Social Icons

twitter facebook Google+ linkedin rss feed email

miercuri, 27 august 2014

House M.D. : Everybody lies

Acum câteva săptămâni am terminat de văzut un serial, House M.D., adică Dr. House. Este cel mai genial serial pe care l-am văzut în viaţa mea. Nu ştiu dacă îl ador pentru că îmi plac serialele cu investigări, sau pentru că pur şi simplu este genial.

Este vorba despre un doctor, Gregory House, un doctor genial, care rezolva cazuri pe care nimeni nu le poate rezolva. Este şeful departamentului de  diagnosticare şi are un caracter foarte interesant. Sunt rare momentele când şi-a arătat latura umană.

Sursa: Google Images


La început, nu prea am fost atrasă de serial. Tot îi auzeam pe colegi vorbind de el, dar nu mă atrăgea. Cum era acea vreme din generală când toate fetele se uitau la telenovele pe AcasaTV şi sincer, niciodată nu am fost atrasă de ele. Este prea multă dramă şi personajelor li se întâmplă multe lucruri aiurea. În telenovele se vorbeşte despre relaţii care eşuează, se vorbeşte despre probleme de familie, despre infidelitate mai ales şi trebuie să recunosc totuşi că progatoniştii telenovelelor sunt pasionali. Însă, este prea multă dramă şi prea mulţi cad în păcatul infidelităţii. Dar acum, nu voi vorbi despre telenovele, ci despre serialul meu preferat, Dr. House. Ştiu că şi în alte seriale există ceea ce există în telenovele, dar consider că alte seriale au şi alte lucruri pe lângă acea dramă, care totuşi nu este atât de mare. 

Îmi place House pentru că acest personaj este comic, dar şi extrem de genial. Dar are şi multe defecte, care predomină şi pot fi observate în felul în care acţionează, dar şi vorbeşte. Dar, acea mască pe care o poartă personajul, să pară că totul este bine, ascunde toată suferinţa lui. Deşi, când suferi, ar trebui să spui cuiva, ca să nu intri in depresie, House nu prea face asta, decât rareori. Şi nu este atât de ok faptul că ascunde ce este în sufletul său, pentru că totul s-a adunat şi a avut momente în care practic vroia să moară. Dar admir cât de puternic este. Însă, încăpăţânarea lui îl opreşte din a-şi face alţi prieteni, din a se conecta cu alte persoane. 

Pe parcursul fiecărui episod, am văzut evoluţia lui, momente tragice, dar şi fericite, prin care a trecut în viaţă. Deşi este un personaj enervant şi încăpăţânat, are ceva în caracter ce te face să îl placi. A reuşit să rezolve aproape fiecare problemă din viaţa lui, personală sau medicală. Dar una din problemele lui sunt puzzle-urile, enigmele medicale pe care nici un alt doctor nu reuşeşte să le rezolve. A infectat fiecare angajat cu care a lucrat şi l-a făcut să devină ca el. De exemplu, când a angajat acea studentă de la medicină. Iniţial, fata era cuminte, nu încălca legea şi nu risca foarte mult. Dar după ce a terminat de lucrat în departamentul lui House, a luat câteva defecte de la e, la fel ca şi fiecare angajat pe care el l-a avut: a riscat, a încălcat legea şi a minţit. Pe de-o parte, este bine, pe de altă parte nu. Si unul din angajaţi a fost foarte afectat de aceste defecte. Pentru că după ce a fost concediat şi angajat în altă parte, a rezolvat un caz riscând şi după aceea nimeni nu l-a mai angajat, trebuind să revină în echipa lui House. 

Un alt lucru care nu îmi place la House este că nu vroia să accepte unele adevăruri. Se credea un zeu întotdeauna şi nu vroia să accepte că nu poate lua rolul lui Dumnezeu şi că unele lucruri pur şi simplu se întâmplă. Dar viaţa l-a învăţat multe şi până să accepte unele lucruri, a suferit. 

Când am început să văd serialul, nu prea îmi plăcea, pentru că arăta lucruri care pentru mine sunt scârboase. De exemplu, cum făceau medicii de acolo operaţii. După primul episod, mi-am spus că nu mă mai uit, dar mi-a plăcut aşa mult, în afara acelor momente când vedeam sânge şi înţepături de seringă, încât am decis să mă uit şi să pun filmul în bara de jos a ecranului atunci când este o scenă mai sângeroasă sau care nu suport să o văd. Şi aşa am ajuns să mă uit la episod după episod. Am văzut sezon după sezon până am terminat toate episoadele. Când am terminat, am simţit că nu mai am ce să fac. Adică, vroiam să văd mai multe episoade. Când auzisem iniţial că sunt doar 8 sezoane, am crezut că sunt multe, dar după ce am văzut serialul, am vrut să mai se facă sezoane. 

