Social Icons

twitter facebook Google+ linkedin rss feed email

miercuri, 29 aprilie 2015

Despre oameni...

E a treia oară pe blogul ăsta când abordez acest subiect, dar simt că  vreau să scriu despre asta, să îl descriu mai mult pe monstrul care stăpânește comportamentul uman. De data aceasta sunt bine dispusă.

Suntem oameni, greșim. Încercăm poate să fim perfecți sau măcar să mascăm unele defecte. Unii oameni poate că nu vor să mascheze și lasă acest monstru să îi cuprindă fiecare părticică din corp, pentru că sunt slabi. Suntem slabi atunci când lăsăm sentimentele negative să ne controleze starea emoțională și comportamentul față de ceilalți oameni. Suntem slabi atunci când facem rău altor oameni pentru că îl lăsăm pe cel rău să ne controleze, să ne manipuleze.

Însă nu suntem slabi atunci când din când în când ne mai descărcăm prin lacrimi pentru că viața nu e doar lapte și miere și ca să reușim să luăm decizii bune, trebuie să ne descărcăm de supărare.

Și încercăm din răsputeri să fim altfel, sau nu. Unii încercăm mereu să fim oameni adevărați și nu monștrii, însă alții eșuează și devin hateri, devin invidioși și fac păcate fără să le pese de urmări. Eu nu cred că Biblia are reguli doar ca să aibă, ci ca să ne ușureze viața. Iar monstrul din noi ne ispitește să le încălcăm, ca viața noastră să fie complicată și apoi să ne întrebăm unde este Dumnezeu? Este acolo, doar că ai plecat de lângă El.

Mă înspăimântă gândul că orice sentiment negativ simt, vine de la cel Rău... Ura, invidia, gelozia, înjurăturile, bârfa... cineva ne-a influențat. Sunt încercări prin care trecem în viață și un test pe care îl luăm, sau îl eșuăm. Șanse să fim oameni mai buni se ivesc la tot pasul. Alegerea e a noastră.

Totuși suntem oameni. Suntem curioși de viața celuilalt fără să vrem, ne comparăm cu alți oameni în diferite domenii, ne dorim să fim mai buni ca celălalt și multe altele. Ambiția este o parte bună a personalității umane, dar obsesia nu.

Până acum, pentru că a trebuit să schimb mediul anul trecut în septembrie, am cunoscut atâtea tipuri de oameni diferite de cele pe care le știam în orașul meu. Și acum, de câte ori mă întorc acasă, am impresia că văd mulți copii care încearcă din răsputeri să fie fashion, să fie cool și toate cele. Am spus și în altă postare, la facultate ai alte principii poate, ai alte lucruri pe cap decât faptul că vrei să fi fashion. Nici faptul că ești integralist sau nu nu te scoate din grupul de prieteni. Dar orașul meu e un oraș mic, majoritatea celor trecuți de 19 ani merg la facultate la Timișoara.

Uneori mă gândesc la perioada liceului când eram eu de vârsta puștanilor de acum și le înțeleg unele motive pentru care acționează într-un mod anume și pentru care dau importanță la lucruri care acum mi se par neimportante. Nu mă place X. În liceu era jale. Cum să nu mă placă X? Cu ce am greșit? Acum, am hateri chiar lângă mine oriunde aș merge și am înțeles că e și normal să fie persoane în lumea asta care nu te plac.

Totuși, un lucru e trist. Cu cât mă maturizez mai mult, cu atât îmi pierd speranțele, visurile... Dar am văzut că dacă eu trebuie să reușesc pe un anumit domeniu, mi se oferă șansa. Mi se oferă un imbold să reușesc. Nu sunt superstițioasă, dar sunt semne pe care nu le pot evita, persoane care nu mă lasă să renunț la visul de scriitor.

