Social Icons

twitter facebook Google+ linkedin rss feed email

miercuri, 2 iunie 2010

O calatorie ciudata in lumea lui Alice, capitolul 3

3.Totul a fost…
Motivul pentru care nu am vorbit cu el e acea cearta. Si lui ii trece greu supărarea. Insa in a patra zi,Treny mă suna si imi spuse sa merg la Alice cu Kev.
-Dar de ce nu il suni tu sa mergi tu cu el?Ce mă pui pe mine sa merg?am întrebat.
-Pentru ca nu răspunde.
-Ce??am spus uimita. Deci o sa il sun si ii spun. Oricum,ce are Alice?
-A făcut o criza si e pe cale sa înnebunească si nimeni nu o poate salva.
-Aoleu!Imediat!
Si am inchis si l-am sunat pe Kev.Am aşteptat sa răspundă dar a intrat casuta vocala. M-am dus la el acasă sa vad daca e bine insa nu era acasă. Mama lui mi-a spus ca este cu maşina „pana la o prietena”.
-O,Doamne!am exclamat. Mulţumesc!i-am spus femeii si am fugit la taxi sa merg repede la Alice.
Am căutat un taxi insa am găsit doar un om mai bătrân la locul şoferului. Acesta m-a dus cu o viteza redusa pana in acel oraş. M-a lăsat la vila lui Alice si i-am plătit cat a trebuit. Am pus restul in buzunar,am mulţumit si am fugit înăuntru. Poarta era încuiata. M-am uitat la fereastra si am văzut ca perdeaua se mişca. Deodată cineva a rupt-o,era Alice. Apoi cineva a prinso in braţe si a ţinut-o sa nu mai se zbenguie atâta ca poate mai strica ceva. Totuşi,acel cineva era Kev.
Atuncea a trebuit sa intru. Aşa ca am aruncat cu o piatra in geam ,incat sa nu-l sparg. Kev m-a văzut,i-a făcut semn cuiva sa îmi deschidă,iar in uşa apăru nimeni alta decât aşa-zisa mama a lui Alice. Mi-a deschis si am fugit înăuntru. Alice făcea pe nebuna in braţele lui Kev.
-Ce faci acolo?l-am întrebat.
-Nu se vede?Mă bat cu diavolul. a glumit el.
-Nu te tine de glume acuma!i-am spus eu si am mers la Alice in fatza si i-am spus calm:Alice ,calmează-te!Nu are rost sa faci asta!Măcar,de ce faci asta?
Alice se calma si apoi începu sa rada ca isterica. Kev ii dădu drumul si o puse pe scaun. Eu mi-am făcut cruce si i-am zis sa se potolească.
-Na,uite ce i-ai făcut!ma mustra Kev.
-Eu?Cum Doamne iartă-mă am făcut-o sa rada?Eu i-am zis cum trebuie ca tre sa se calmeze?
-Alice…i se adresa el…nu mai rade aşa aiurea. Trebuie sa iţi revii.
-Pai aşa?Uite cum se face. i-am zis si i-am dat doua palme peste fatza lui Alice.
-Au!a spus fata
A mai stat aşa uitându-se la mine si la Kev si apoi iară a început sa facă crize. S-a ridicat de pe scaun si a spart vaza intenţionat. Kev a prinso, a puso pe scaun si a ţinut-o acolo. Eu iară am început sa ii zic cu frumosu sa termine.
-Acu ce facem?m-a întreba Kev.
-Chemam un doctor. am propus eu. Doamna,mă scuzaţi,îl chemaţi va rog pe…
-Lasati.a spus Alice calma. Sunt bine!A fost doar o farsa!
Si a început sa rada cu pofta. Aşa-zisa mama a ras si ea. Eu si Kev nu am mai inteles nimic.
-Deci totul a fost doar o farsa?am întrebat supărata. Cum naiba…Aţi participat cu toţii?
Deci totul fusese o farsa. Acea femeie nu era mama ei,dar Kev nici nu ştia de farsa. Farsa fusese pentru mine,oricum.
Deci totul s-a sfârşit cu bine…

