Social Icons

twitter facebook Google+ linkedin rss feed email

miercuri, 25 iunie 2014

Prima dragoste

Sursa: Google

Vă mai amintiţi prima voastră dragoste? Nu cred că acea dragoste poate fi vreodată uitată. Totuşi, nu cred că este chiar dragoste, dacă erai un copil. Dar cum altfel o poţi numi? Nu ştiai ce înseamnă acele sentimente, dar ştiai că simţi ceva.

Astăzi vă voi povesti prima mea dragoste. Cum a început, nu ştiu, dar ceea ce ştiu e că mie chiar îmi plăcea de acel băiat. Eram prin clasa a III-a. Eram foarte timidă atunci. Mereu am fost foarte timidă şi ruşinoasă. Abia puteam vorbi cu un băiat, doar dacă venea el să vorbească cu mine. Eram aşa ruşinoasă şi conştiincioasă încât stăteam în clasă în pauze şi cred că citeam, sau făceam teme. Nu mai ştiu. Nu prea ieşeam din clasă în pauze. Mă ruşinam de câte ori intra cineva în vorbă cu mine şi totuşi, la el îmi bătea inima cel mai tare. Mă şi emoţionam când EL doar mă saluta şi nu ştiam cum să îi atrag atenţia. Cu toate acestea, această iubire nu a fost niciodată spusă, niciodată nu a aflat direct de la mine că îmi era drag de el.

Eram aşa o copilă. Şi chiar scrisesem în jurnalul din acea vreme că nu ştiu dacă să îi spun sau nu că îmi place de el. Dar, m-am mulţumit cu simpla lui prezenţă în clasă. De ce îl plăceam? Pentru că e deştept, simpatic şi de treabă.

Câţiva ani am crezut că îl plac. Până la finalul clasei a VIII-a tot credeam că îl plac. Aveam aceeaşi impresie până când mi-am dat seama că îmi trecuse de mult. Aşa cum a apărut sentimentul, aşa s-a şi dus. Şi totuşi, este o amintire frumoasă.

Prima ta dragoste care a fost? Povesteşte într-un comentariu!

marți, 24 iunie 2014

Citatul săptămânii

Dragostea, sub toate formele ei, este drumul unic care duce spre puritatea morala. - P. Lescot

miercuri, 18 iunie 2014

Cum să iei o decizie

Unele decizii sunt uşor de luat, altele mai greu. Există diferite metode prin care să luăm decizii, dar fiecare persoană îşi creează propriul mod de a decide asupra unei probleme. Uneori avem de ales între două soluţii la fel de atractive, alteori pur şi simplu nu ştim care rău să îl alegem.

Fiecare are altă viaţă, deci diferite, dar totuţi similare probleme. Când eşti mic, nu ştii ce dulciuri să alegi, de exemplu, sau ce bicicletă vrei. Atunci problemele noastre sunt neesenţiale şi nu ne influenţează viaţa atât de mult. Când creştem şi devenim adolescenţi problemele noastre constau în: a-i spune cuiva că îl sau o placi şi cum, a alege hainele pentru ziua următoare ca să arăţi cât mai bine şi să nu fii exclus din grupurile de la liceu în care te-ai băgat, în întrebări de genul: să îl sau o sărut sau nu? Pe cine să aleg: pe X sau pe Y? În adolescenţă, nu avem cine ştie ce griji în afară de cele adolescentine în legătură cu oamenii din jur şi chiar cu noi înşine. Mai apoi, ajungem la final de liceu când trebuie să decidem viitorul şi atunci chiar contează acea decizie. Este una din cele mai importante decizii din viaţa noastră: ce facem cu viitorul?


Şi, tot învârtindu-mă în jurul unor facultăţi şi tot făcând planuri, am văzut pe Facebook o poză care spunea o metodă foarte utilă ca să faci o alegere: dă cu banul. Explicaţia: atunci când îţi doreşti ceva, ştii dinainte de a cădea banul ce vrei, deci când banul este acoperit, deja ştii ce vrei să arate şi atunci ai luat decizia. Sau, ar mai fi varianta în care suntem încă indecişi în legătură cu ce vrem să arate moneda, dar cred că dacă ne uităm la ce a ales ea, sunt două variante: dacă este alegerea dorită, suntem fericiţi, dacă nu, suntem trişti. Simplu!