Am început să vorbesc despre monștrii și am ajuns să vorbesc despre altceva. În orice caz, fiecare om avem un monstru în noi pe care trebuie să îl stăpânim, dacă vrem să fim oameni adevărați. Și sincer, am ajuns să cunosc câțiva oameni adevărați în viața mea, care nu ar trebui să aibă o părere atât de rea despre ei înșiși!

miercuri, 22 aprilie 2015

Gazda(The Host) de Stephenie Meyer

Recent am terminat de citit cartea Gazda, scrisă de Stephenie Meyer și pot să spun că este o carte bună ce abordează teme cum ar fi dragostea, prietenia, munca în echipă, viața printre alți oameni atunci când tu ești cel mai diferit dintre toți.

Sursa: Google Images

Cartea prezintă o idee despre cum ar putea fi extratereștrii, cum arată, cum se înmulțesc, cum călătoresc, cam tot ce te-ar putea interesa despre acest tip de extratereștrii. Am citit cartea și am văzut și filmul pentru a le putea compara. Ceea ce a fost si așteptat a fost faptul că au omis scene  care mie una mi s-au părut foarte interesante și creative, dar au și schimbat pentru a păstra ideile principale.

Nu am de gând să fac un rezumat, cum a spus cineva anume, ci am să scriu în mare, pentru că nu vreau să fiu Spoiler.

Totuși, am să spun în mare ideea cărții. Așa cum am scris mai sus, este despre o rasă de extratereștrii, așa cum și-a imaginat scriitoarea. Acești extratereștii sunt suflete ce călătoresc de pe o planetă pe alta. Pe fiecare planetă au o gazdă nouă și după un anumit număr, sufletele se stabilesc pe acea planetă. Însă când au ajuns pe Terra, au fost uimiți de sentimentele umane ce le pot avea oamenii. Văzând că oamenii nu au grijă nici de ei, nici de lumea lor și că omenirea este plină de ură, violența și alte sentimente și acțiuni negative, sufletele au decis să pună stăpânire pe pământ, adică să îl colonizeze. Au creat astfel o planetă perfectă, curată și minunată. Au renunțat la multe lucruri omenești pentru a revoluționa știința și diferite domenii ale sale. Nu au renunțat doar la obiecte, ci și la sentimentele negative, la violență și la tot ce ar putea face rău celor din jur.

Un suflet nouvenit este destinat însă altui scop și odată ce a pus stăpânire pe o gazdă pe nume  Melanie Stryder, află că această gazdă nu vrea să renunțe la corpul ei. De aici începe adevărata poveste în care Melanie și Rătăcitoarea(numele sufletului pe această planetă) trec prin mai multe aventuri de-a lungul cărții și filmului, prin care amândouă se vor schimba.

Personajele sunt conturate fără prea multe detalii, dar încât să descrie înfățișarea lor. Pentru a putea afla despre aceste personaje, putem analiza doar gândurile lui Mel și a lui Wanda și acțiunile lor. Toata cartea este din perspectiva lui Wanda cu acțiunea descrisă la persoana întâi pentru a reda sentimentele și aventurile prin care aceasta trece, neașteptându-se la ce s-a întâmplat. Acele aventuri prin care ea a trecut sunt contradictorii cu informațiile pe care le-a primit de la celelate suflete, total diferite de viața sufletelor pe Terra. Îmi place foarte mult cum a descris fiecare sentiment nou, fiecare tranziție, fiecare schimbare. Descrierea personajelor și evoluția lor a fost descrisă fără să grăbească procesul de schimbare, ceea ce admir la această scriitoare. Ca orice film făcut după o carte, se poate observa că unele personaje au murit în film, dar în carte nu, se poate observa că este făcut cu modificări pentru a reda esența cărții.

Peisajele pe care le-a redat scriitoarea sunt mirifice și fiecare loc pe care Wanda îl vede, aduce și sentimente noi pe care personajul le-a descris detaliat. Cartea redă o perspectivă a peșterilor, însă filmul le prezintă mai moderne. De exemplu, avem camera cuiva în peșteri. În carte, sunt saltele, în film sunt paturi adevărate. Dacă citești și cartea și vezi și filmul, ai să înțelegi la ce mă refer și vei observa tu însuți diferențele. Cartea a descris peisajele minunate, iar filmul le-a arătat. Deși mă sperie înfățișarea sufletelor, chiar mi-a plăcut ideea ca odată inserate sufletele, irisul să lumineze. 

