Vei asurzi

Cine sunt eu?Un om oarecare într-o lume unde invidia dăinuieşte?Sunt oare acel diamant care străluceşte în lumina soarelui?Asta sigur nu sunt.Sunt acel vultur ce străbate lumea în lung şi-n lat în căutarea unui "ceva" ce nici el nu ştie ce este?Sunt cine vreau să fiu şi cine îmi cere inima să fiu.Sunt şi voi fi mereu aceaşi eu.Însă mintea întreaba într-un final : "Cine eşti?",şi totuşi răspunsul rămâne acelaşi "Nu ştiu".Chiar dacă îmi dau seama cine sunt cu adevărat,chiar dacă soarta va face ca cineva să îmi spună cine am fost şi cum am ajuns,nu îl voi crede."Nu ştiu" va fi mereu răspunsul la întrebarea "Cine eşti?",pentru că e venit din colţurile sufletului ce ascunde atâta mister pe care lumea nu are cum să îl înţeleagă.Cântecul nu poate fi înteles,iar sunetele nu pot fi auzite.Ai asurzit citind aceste rânduri,pentru că nu ai cum să îţi traduci aceste versuri fără să le auzi,măcar un sunet.Dar nimic..Vei asurzi la orice sunet pe care îl va canta pasărea din sufletul meu. Şi totuşi misterul rămâne mister,răspunsul rămâne etern,iar cântecul sufletului va fi mereu un secret ascuns al unui suflet de om ce nu poate fi citit ori auzit de către nimeni. Aud o bătaie,e inima mea ce-mi spune că nu mă cunoaşte şi nu se cunoaşte pe ea însăşi. Ea,care a creat acest mister,ea care niciodată nu se dă bătuta,a fost învinsă de propri-ai putere ce a fost prea mare ca să îndure. Nici măcar ea nu aude acele versuri,nici măcar melodia. Şi totuşi,cineva cântă cu adevărat. Cântă vorbe ce nici măcar mintea nu le aude. Toţi am asurzit de-a binelea şi totuşi nu avem dovada acelui cântec. Dovada nu e,doar pasărea mută ce cântă cu ciocul închis. Scoate sunete,dar nu le auzim,se mişcă,dar nu o vedem mişcându-se. Şi totuşi,ea cântă.