Erau faţă în faţă şi ea simţea cum fiecare parte a corpului
ei tânjea după el, după buzele lui, tânjea
să fie în braţele lui, dar încerca să nu arate.. încerca să nu simtă asta..
mereu s-a abţinut.. a încercat mereu sa nu-i arate ce simte, dar el şi-a dat seama...
şi nu simţea la fel... şi totuşi ţinea la ea.. dar nu în acel fel.... dar ea îl
dorea, iar în acest moment nu s-a putut abţine şi ... l-a sărutat... îl ţinea în
braţe şi îl săruta. A simţit cum corpul ei se lipea mai tare de corpul lui, cum
buzele ei s-au contopit cu buzele lui, şi cei doi au devenit o singură persoană..
El îi răspunsese la sărut şi o strângea în braţe dar când şi-a
dat seama ce face.... ea s-a dat la o parte şi l-a privit cu lacrimi în ochi..
ştia că el nu vroia să fie cu ea... ştia că nu vrea să îl piardă... a făcut câţiva
paşi înapoi, şi-a cerut scuze şi a fugit cât a putut de tare... de fapt, el o
respinsese ,îi spusese de mai multe ori că nu vrea să fie cu ea, dar că ţine la
ea, dar nu în felul în care ţine ea la el... şi acum, printr-un singur moment
magic.... totul s-a prăbuşit.
După câteva ore, când ea era în oraş, l-a văzut din nou... şi-a
amintit de tot şi a simţit cum lacrimile încep să curgă pe obrazul ei rece... A
început să ningă încet. Şi el a văzut-o, şi a venit repede la ea şi... şi-a
cerut scuze că nu simte la fel. "Dar ai răspuns la sărut...". El nu a
spus nimic, doar s-a uitat la ea şi i-a spus că vrea să fie doar prieteni ca înainte.
Ea a spus că va încerca dar momentul acela ... faptul că ţine la el atât de
mult va îngreuna. "Uite, îmi pare rău că trebuie să îţi spun asta, dar....
nu sunt interesat de tine." ... Scurt si la obiect.
Tremurând... simţind cum lacrimile nu încetau să cadă... i-a
spus "mai vorbim....". Când a ajuns în părculeţul acela părăsit, a
scos telefonul şi a scris "Te iubesc, nu pot trăi în felul acesta, nu mai
suport... îmi pare rău că s-a ajuns la asta. Îmi pare rău pentru că te-am sărutat,
şi mulţumesc că mi-ai fost alături , dar decât să vorbesc cu tine şi să ştiu că
niciodată nu voi fi cu tine, mă distruge.....Adio", a trimis mesajul...
Între timp, el se juca un joc pe calculator. Când a auzit
telefonul, ea îi trimisese un mesaj. I-a spus că îl iubeşte, dar acel "Adio"
l-a rănit ... O iubea, firar să fie, dar nu ar fi vrut să o piardă... şi s-a întâmplat
contrariul... a pierdut-o... şi el simţea la fel, dar îi era teamă.. îi era
teamă să iubească. Următoarea zi nu a mai găsit-o...
Nu venise la şcoală...acasă nu era şi toţi erau îngrijoraţi.
A căutat-o peste tot şi nu a găsit-o.. şi şi-a amintit...într-o zi îi spusese
că ar fi vrut să fie pe o câmpie întinsă şi să privească apusul. A luat maşina
şi a mărit viteza. Când a ajuns aproape de câmpia unde visase ea să ajungă, a
văzut-o. A ieşit şi a mers la ea. Ea l-a privit uimită şi avea ochii roşii… Era
deprimată. În mână avea o lamă, iar iarba era pătată cu sânge...
I-a luat lama din mână şi a aruncat-o... iar obiectul a fost
azvârlit cât colo. A luat-o de mână şi a certat-o. A întrebat-o de ce a fugit, a
certat-o pentru că se tăiase, pentru că plânsese.. "Nu-mi place să ştiu ca
tu plângi" i-a spus. Ea nu a spus nimic... doar l-a privit... "Am
fost îngrijorat..." a spus el într-un final.. "Nici nu şti ce am simţit
când am văzut că lipseşti, că nu mai eşti de găsit...."...şi atunci, a
luat-o în braţe şi i-a ridicat bărbia. A sărutat-o , iar soarele apunea încetul
cu încetul, dar îi privea cu coada ochiului... Corpurile lor au devenit un întreg...
sufletele lor s-au completat... perfecţiunea acestui sărut era incomparabilă...
simţea că o iubeşte! El simţea că este iubit! Buzele lor s-au despărţit şi el şi-a
apropiat gura de urechea ei... şi i-a spus "Te iubesc!" ... Doua
suflete predestinate... ce se completează perfect unul pe altul... o iubire
eternă...