poate!Nu se poate!

Privirea se muta la ziar.Repet acele cuvinte si ma uit la femeie.Spun incet:

-Bunica.

-Ce?intreaba roscata.

-Semeni cu...

-Ee,nu's chiar asa de batrana.rade ea.

Eu las ziarul acolo si merg la casa unde locuieste cea mai buna prietena a mea.Insa altcineva imi deschide usa.Spun numele prietenei mele si femeia imi spune ca nu cunoaste acea persoana.Eu nu stiu ce sa fac.Nu inteleg cum am ajuns in acel loc.Totul e prea ciudat.I'm scared:-ss

Insa m-am gandit la data de pe ziar si am stiut ce era...

Motivul pentru care...

Am citit pe internet ceva cum ca la un blog ,prima postare e despre motivul pentru care iti creezi blogul.Pai,atunci sa spun shi eu de ce am creat blogul.Pare inutil dar au mai fost cazuri.Am creat blogul,ca multi altii,din interes.De ce?Pentru ca am vrut sa vad cum e sa ai un blog.Daca esti cititor al acestui blog,vreau sa pui coment,ca sa stiu si eu daca il citesti ,ca asa ma las intr-o zi si ma opresc.
Totusi,am mai citit pe acel site despre care am zis la inceput ca un blog e un fel de jurnal si postezi pareri si multe altele.Eu nush ce sa zic in legatura cu videouri pe blog,pentru ca eu vreau ca tot ce pun pe el trebuie sa fie creat de mine.Tot ce spun trebuie sa fie din vocabularul meu.Nu imi place sa ii copiez pe altii,asa ca va recomand sa nu copiati pe nimeni.
Stiu ca nu am postat de ceva vreme,asta pentru ca nu mai am idei.Ceea ce am scris atunci cu "Jocul vietii",creasem o parte din poveste la scoala,insa atunci am avut inspiratie.Poezii,nu sunt buna la asta.Povesti...alea de dragoste ma plictisesc deja.Aventuri...poate o sa imi vina idei,ca eu visez des si pot sa creez ceva interesant din unele vise.Cine stie?Poate o sa postez odata povestea cu visul acela cand...nha.Nu spun.Daca vreti un indiciu,era despre timp.Si daca va interseaza,spuneti-mi si il povestesc pe blog.
Cineva m-a intrebat ieri de ce am pus la poza,sus, pisica aia.Am pus poza aia pentru ca ador pisicile:XSunt dragutze.Voua va plac pisicile?
Cam asta a avut de zis.
Kittie
:)