Puncte forte
  • descrierile lumilor vizitate, a peisajelor, a sentimentelor
  • stilul de viață al paraziților(așa cum sunt numiți de oameni)
  • faptul că scriitoarea l-a făcut pe cititor să înțeleagă scopul colonizării
  • ideea scriitoarei cu extratereștrii sub formă de suflete și frumusețea acestor suflete. 
Puncte slabe
  • deși cartea m-a făcut să fiu de partea lui Wanda, adică de partea sufletelor, am ajuns confuză pentru că la un moment dat nu știam cu cine țin: cu oamenii sau extratereștrii
  • totuși, ideea ca extratereștrii să vină pe pământ mă înspăimânta pentru că această colonizare, chiar dacă ne-am înțelege cu ei la un moment dat, ar însemna sacrificarea oamenilor. 
  •  pot să spun că lumile descrise sunt foarte creative, însă numele primite pe alte lumi și chiar pe lumea aceasta nu mi se par destul de inspirate. Adică ar fi putut da nume care totuși să aibă o semnificație profundă, o combinație de cuvinte. Numele sufletelor este ca la indienii aceia care își numesc copii după ceea ce văd în jur. De aceea abrevierile erau mai bune decât un cuvânt de acest gen. 
Dar, cred că am pretenții prea mari. Cartea este de genul SF și se adresează cam tuturor. Nu cere multă atenție pentru a înțelege anumite aspecte. De exemplu, după cum am spus mai sus, numele. Nu te pune pe gânduri Oare ce înseamnă numele de Wandering? pentru că știi deja ce înseamnă. Sunt făcute încât orice copil să poată înțelege ceea ce înseamnă numele. 

Ceea ce nu mi-a plăcut la film a fost absența unor elemente cu adevărat minunate: descrierea lumilor în care a fost Wanda, modul în care ea a salvat un prieten urs și multe alte lucruri care fac această carte interesantă și creativă. Filmul a grăbit acțiunile, ceea ce nu mi-a plăcut. Dar dacă ar fi încercat să îl facă exact după carte, ar fi fost vreo 3 părți. 

miercuri, 15 aprilie 2015

Diferențe între liceu și facultate Partea a II-a

3. Aprovizionarea

În liceu, nu cumperi tu mâncarea. Poate sunt cazuri, dar nu tu îți cumperi cele necesare. Părinții au grijă de tine, ai tot ce ai nevoie. În facultate treaba stă altfel. Aici înveți tot ce nu știai. Înveți cât de mult ține o pâine până se strică, cât de mult ține mâncarea în mod normal, înveți să ai grijă de tine. Te aprovizionezi cu cele necesare singur, pentru că nu mai ești acasă unde mereu ai mâncare pe masă, mereu ai hârtie igienică în baie, mereu ai apă de băut. În facultate aflii ce ai tu nevoie. Pe lângă faptul că înveți să ai grijă de bani și să cauți lucrurile la cel mai bun preț, mai înveți și să socializezi, sau să devii rău cu oamenii. Asta depinde de ce alegi.

În cămin, ești propriul tău contabil. Ai o sumă de bani, și acea sumă te gândești cum să o folosești ca să îți ajungă pentru tot ce ai tu nevoie. Și dacă rămân bani pentru o haina nouă, că doar ești într-un oraș mare, numai bine.