O calatorie ciudata in lumea lui Alice, capitolul 2

2.Evadarea din Rai
-Ce se întâmpla?intreba Treny disperat. De ce ne uraste?
-Locul acesta are ceva ciudat...Sau ea a băut si nu vrea sa ne zică dar ai fost cu ochii pe ea,am văzut,si ai si zis asta,si nu ai văzut-o sa bea ceva in afara de apa.
-Da...
-Sau...are amnezie dar nu are motiv sa aiba.
Asta am concluzionat eu. Erau numai trei motive pentru care Alice se purta ca o printesa.Si erau cele de mai sus. Nimeni nu ştia exact ce are tovarăşa noastră dar eu ştiam ca e ceva in neregula cu oraşul acela. Alice a mers la vila cea mare fara sa ne spună sa venim,insa Treny a întrebat-o:
-Unde mergi?
-Acasa sa scap de hainele astea.
-Nu ne iei si pe noi?am întrebat eu.
Poate aflam ceva mai multe despre locul acela. Alice nu mi-a răspuns dar noi ceilalţi am urmat-o. In fatza vilei,ea a scos o cheie din buzunar si a deschis poarta cea mare,insa nu a intrat spunând sa rămânem afara pentru ca nu suntem amicii ei si ca nici nu ştie ce căuta ea afara pe acea vreme. Trebuia sa ne ajute cineva in legătura cu maşina,insa acum alte gânduri ne chinuiau,Alice. Treny era cel mai trist,pentru ca o iubea foarte mult,chiar daca ea s-a purtat asa de urat cu el. Înainte sa intre in casa,in fata uşii apăru o femeie. Aceasta se uita uimita la Alice si o imbratisa.
-Copii astia nu mă lasă in pace!se plânse Alice femeii.
-Copii, veniţi in casa sa rezolvam problema.a spus femeia.
-Mama,eu ti-am zis ca nu mă lasă in pace si tu...protesta Alice.
-Draga mea,odată ce au pus piciorul in curtea noastră trebuie sa ii primim.a spus femeia.Veniti.
Era adevărat,toţi intraserăm in curte deja,insa câinele nu ne ataca deşi era mare. Am intrat in vila,iar femeia a închis uşa după noi. Interiorul era aşa de frumos cum nu mai văzusem in toata viata mea. Am fost conduşi in sufragerie si ne-am aşezat pe o canapea minunata. Alice tot îmbufnata era din cauza ca mama ei căci in loc sa ne dea afara,ne-a lăsat inauntru.Unul din servitori ne-a adus ceai iar eu am spus nervoasa:
-Ce se întâmpla aici?
-De ce eşti nervoasa?mă întreba Kev.
-Nu vezi?Nu mai înţeleg nimic. Alice,de ce ne urăşti?Doamna,sunteţi mama ei?
-Da.a răspuns femeia.
-Doamneee!Deci se întâmpla ceva aici,sunt sigura. Alice,de ce ne-ai ascuns ca ai părinţi?
-Nu am vrut sa va spun.a spus Alice indiferenta.Ca sa nu mă catalogaţi drept o fitoasa.Apropo,mama,îmi faci te rog nişte caviar,ca mi s-a făcut pofta.
Femeia a plecat la bucătărie sa ii spună bucătăresei ce vrea Alice. In acel timp eu am întrebat-o pe Alice:
-Ce s-a întâmplat cu tine?Treny era iubitul tău,nu Ned.Noi toţi eram amicii tai.Asa ca de ce ne urăşti?Ce ti-am făcut?
-Dar eu nu înţeleg de ce tot spuneţi chestia asta cu Treny,eu nu am stat niciodată cu el.
-Taci odată!am spus ridicandu-ma.Ma cunoşti?
-Nu.a spus calma Alice.
-Alice,tu ştii cine eşti?
-Da.
-Cine?
-Alice Whytney,fata bogătaşului Henrigh Whytney si a frumoasei prinţese Roza Whytney.
-Ce Whytney?Pe tine te chema parca Popescu.
