Pentru că în fiecare vară plec undeva cu familia, şi mereu în alt loc, anul acesta am ales să vizităm Gyula, un oraş din Ungaria. Deşi am fost doar două zile, m-am distrat cu familia mea şi am fost cu adevărat fericită.
Când am ajuns în Gyula, prima oprire a fost, desigur, la apartamentul în care am stat în aceste zile. Când am ajuns, proprietara ne-a vorbit în româneşte, ceea ce m-a uimit. Vorbea foarte bine româneşte. Nu era româncă, dar ne-am putut înţelege cu ea pe româneşte, ceea ce a fost bine. În apartament, totul a fost super. Am avut tot ce aveam nevoie şi a fost linişte, faţă de cum era când mergeam la mare.
Am fost la Băile Cetăţii, unde m-am relaxat, dar m-am şi distrat. Am fost uimită de câte bazine erau. Au bazine pentru copii, tineri, dar şi adulţi. Te poţi relaxa, în băile termale, te poţi distra pe topogane şi nu ai cum să te plictiseşti într-un loc ca acesta. A fost chiar foarte frumos şi a meritat drumul. Mâncarea a fost, de asemenea, foarte bună şi am fost uimită de câţi români puteau fi acolo. Majoritatea celor ce lucrau acolo ştiu româneşte destul de bine şi puteai să comanzi mâncarea în română. În jur auzeam de multe ori români, ceea ce mă făcea să mă simt ca în România, nu ca într-o ţară străină.
Deşi mulţi ştiu româneşte, nu mă pot înţelege cu toţi. Stăteam pe şezlong şi făceam sudoku. Şi vine la mine o bătrână cu un aparat foto şi începe să vorbească pe ungureşte. Nu gesticula şi nu înţelegeam de vrea. Am încercat sa îi spun că nu înţeleg ce spune, dar tot în ungureşte vorbea. Nu a încercat în româneşte sau engleză şi aş fi vrut să o ajut, dar nu ştiu ce vroia de la mine: să îi fac poză, să îi fac ceva la aparat, să îl pornesc...? Bănuiesc că ar fi vrut poză, dar a plecat după ce a văzut că nu ştiu deloc ungureşte. Nu îmi pare rău că nu ştiu limba asta, pentru că ştiu engleză şi e tot ce contează.
Nu am să scriu ce am vizitat în fiecare zi, decât dacă îmi amintesc. Am pus în postare şi câteva poze din arhiva mea proprie. Prima poză este făcută într-un parc din zonă. Parcurile din Gyula chiar sunt frumoase şi nu este atâta lume cât mă aşteptam. Aveai loc să te plimbi şi era şi liniştitor. Şi am văzut acest om. Da, este un om viu! Sperie oamenii când se apropie de el ca să facă poză şi le dă copiilor ceva din găleata din faţă atunci când ei pun monezi în găleata de jos. Stătea nemişcat în majoritatea timpului, dar mai dădea şi din pedale uneori.
Tot prin părculeţele de acolo erau şi fântâni frumoase, printre care cea mai grandioasă e aceasta. Nivelul de ridicare al apei creştea şi scădea şi sunetul acestor fântâni era calmant.
Şi, duminică, am vrut să vizităm al doilea element important din excursia noastră: Cetatea, dar am ajuns prea târziu, atunci când se închidea. Cu părere de rău că nu am apucat să îl vedem pe dinăuntru, am mers printre tarabe. Am observat că tarabele nu erau cum mă aşteptam, adică să se vândă jucării ieftine. Se vindeau nu doar obiecte pe care le poţi găsi în Romania când e Rugă(Rugă=petrecere românească atunci când se sărbătoreşte un sfânt şi cântă muzicieni pe scenă muzică pop, dar şi populară şi locul unde se petrece acest eveniment este plin de tarabe.). Erau săbii de lemn de diferite modele, arme pentru copii în stil medieval, marionete, perne, haine pe care ei le-au personalizat brodându-le şi multe altele. Şi pentru că am fost în Ungaria, am mâncat şi un kurtoş colac. Problema mea a fost că nu înţelegeam nimic din ce scria acolo şi mi-ar fi plăcut să ştiu ce mesaje drăguţe erau pe acele perne, de exemplu.
Totul a fost frumos şi m-am distrat. Am acum amintiri şi din Gyula, amintiri frumoase şi mă bucur că am fost acolo cu familia mea.
Tu unde ai fost sau plănuieşti să mergi vara asta?