4. Viața socială

Totul depinde de tine dacă ai sau nu o viață socială, însă orice fel de persoană ai fi, tot o să înveți să fii sociabil cu oamenii pentru că ai nevoie de colegi atunci când îți lipsesc cursuri, ai nevoie de cineva să îți explice anumite chestii, trebuie ca tu și colegii de cameră să vă organizați cine și ce cumpărați. Aveți nevoie de produse de curățenie așa că discuți cu colegii de cameră să vedeți cum o să cumpărați: strângeți bani toți sau luați pe rând. Dacă tu ai timp și vrei, mai mergi prin cluburi. Oricum, pentru mine, viața de student este foarte frumoasă. Am învățat multe lucruri de când am început facultatea și cu fiecare om pe care l-am întâlnit în calea mea am putut să decid: așa vreau și eu să fiu, și nu vreau să ajung așa, mai bine fac ceva în privința asta. Am învățat că nu toți oamenii te plac, că unii duc o viața mai nasoala decât ai fi crezut, că nici un om nu este la fel ca celălalt. Am învățat că unii oameni sunt răi pentru că au motive, alții sunt buni poate din aceleași motive. Viața te lovește, însă tu alegi dacă să fii slab sau puternic.

Eu, nu aveam o părere prea bună despre mine, însă am început să mă accept așa cum sunt, pentru că nu sunt invizibilă, deși așa mă simțeam de mule ori în liceu. Ba chiar, oamenii m-au ținut minte după ce am făcut cunoștiință. Am început să accept că am defecte și că unele le pot schimba și altele nu. Așa cum am mai spus, maturizarea este inevitabilă și viața te student te învață să te descurci. Trebuie să te descurci singur pentru că nu o să fie mereu cineva care să te ajute cu bagajele, de exemplu, sau nu o să ai mereu cu cine să mergi la mall. Însă, să fii singur, uneori te ajută. Mai ales când mergi să cauți inspirație pentru cartea proprie sau pentru ceva ce vrei să faci.

Viața de student este frumoasă și educativă, spun eu. Dacă este vreun aspect pe care l-am uitat sau ești în liceu și ai întrebări legate de viața de student, lasă un comentariu și dacă pot, am să îți răspund la întrebare.

miercuri, 8 aprilie 2015

Diferențe între liceu și facultate Partea I

După aproape un an de facultate, am observat diferențele dintre liceu și facultate. Și un lucru este cert: Facultatea este total diferită de liceu.

Am să înșir câteva motive mai jos:

1. Stilul de predare

Aici profesorilor nu le prea pasă dacă scrii sau nu la cursuri. Dacă scrii la curs, este foarte bine, dacă nu, treaba ta. Nu îți impune nimeni să scrii doar pe un caiet de un anumit tip. Tu îți faci singur stilul de organizare al cursurilor. Tu scrii pe ce tip de hârtie dorești și fiecare profesor are alt stil de predare. La unele cursuri nici nu este nevoie să scrii, ci pur si simplu citești de pe slide-uri. Ce îl interesează pe profesor este ca tu să știi la examen. Și stilul de învățare tot tu ți-l impui. O să fie materii care ți se vor părea inutile, altele care ți se vor părea extrem de greu de înțeles. În liceu, majoritatea materiilor ori sunt predate prost, ori sunt inutile și doar câteva te ajută cu adevărat. Dacă tu nu vrei să înveți, pici anul și nu mai faci facultate. Mai ales la facultatea aleasă de mine. Aici e mult de muncă și nu este ca și cum nu trebuie să înveți. Peste tot se învață, la fiecare facultate.

2. Stilul de viață

Viața de student e foarte diferită de cea de liceean. Aici vroiam să ajung, la faptul că în liceu este important să fii cunoscut, să fii fashion, că dacă nu, nimeni nu vorbește cu tine. Dacă nu faci anumite lucruri, oamenii te judecă enorm și nu te acceptă în grup. În viața de liceu există acele drame adolescentine. Când ești în liceu, ai probleme care dacă le vei privi din perspectiva unui adult, ți se vor părea o porcărie. Ești interesat de cele mai neimportante aspecte: Facebook, like-uri, să fii la modă, să faci lucruri care nu sunt ok doar ca să intri într-un grup. Poate unii se și simt singuri, însă atunci când treci la pasul facultății, totul se schimbă. În liceu, te chinui să fii cât mai popular, cât mai cool. Cel puțin eu așa am observat. În viața de liceu consideram lucruri importante aspecte care cu adevărat nu au nici o valoare.