-Popescu?întreba Alice si începu sa rada tare. De unde si pana unde?Mama!Unde îmi e mâncarea?
-Imediat e gata cina!striga femeia din bucătărie.
Eu am mers la bucătărie sa o întreb ceva pe aşa-zisa mama a lui Alice insa nu am gasit-o.Ceilalti nu m-au urmat ,ci au vorbit cu "inaltimea" sa prinţesa Alice despre acea casa. Nimeni nu m-a observat când am urcat scările. Am mers apoi pe un coridor lung si am verificat toate uşile. Insa de obicei lucrurile stranii se găseau in pod. Am văzut o uşa in tavan. Am luat un bat ,care era agatat de perete si am deschis uşa. De acolo au căzut scări. Am pus batul la loc si am urcat. Podul era si el aranjat frumos si înăuntru nu era decât un pat mic si câteva haine aranjate intr-o grămada pe un scaun. Hainele erau vechi. Apoi cineva intra acolo. Era o fetita mai mica decât mine care mi-a spus sa vin la masa.
-Locul asta,oraşul acesta ascunde ceva. am spus eu. Îmi spui si mie care e secretul?Vreo fantoma ceva?
-Pai...
Mergeam una langa alta,ea privind in jos iar eu fiind atenta sa nu uit drumul către pod.
-Pai ce?am întrebat.
-Pai a murit cineva in oraşul asta si chestii stupide cum ca ar fi o fantoma.
Apoi fata a istorisit o povestioara a unui conte care a murit ,ucis de o boala rara,neîntâlnita si chestii deastea. Pe mine nu ma interesa povestea aşa de mult pentru ca nu credeam in aşa ceva. La masa i-am spus femeii de maşina lui Kev si aceasta a spus ca va fi gata imediat ,ca deja a fost adusa. Am mancat cele mai alese bucate,incluzând si caviarul,mâncarea favorita a "prinţesei" Whytney. La un momendat un tip dragutz a venit in camera de oaspeţi. Era tot mânjit ,haina lui avea pete negre,si mai era si ciufulit. Acesta s-a uitat la masa plina de oaspeţi si când privirea i se opri asupra mea. A spus fara sa se uite la femeie:
-Doamna Whytney,maşina este reparata.
Eu m-am uitat la femeie si aceasta i-a răspuns tipului:
-Copii,mâine dimineaţa puteţi merge acasă.
-Multumim ,doamna. am răspuns.
Kev îl observase pe tip ca se uita la mine si a spus:
-Poti sa pleci.
După mâncare a venit vremea sa ne duca in camerele noastre,se pare ca baietii i-au explicat mamei lui Alice cum sta treaba si aceasta ne-a cazat pe gratis pentru o noapte. Ne-au arătat camerele noastre si fiecare avea camera lui. Ne-au dat pana si pijamale,iar eu am spus :
-As sta toata viata aici!
-Poti sa stai cat vrei. mi-a spus femeia.
Camera mea era langa cea a lui Kev,iar ceilalţi aveau camerele după noi. După ce am fost lăsata singura,am reflectat la ce s-a întâmplat. M-am uitat la televizor puţin după care cineva m-a strigat de afara. Am ieşit pe balcon si l-am vazut pe Kev la balconul sau.
-Trebuie sa discutam. mi-a spus el si a venit la mine. Ce-a fost faza aia?
-Care faza?am întrebat.
-Cea in care tipul acela se uita la tine.
-Da,si?Nu are nimeni voie sa se uite la mine?Ce-i asta?Aaa...stai ca înţeleg. Eşti gelos!
-Ba nu sunt!
-Ba eşti!
Si a continuat tot aşa pana când am spus:
-Ba nu eşti!
-Ba sunt!a spus el. Bine,sunt gelos!Ti-e bine aşa?