Dar de ce se întâmplă asta? Pentru că uităm să ne ascultăm inimile. Nu ştim să alegem pentru că nu ştim să ascultăm ce spune inima. Aşa cum am spus de o mie de ori, inima ştie cel mai bine ce vrea. Şi când banul este în aer, ea îşi spune cuvântul. Şi atunci vei şti ce să faci.

Mai poţi să scrii toate informaţiile pro şi contra şi să observi ce te ajută mai mult în viitor. Este analiza problemei şi soluţiilor posibile şi ar putea ajuta.

Mai este situaţia în care trebuie să alegem între a face un lucru sau nu. În legătură cu asta, am văzut un film cu Jim Carrey(Yes man) în care el a trebuit să accepte toate propunerile ce i se făceau. Când a făcut asta, viaţa lui a devenit interesantă şi a trăit tot felul de emoţii pe parcurs. Cred că dacă acceptăm provocările vieţii, putem să facem viaţa mai interesantă şi chiar să o trăim.

Şi totuşi, este ceva ce ar trebui toţi să facem. Să lăsăm graba care ne controlează şi să învăţăm să ne ascultăm inima şi atunci vom lua cele mai bune decizii. Viaţa este prea scurtă şi trebuie să ne bucurăm de ea şi să fim fericiţi. Live your life!

marți, 17 iunie 2014

Citatul săptămânii

Dragostea ii arata omului cum ar trebui el sa fie. Cand iubesti, descoperi in tine o nebanuita bogatie de tandrete si duiosie si nici nu-ti vine sa crezi ca esti in stare de o astfel de dragoste . (A. P. Cehov)

miercuri, 11 iunie 2014

Scrisorile... un mod de comunicare depăşit de tehnologie.

Scrisorile... un mod de comunicare depăşit de tehnologie. Înainte de situaţia de azi în care aproape oricine îsi poate cumpăra un calculator sau un telefon mobil, oamenii comunicau prin scrisori sau telefonie fixă, dar mai mult prin scrisori.

Poate că îţi este mai uşor acum să scrii un e-mail sau un sms în loc să scrii o scrisoare. Dar ai trimis vreodată o scrisoare? De exemplu, dacă ai o relaţie la distanţă. Este foarte frumos sentimentul acela să nu ştii ce urmează să citeşti şi când citeşti acele rânduri pe care EL sau EA le-a scris din suflet, să ştii că X s-a chinuit să facă acea scrisoare cât mai frumoasă. Ba mai mult, poţi să personalizezi o scrisoare, să o parfumezi şi să o faci cât mai frumoasă. Poate şi la calculator poţi, dar la calculator poţi atinge foaia, poţi să simţi hârtia lipită, sau lumânarea pe care au lăsat-o să se scurgă pe foaie? Sau să simţi parfumul?

Este un mod vechi de comunicare, dar unul foarte frumos care nu doar că îţi dă puţin emoţii, dar şi arată personalitatea unei persoane. Scrisul arată cum este de fapt o persoană. Şi pe calculator poţi să îţi dai seama, dar cele mai multe caracteristici le poţi descoperi din scrisul unei persoane.

Te provoc acum, trimite o scrisoare bunicilor sau oricui şi spune destinatarului să răspundă la ea. Dacă ai făcut asta, să laşi un comentariu în care să spui cui ai scris şi cum te-ai simţit trimiţând şi primind o scrisoare.

marți, 10 iunie 2014

Citatul săptămânii

Dragostea adevarata este o limba pe care surzii o pot auzi si orbii o pot vedea.

miercuri, 4 iunie 2014

Unde este iubirea?

Iubirea nu mai este ce ar trebui sa fie. Nu ştiu dacă a fost vreodată, cert este că acum nu mai este iubire... Ea există, mereu a existat. Unii ştiu să şi-o exprime, alţii nu. Iubirea adevărată este între două persoane care simt acest sentiment. Exista mai multe tipuri de iubire, dar acum banii au putere mai mare.

Întreabă pe cineva dintr-un cuplu: De ce îţi iubeşti partenera sau partenerul?
Răspunsul majoritar va fi: Pentru că este frumos, pentru că e deştept, pentru că e aşa... Nu este iubire. Nu iubeşti pentru că are acele calităţi pe care le-ai căutat toată viaţa ta. Este doar, împlinirea unui ideal, fapul că ai găsit pe cineva care îndeplineşte toate condiţiile. Simţi că ai găsit ce căutai, dar nu este aşa. În alte cazuri este doar atracţie fizică, sau personalităţi asemănătoare. În al doilea rând, nu poţi iubi decât când cunoşti. Uneori este iubire interzisă pentru că noi oamenii tindem să alegem ce nu avem voie sau ce nu putem avea. Este în natura omului să îşi dorească imposibilul, să îl facă posibil. Sau mai sunt cazuri în care două persoane pur şi simplu se înţeleg şi ţin unul la altu şi de aceea se căsătoresc. Dacă nu este iubire într-o căsnicie, este şi nefericire. Dacă te-ai căsătorit cu cineva doar pentru că vă potriviţi şi atât, o să fii o persoană nefericită pentru că vei simţi mereu că ceva lipseşte sau în unele cazuri, iubirea apare pe parcurs.