În viața de student, mie nu mi se pare că ar conta că ești îmbrăcată fashion sau nu, că ești machiată sau nu. Colegii la fel te vor privi și la fel vor vorbi cu tine. Puțin le pasă celorlalți că tu încerci să fii cât mai cool. Ce contează cel mai mult în facultate e să îți iei anul fără restanțe. Deci aici, dacă e să fii la modă, naturalețea e cea mai folosită. Nu mai e pe prumul loc popularitatea, ca în liceu, ci examenele luate. Aici îți înțelegi colegii care au picat un anumit examen. La facultate, dacă ai ales bine facultatea, ești în preajma celor ca tine, cu oameni cu interese pe care le ai și tu.

Urmează partea a II-a miercuria viitoare.

miercuri, 1 aprilie 2015

Minciuni pe canapea, de Irvin Yalom

Tocmai am terminat această carte, Minciuni pe canapea, scrisă de Irvin Yalom. A fost destul de interesantă și complexă. S-a vorbit din perspectiva mai multor personaje principale care pe parcurs nu au mai avut vreun rol și au dispărut, rămânând doar 3 personaje principale.


Cartea descrie mai multe subiecte. Unul din subiecte este evoluția și vindecarea lui Carol, care a venit la terapeutul Ernest Lash cu alt scop decât cel crezut de el. Odată cu începerea ședințelor, a început o luptă în sufletul lui Ernest, cât și în sufletul lui Carol. Aceasta, din motiv de răzbunare, a decis să îl seducă pe Ernest, însă acesta îi descoperă un colț de suflet rănit la fiecare ședință. În același timp, flirtul ei îl aprinde pe Ernest și acesta, deoarece a decis să facă un experiment al sincerității, i-a descris atracția lui față de ea, cât și faptul că nu vrea ca ea să îi mai calce limitele. Cu timpul, ea se vindecă de răzbunare și nu dorește decât ajutorul său. Dacă îi spune adevărul, poți afla citind cartea.

La început, nu am fost atrasă de carte și nu vedeam de ce este o carte bună. Nici acum nu sunt atât de uimită pe cât am fost la alte cărți. Au apărut mai multe probleme pentru fiecare personaj, iar până la final, majoritatea problemelor și-au găsit soluția cu sau fără ajutorul terapeutului.

Cartea descrie lumea terapeuților, faptul că și ei sunt oameni și nu sunt atât de puternici pe cât credem. De exemplu, știai faptul că și terapeuții au terapeuții lor? Adică el merge regulat la ședințele cu alt terapeut pentru a avea mintea întreagă, cât și pentru a găsi soluții la problemele sale.

Mintea unui terapeut nu este cu nimic mai mult mai puternică, atât că are cunoștiințe de manipulare, vindecare a minții, însă cu toate aceste cunoștiințe, au și ei hormoni, au și ei suferințe, după cum se va observa în finalul cărții când însuși cel mai mare și cunoscut psihanalist a ajuns în pragul disperării din cauza unei alegeri care l-a adus într-un punct în care și-ar putea păta numele.

Psihanaliștii au reguli și încălcarea lor sau psihanaliza incorectă poate duce la excluderea sa din grupul psihanaliștilor.

Pot să spun atât de multe despre această carte, însă mi-ar lua foarte mult și ar trebui să analizez fiecare aspect, personaj etc. Dacă dorești să îți spun mai multe despre carte sau despre un anumit personaj, ce părere am despre el/ea, lasă un comentariu și am să mai scriu.

Aceasta este o recenzie mai generală și foarte scurtă.
Părerea mea este că această carte se adresează adulților, cât și adolescenților ce caută să citească ceva mai complex și mai diferit, cu o însemnătate.

Dacă ai citit cartea, vreau părerea ta.

 
 
Blogger Templates