Sunt multe de spus despre serial. Aş putea discuta despre personaje, despre felul în care Gregory House rezolva cazurile sau cum se purta el etc. Dar, cred că am scris destul pentru astăzi. 

Aşa că, dacă vrei să te uiţi la un serial bun, House M.D. este serialul perfect. Dar, te avertizez, odacă ce începi să te uiţi, nu te poţi opri. 

marți, 26 august 2014

Citatul săptămânii



Cel vinovat nu trebuie să se bizuie pe încetineala cu care vine pedeapsa. Rar s-a întâmplat ca vinovatul să scape nepedepsit.

citat din Horaţiu

miercuri, 20 august 2014

Vacanţă în Grecia - Meteora - Muntele Olimp - Paralia Katerini

Ca în fiecare an, am fost la mare. Unde? La greci. Am plecat în data de 5 august la ora 4:30  p.m. şi am venit acasă în data de 14 august în jur de ora 1:00 p.m. Drumul până acolo şi înapoi a fost obositor. Cred că am mers cel puţin 12 ore şi la întoarcere a fost şi mai greu pentru că la 9:00 a.m. a trebuit să predăm cheia. Până la 5 după masă a trebuit să stăm în soare pentru că la ora aceea a fost plecarea spre casă. În drumul spre Grecia, desigur că mi-am făcut şi un selfie:


Ajunşi în Grecia am văzut palmieri, ceea ce nu mai văzusem niciodată live, sau să îi ating chiar. La greci este foarte frumos şi au preţuri accesibile, părerea mea. Au pesiaje minunate, pe care le voi arăta prin câteva poze.


În timpul sejurului s-au organizat excursii în diferite locuri ale Greciei şi vecina mea am ales să mergem în două locuri: Meteora şi Muntele Olimp. Prima excursie a fost în acea joi la Meteora, pe Muntele Athos unde se aflau odată 26 de mănăstiri, dacă îmi amintesc bine. Dintre acestea, doar 2 am vizitat şi 6 mai sunt vizibile. Restul au fost distruse în urma războiului.












La intrarea în Mănăstiri era obligatoriu să porţi fustă, ca femeie, şi dacă nu aveai, aveau ei să îţi dea. Chiar este uimitor cum sunt construite mănăstirile pe stânci. Sunt vechi şi trebuie să fi durat mult până să aducă materiale şi să le construiască. Pe lângă asta, mai au şi o istorie foarte interesantă. Nu aveai voie să faci poze, dar erau unele încăperi, ca cea de jos, pe care le puteai poza. În această poză sunt craniile şi oasele călugărilor morţi care au locuit la mănăstirea respectivă.




Aţi auzit de paharul lui Pitagora?

După cum scrie pe bileţelul acela: Pitagora a creat această cupă acum 2600 de ani şi a fost folosită de studenţi în timpul pauzelor de curs pentru a împărţi vinul în mod egal. Oricine încerca să pună mai mult vin avea să fie pedepsit prin pierderea băuturii printr-o gaură făcută pe fundul cupei. De aceea, i se mai spune şi DIKEA KOUPA sau THE FAIR CUP.
Desigur că am stat şi la plajă. Ca să ai şezlong şi umbrelă trebuia să plăteşti 3 euro pentru un suc sau cafea şi nimic mai mult. 


Iar seara ne plimbam toţi pe afară. Paralia este plin de tarabe în această perioadă şi chiar aveai ce suveniruri să cumperi pentru tine şi pentru cei dragi. Vânzătorii ştiau şi limba română şi nu era nevoie să ştii multă engleză. La un vânzător mă chinuiam să îi explic faptul că mai cumpărasem de la magazinul lui, dar nu am reuşit să mă înţeleg. Şi tot plimbându-ne, am văzut şi marea. În perioada aceea a fost Super Luna şi desigur că abia am reuşit să dorm în acea noapte... Dar peisajul este minunat.