Iubeşti pentru că iubeşti. Este un sentiment fără explicaţie şi totuşi cel mai frumos sentiment.

Sau, când eşti singur, şi te gândeşti la viitorul partener, la cum ar trebui să fie. Că vrei să fii aşa, că vrei să fii independent. Părerea mea este că o căsnicie înseamnă să împarţi, să fii alături de persoana iubită, şi nu să te gândeşti că trebuie mereu să fii pregătit în caz de divorţ. Asta nu e o căsnicie, cea în care fiecare are casa lui, banii lui. Într-o căsnicie este motto-ul Ce-i al meu, e şi al tău pentru că asta este o căsnicie. Dumnezeu vrea ca o jurămintele făcute în faţa Lui să fie sincere, pline de iubire, nu pregătit imediat de un final pentru că astfel, va veni acel final de relaţie.. În viaţă te căsătoreşti pentru că iubeşti, pentru că vrei să trăieşti alături de o persoană tot restul vieţii. Dacă nu eşti dispus să împarţi tu şi partenerul sau partenera ce ai, nu te căsători. Nu spun să depinzi de cel de lângă tine, ci să trăiţi în armonie, să vă iubiţi mereu. Dacă vrei să fii total independent, lasă căsătoria pentru că nu pentru asta este căsătoria. 

Acum văd că acele jurăminte nu mai au nici un sens. Faci asta pentru că TREBUIE. Le spui pentru că aşa spune popa, nu pentru că ai vrea tu neapărat. Nu neapărat în faţa Lui, ci în faţa tuturor. Faci o promisiune pe viaţă. Şi de aceea, El nu accepta decât păcatul trupesc ca şi motiv de divorţ. Toate celelalte probleme pot fi reparate. Şi dacă ţi-ai dat seama că legându-te de o anumită persoană a fost o greşeală, greşeala ta. Te adaptezi, nu ai ce să faci. Şi acum ştiu că o să vă gândiţi dar dacă există violenţă în familie? şi lucruri de genul acesta. Asta e. Unul din cei doi pleacă altundeva, dar nu divorţează. Există soluţii, dar divorţul ar trebui să aibă un singur motiv acceptat. Până şi moral ar fi greşit un divorţ pe orice alt motiv pentru că, vă faceţi jurăminte unul altuia. Faci o promisiune în acel moment:

Sursa: Google

Mirele: Eu, N........., te lau pe tine N........, ca soţie; făgăduiesc şi jur, să-ţi fiu credincios în orice împrejurare, fericit sau nefericit, în caz de boală ca şi în timp de sănătate; să te iubesc şi să te respect în toate zilele vieţii mele

Mireasa: Eu, N............, te lau pe tine, N..............., ca soţ; făgăduiesc şi jur să-ţi fiu credincioasă în orice împrejurare, fericită sau nefericită, în caz de boală ca şi în caz de sănătate; să te iubesc şi să te respect în toate zilele vieţii mele.

Pentru tine au valoare aceste cuvinte?? 

Ştiu totuşi că trebuie să fie şi alte lucruri pe care să le iei în calcul când îţi alegi partenerul de viaţă, dar dacă iubirea nu exista între voi doi, nu o să mearga. Aşa cum era şi în Ion de Liviu Rebreanu. Întâi a fost glasul pământului, averii şi după aceea glasul iubirii. Chiar dacă acum vrei neapărat bani, o să vrei şi iubire la un moment dat.

Aceasta este părerea mea despre căsniciile din ziua de azi. Există şi excepţii, cupluri pe care le admir că după câte au trecut au rămas împreună şi nu au lăsat nimic să le distrugă iubirea şi căsnicia. 


Iubirea adevărată ţine o eternitate.

Voi ce părere aveţi?

marți, 3 iunie 2014

Citatul săptămânii

Cand iubesti puternic, gasesti intotdeauna ceva nou in persoana iubita. - Pascal
 
 
Blogger Templates