-De ce crezi ca tipul ala se uita aşa la mine?
-Te place.
-Da,deci asta e un avantaj,căci putem sa ieşim din locul asta.
-De ce sa plecam?
-E ceva ascuns aici. Ceva ciudat...
Nici Kev nu ştia ce era,insa le-am trimis mesaje lui Alice ,lui Drew si lui Treny sa vina in zece minute afara. Am ajuns si eu afara si i-am găsit acolo pe toţi. Alice a spus:
-De ce m-ai chemat?
-Trebuie sa ieşim de aici,din oraşul asta.
-Eu nu plec. a protestat Alice.
-De ce?a întrebat Treny.
-Uite aşa. a spus Alice si a intrat in casa.
Toţi am mers la garaj insa era încuiat. Avantajul nostru mă privea din tufişuri.
-Hei!i-am spus celui ce reparase maşina.
Acesta a ieşit din tufiş si ne-a spus:
-Unde mergeţi?
-Acasa. Ne obligi sa rămânem?am întrebat eu.
Omul se uita la noi câteva clipe si a spus:
-Nu.
Ne-a deschis garajul si ne-a dat cheile de la maşina. Înainte sa intru mi-a cerut id de Messenger. Kev se uita urat la mine,iar eu i-am spus mecanicului:
-Mai bine sa mi-l dai tu pe al tău,bine?Ca îl adaug eu când ajung acasă.
Mi-a dat un id si am intrat in maşina. Am închis portiera,iar Kev a băgat cheile in contact si a pornit. Ne puseserăm in aceleaşi locuri,eu si Kev in locurile din fatza,iar Drew si Treny in locurile din spate. La un momendat am întrebat şoferul:
-Deci iţi place de mine.
Kev a tăcut,la fel si ceilalţi doi băieţi din maşina. Timp de câteva clipe ,Kev se gândise mult la ceva,deoarece nu era prea atent la drum si a trebuit sa îl atenţionez eu.
-Tie iţi place de ala?m-a întrebat.
-Nu. am spus vesela.
-Dar de cine?
-Acu si tu...
Muzica nu fusese pornita,iar Drew si Treny adormiseră.
-Nu dormi?mă întreba Kev.
-Nu. am spus eu.
-Ti-e frig?
-Nu.
-Tie sete?
-Nu!
-Ti-e...
-Foamne,nu!Taci odată,ce ai?
Nu răspunse la întrebare. Insa tot pe gânduri era. Deodată,pe strada apăru din nou biciclistul si venea înspre maşina.
-Opreste!am spus eu si Kev oprise maşina brusc.
-Ce?întreba.
-L-am vazut pe Ned.
-Eu nu l-am vazut.
-Mda,erai pe gânduri. Fii si tu atent la drum!Ce te gândeşti atâta?La ce?La omu’ ala ca s-o uitat la mine?
Deja ţipam. Drew si Treny se treziseră din cauza frânei si au ascultau cum mă certam cu Kev.
-Nu mă gândesc la ala!a spus Kev. La altceva. Si sunt foarte atent la drum si nu tipa la mine aşa ,ca nu aşa te porţi cu cei care-s mai mari ca tine!
-Pe bune?Ha!De parca ai fi boşorog.
-Nu sunt boşorog!Taci odată ca m-ai enervat!
-Hooo!a spus Drew. Ce e aici?Bâlci?
-A fost Ned pe bicicleta lui idioata si asta nu a fost atent la drum.
Iara am ţipat. Drew a spus:
-Haideti ,nu va mai certaţi. Nu e bine.
-Ai dreptate. am spus eu.
-Eu zic sa mergem după Alice. a spus Treny si toţi ne-am uitat urat la el. Bine. Mergem acasă.
Restul drumului am ascultat muzica fara sa mai spunem ceva. Doar câteodată mai spunea Drew câteva bancuri insa nimeni nu-l baga in seama. Biciclistul nu a mai apărut. Când am ajuns in fatza blocului meu,am ieşit,am spus "noapte buna" si am mers cu paşi repezi in casa. Timp de câteva zile nu am mai vorbit cu Kev pana când...



