Prima dragoste

Sursa: Google

Vă mai amintiţi prima voastră dragoste? Nu cred că acea dragoste poate fi vreodată uitată. Totuşi, nu cred că este chiar dragoste, dacă erai un copil. Dar cum altfel o poţi numi? Nu ştiai ce înseamnă acele sentimente, dar ştiai că simţi ceva.

Astăzi vă voi povesti prima mea dragoste. Cum a început, nu ştiu, dar ceea ce ştiu e că mie chiar îmi plăcea de acel băiat. Eram prin clasa a III-a. Eram foarte timidă atunci. Mereu am fost foarte timidă şi ruşinoasă. Abia puteam vorbi cu un băiat, doar dacă venea el să vorbească cu mine. Eram aşa ruşinoasă şi conştiincioasă încât stăteam în clasă în pauze şi cred că citeam, sau făceam teme. Nu mai ştiu. Nu prea ieşeam din clasă în pauze. Mă ruşinam de câte ori intra cineva în vorbă cu mine şi totuşi, la el îmi bătea inima cel mai tare. Mă şi emoţionam când EL doar mă saluta şi nu ştiam cum să îi atrag atenţia. Cu toate acestea, această iubire nu a fost niciodată spusă, niciodată nu a aflat direct de la mine că îmi era drag de el.

Eram aşa o copilă. Şi chiar scrisesem în jurnalul din acea vreme că nu ştiu dacă să îi spun sau nu că îmi place de el. Dar, m-am mulţumit cu simpla lui prezenţă în clasă. De ce îl plăceam? Pentru că e deştept, simpatic şi de treabă.

Câţiva ani am crezut că îl plac. Până la finalul clasei a VIII-a tot credeam că îl plac. Aveam aceeaşi impresie până când mi-am dat seama că îmi trecuse de mult. Aşa cum a apărut sentimentul, aşa s-a şi dus. Şi totuşi, este o amintire frumoasă.

Prima ta dragoste care a fost? Povesteşte într-un comentariu!