În acea duminică am fost în a doua excursie şi am vizitat Muntele Olimp, locul celor 12 zei. În poza de mai jos este Cada lui Zeus. Muntele este minunat şi deşi am urcat ceva, a meritat efortul. Peisajul este foarte frumos şi chiar îmi place să aflu despre mitologia greacă. Mă fascinează legendele cu zei pentru că sunt foarte interesante.











Biserica Sfâtul Nicolae:

În ultimele zile am vizitat şi această parte a staţiunii şi am găsit un parc de distracţii.







În concluzie, a fost o excursie frumoasă şi pe lângă faptul că am vizitat locuri frumoase, am învăţat nişte lucruri despre viaţă, despre oameni şi despre mine însumi. Iar acum ştiu ce trebuie să repar la mine pentru a fi aşa cum trebuie să fiu. Dar mai am multe de învăţat despre viaţă.

marți, 19 august 2014

Citatul săptămânii


Bucuria şi durerea măsoară rău orele; prima le face secunde, cealaltă secole.
citat din Victor Hugo

marți, 12 august 2014

Citatul săptămânii

Învăţăm zilnic cum să numărăm secundele, minutele, orele, zilele, anii, dar nimeni nu ne explică exact cât valorează o clipă.
citat din Donato Carrisi

miercuri, 6 august 2014

Să sar în ajutor sau să filmez? Aceasta este întrebarea.

Sursa: Google Images

Mă uitam cu mama la ştiri. Şi la un moment dat apare o femeie care este bătută în faţa copilului ei de altă femeie mai mare probabil. Totul s-a întâmplat într-un parc, în plină zi. Şi era lume. Ce credeţi că s-a întâmplat?

  1. Oamenii au sărit în ajutor.
  2. A fost chemată poliţia
  3. Toţi au scos telefonul mobil şi au filmat întreaga scenă. 
După cum probabil aţi observat că se întâmplă, toţi au scos mobilul din buzunar şi dăi şi filmează tot. Nimeni nu a sărit în ajutor şi toţi se uitau la biata femeie care primeşte pumni şi picioare în faţa unui copil mic. Am văzut un clip pe aceeaşi temă în urmă cu o lună.
Clipul acesta nu este din România dar reprezintă majoritatea oamenilor din zilele noastre. Aşa că dacă faceţi accident, Doamne fereşte! sau vi se întâmplă ceva îngrozitor, nu vă aşteptaţi decât să fiţi filmaţi în timp ce plângeţi de durere. Sunt şi cazuri de excepţie când oamenii sar în ajutor. Chiar am văzut astfel de cazuri.

Eram la biserică şi cu câteva scaune în spatele meu a leşinat o femeie. Vreo zece oameni au sărit imediat să o ajute după care văzând că nu reuşesc mare lucru, au chemat ambulanţa. Deci există şi umanitate. Dar cu toată tehnologia aceasta, dacă eşti pe stradă şi se întâmplă ceva rău, sau arăţi mai ciudat decât ceilalţi sau te cerţi cu cineva să te aştepţi să apari pe Youtube următoarea zi sau chiar în acel moment pe Facebook. 

Şi am mai asistat la o astfel de scenă de umanitate când mergeam cu trenul. Stăteam pe scaunul meu liniştită, ca orice călător, şi la geamul de pe culoar era un bărbat care se vedea că avea probleme. Tremura puţin parcă. Şi la un moment dat leşină şi intră în şoc epileptic, o problemă a sistemului nervos. Începe să aibă convulsii(convulsie = Frământare, zvârcolire, încordare.) şi şi-a pierdut cunoştiinţa. Imediat au sărit cei care erau mai aproape de el, printre care un bărbat care ştia cum să îl ajute în această situaţie. La un moment dat, bărbatul epileptic şi-a revenit şi totul a revenit la normal.

Internetul este plin de filmuleţe de genul. Dar la ce să te aştepţi când oamenii vor popularitate şi o obţin pe umerii celor neajutoraţi?

Consider că dacă încerci să faci fapte bune, atragi lucrurile bune în viaţa ta. Când simt că pot ajuta, sar în ajutor. Şi aşa ar trebui să facem toţi. Dacă vrem o lume mai bună, ajutaţi pe cei din jur pentru că o să simţiţi ceva diferit şi plăcut, o fericire de nedescris când ai făcut o faptă bună. 

Tu ce fapte bune ai făcut?

marți, 5 august 2014

Citatul săptămânii



Distracţia înseamnă doar plăcere, nu şi fericire.
Silviu Popovici
 
 
Blogger Templates