O calatorie ciudata in lumea lui Alice, capitolul 1

1.Biciclistul
Era noapte.Eu,cu inca cativa prieteni am mers la o plimbare cu masina.Cel mai mare dintre noi,Kev,a condus,caci are 18 ani si are carnet de conducere.Era distractiv,mai ales ca muzica era data la maxim si in acel moment ascultam rock.
Eu il tot atentionam pe Kev sa fie atent la drum,dar el avea talentul de a se concentra pe mai multe lucruri deodata,desi omul,in general,nu se poate concentra decat pe doua lucruri.Oricum,era mare distractie.Sa va prezint cine era...
Kev era soferul,asa cum am mai spus mai sus,eu,Monique,stateam pe celalalt loc din fatza,in locurile din spate stateau Alice,cea mai mica dintre noi care are 14 ani,apoi era Treny si Drew care erau de aceeasi varsta,adica 17 ani.Drew mai avea putin si avea majoratul pe care si-l va petrece cu mine si cu ceilalti.
-Da muzica mai tare!spunea Treny,care tocmai bause ceva dintr-o sticluta.
-Nu mai bea asa ceva!l-am mustrat eu si i-am luat sticluta.
Era de wisky.Nu stiu cat bause dar a baut cam mult.Am deschis-o si m-am uitat inauntrul ei sa vad daca mai era ceva.
-Vrei si tu?rase Drew.
-Nu,doar verificam daca..am inceput eu.
-Daca mai e ceva sa bei si tu? rase el si mai tare.
-Terminati acolo!a spus Kev si a luat sticluta si a aruncat-o pe geam.
Eu nu am spus nimic,dar Treny a sarit ca de ce i-a luat sticla.Kev i-a explicat ca nu e bine sa bei,ca te "strica" la creier bautura si chestii de genul acesta insa eu am vazut ca Treny nu asculta si i-am zis lui Kev:
-Lasa-l in pace ca oricum nu te baga in seama.
-Bine.a spus Kev si s-a uitat la drum.
Am mai mers prin intuneric cu masina mult timp...De la acea discutie s-a facut liniste.Eram obisiti cu totii ,iar Alice,Treny si Drew adormisera.Eu m-am uitat in spate si l-am auzit pe Treny sforaind.Dupa putin timp,un sunet puternic opri masina.Eu ma uitam in telefon la niste poze ca ii facusem cateva lui Treny.M-am uitat inspaimantata la drum si am zpus:
-Asta nu a fost Treny.
Kev ma aproba.Pe strada nu trecea nici o masina deci nu prea aveam cum sa cerem ajutor.Oricum,de la sunetul acela se treisera toti,iar Treny nu mai era asa de beat.Am iesit din masina iar baietii s-au uitat la motor.
-Motorul e distrus.a spus Kev.Trebuie dus la reparatii si trebuie cumparat...
-Ha?am spus eu.Va descurcati,ca eu nu ma pricep la masini.
Kev le explica baietilor problema ,iar eu si Alice ne-am uitat dupa vreo masina care sa ne duca pana undeva.Drew a inchis capota masinii spunand:
-E varza!Voi ati vazut vreo masina?
-Nu.am spus eu.
-Alice,scoate si tu piciorul in strada cum faceau alea sexy in filme.a ras el.
-De ce nu-l scoti tu?a spus Alice.
-Eu zic sa mergem pe jos.am propus eu.
Ceilalti au aprobat.Si am mers mult si bine,cel putin asa ni s-a parut la toti.Am mers pana am ajuns intr-un oras.Afara nu era nimeni,nici macar masini,era liniste...Deodata,un biciclist apare de nu stiu unde si vine spre mine.Eu ma uitam la ala sa vad cine e.Era un baiat de varsta mea.Cand vine aproape de mine,ma dau la o parte.Eu,cu gandul la glume,le spun amicilor mei:
-Vreti sa cada de pe bicicleta?
-Da,dar..incepu Alice.
-Hei!strig eu la biciclist,care se uita la mine ,eu ii fac cu mana si ii zambesc,desi nu stiu daca ma vede bine sau nu.
Ala se uita la mine si imi zambeste si el,se pare ca m-o vazut.Oricum,saracul de el se impiedica de o piatra uriasa si cade in fatza.Alice fuge la el strigand:
-Ned!Te simti bine?
Cand ajunge la el,il ajuta sa se ridice si apoi se uita la mine urat.Eu spun :
-Ce?
Alice vine la mine si imi spune suparata:
-Stii cine e?
-Pai,e Ned,nu?am raspus putin confuza de starea ei.
-Da!Si uite ce i-ai facut!imi spuse aratand spre baiat.
-Si?E doar putin ranit!
-E ranit foarte grav.Sa vezi ce te spun lu mama si sa vezi ce iti face.
Toti am ramas socati.Nu stiam ca are parinti pentru ca ne spusese ca are numa unchiul si matusa ei ca rude,in rest cica toata generatia aceasta a familiei ei a disparut si ca parintii ei au fost ucisi de un accident de masina.
-Ai baut?am intrebat-o.Ca pari asa...aeriana.
-De ce sa beau?a ras ea.Stiti ca eu nu beau si nu fumez.
-Daaa,te-am vazut eu cand te-ai dus la coltul blocului si ai baut bere.a spus Kev.
-Kevin,am eu fatza de asa ceva?
-Nu,dar de ce nu recunosti ?
-Ce sa recunosc?Recunoasteti voi ca mintiti.Eu nu beau,nu fumez si...mi-e pofta de caviar.spuse Alice ganditoare.Ma duc acasa.
-Dar suntem la sute de km distanta.a spus confuz Treny.
-Deci nu mai inteleg nimic.Explica-ne,Alice.am spus eu suparata.Cine e Ned?
-Pai,eu locuiesc la casa aceea.spuse ea si ne conduse catre o vila mare,cu doua etaje,frumoasa,dar pazita de caini.Haideti sa va pezint casa mea.Si Ned,e iubitul meu.
-Ce??Ai iubit in orasul asta?a intrebat Treny.Parca eram impreuna,Alice.Parca ne iubeam mult.
-Noi,sa ne iubim?Doamneee,nu cred.Sunt bogata,nu am iubiti saracaciosi.a protestat ea.
-Alice,suntem prietene foarte bune,tu nu esti bogata.De unde ti-a venit asta?Tu il iubesti pe Treny,nu pe ...cum te cheama?
-Ned.spuse biciclistul.
-Asa,Ned.Tu,Alice,nu-l iubesti pe Ned!Il iubesti la nebunie pe Treny.
-Ba nu!a spus Alice.
-Stiu ce se intampla aici,adica cred ca stiu ce se intampla.am concluzionat eu.


marți, 1 iunie 2010

45 lectii despre viata




Ştiţi cum e perioada adolescenţei?
Mulţi o vom simţi,sau o simţit chiar acum sau am simtit-o odată,însă am auzit ca perioada asta e cea mai frumoasă si e o singura data în viaţa.
Trebuie sa trăim fiecare moment al vieţii sa ne bucurăm de orice.
Despre aceasta perioada o sa găsiţi multe articole pe net.Ştiu ca în aceasta perioada te simţi cam naspa si ai tot felul de stări.
Simţi ca nu ai un rost în viaţa?Vrei sa mori?Pai eu zic ca nu e bine sa îţi doreşti moartea pentru ca Dumnezeu ne-a dat o viaţa ca sa o trăim,nu sa ne-o luăm singuri.Deci traiti-va viaţa.Speranta moare ultima,odata cu voi. Si acum scopul acestui articol e sa va arat cum sa va traiti viata.Titlul spune totul deci sa incepem:

1.Viata nu e dreapta,dar tot este buna.
2.Cand ai indoieli,fa doar un pas mic...inainte.
3.Viata este prea scurta ca sa pierzi timpul urand pe cineva 4.Serviciul tau n-o sa te ingrijeasca atunci cand esti bolnav.Dar prietenii si parintii-da.Tine legatura cu ei!
5.Plateste-ti intotdeauna datoriile
6.Nu trebuie sa ai ultimul cuvant in orice discutie.Invata sa nu fii de acord...
7. Plângi împreună cu altcineva. Este mai sănătos decât să plângi singur.
8. Poţi să fii supărat pe Dumnezeu. El poate suporta.
9. Economiseşte pentru pensie încă de la primul salariu.
10. Când e vorba de ciocolată, orice rezistenţă este inutilă.
11. Fă pace cu trecutul, ca să nu-ţi încurce prezentul.
12. E-n regulă să-ţi laşi copiii să te vadă plângând.
13. Nu compara viaţa ta cu a altora. Nu ai idee care e rostul “călătoriei” lor.
14. Dacă o relaţie trebuie să fie secretă, atunci n-ai ce căuta în ea.
15. Totul se poate schimba într-o clipită. Dar fii liniştit, Dumnezeu nu clipeşte niciodată.
16. Respiră adânc. O să-ţi calmeze mintea.
17. Fă abstracţie de orice nu este util, frumos sau îmbucurător.
18. Tot ce nu te omoară cu adevărat te face mai puternic.
19. Nu e niciodată prea târziu să ai o copilărie fericită. Dar a doua ocazie depinde numai de tine.
20. Când se întâmplă să fie aşa cum îţi place în viaţă, nu răspunde niciodată cu NU!
21. Aprinde lumânări, foloseşte şerveţele frumoase, îmbracă lenjerie deosebita. Nu le păstra pentru ocazii speciale. ASTAZI este special.
22.Pregăteşte-te temeinic, apoi mergi cu toţi ceilalţi.
23. Fii excentric ACUM! Nu aştepta să-mbătrâneşti ca să porţi haine rosii…
24. Cel mai important organ sexual este creierul.

25. Nimeni nu este însărcinat cu fericirea ta. Doar tu.
26. Înrămează orice aşa-zis dezastru cu aceste cuvinte: “Oare peste cinci ani va ma conta asta?”

27. Intotdeauna alege VIATA.

28. IARTA oricui orice.
29. Nu e treaba ta ce gândesc alţii despre tine...

30. Timpul vindecă aproape orice. Dă-i timpului… TIMP.

31. Oricât de bună sau rea ar fi o situaţie, ea se va schimba.
32. Nu te lua prea în serios. Nimeni altul nu o face.
33. Crede în MINUNI!
34. Dumnezeu te iubeşte pentru că El este ceea ce este, nu pentru ceva ce ai făcut sau n-ai făcut.

35. Nu pune controlul pe viaţă. Arată-te şi fă din ea tot ce poţi.
36. A creşte mare bate alternativa – a muri de tânăr….

37.Copiii tăi au doar o copilărie.

38. Tot ce contează cu adevărat la final este că ai iubit.

39. Ieşi afară în fiecare zi. Miracolele te aşteaptă peste tot.

40. Dacă ne-am pune problemele într-o grămadă şi le-am vedea şi pe ale altora, le-am lua pe ale noastre înapoi….
41. Invidia este pierdere de timp. Tu deja ai tot ce-ţi trebuie.
42. Ce e mai bun abia acum urmează.

43. Nu contează cum te simţi – ridică-te, îmbracă-te şi arată-te.

44. Nu sta!

45. Viaţa nu e legată cu fundă, dar tot este un DAR.

Prietenii sunt familia pe care o alegem pentru noi înşine!

Interesante chestii:-?
Voi ce credeti?

 
 
Blogger Templates