Vis de neatins

Mă apropii de visele mele,mă ataşez de oameni şi ajung aproape de finalul cursei şi aproape de locul I. Alerg,iubesc şi vântul trece prin păru-mi ud de ploaie. Calc în noroi. Nu mai contează,cursa nu e gata!Visez să ajung în vârf.

E o cursă între mine şi sufletul meu. Deodată,din munte cade o piatră. Mi-e frică de ceea ce va urma. Mi-e frică să nu se crape şi să cadă toate pietrele peste mine astfel încât sufletul meu să vadă sângele-mi curgând din rană. Imaginea îmi apare în faţă. Pietrele ies din munte şi cad. Trupul cade şi el şi o piatră mare cade pe inima. Sufletul e încă pe munte,el încă aşteaptă să ajungă în vârf. Vede că e singur şi că nu mai e nimeni care să îl ajute să atingă acest ţel. Se uită în dreapta,corpul nu-i. Se uită în stânga,pietrele lipsesc. Aruncă o privire în jos şi rămâne uimit. Ceea ce vede îi creează teamă. E singur la sute de metri de sol şi chiar dacă mai are puţin până ajunge în vârf,îi e prea frică. Poate vor cădea pietre şi peste el. Poate se va rupe sfoara şi va cădea şi el. Jos,inima mi-e sfâşiată de o piatră ascuţită. Am fost ucisă de propriul ţel. Am fost ucisă de visul meu de a ajunge în vârf. Sufletul însă mai speră că va învinge,dar fără cineva care să îl ajute,fără un sprijin,lupta câştigată nu are nici un rost. Dacă nu ai cu cine să te bucuri că ai atins un ţel,câştigul e degeaba. Şi totuşi,el vrea să ajungă în vârf. Urcă un metru şi aruncă din nou o privire către corpul care i-a fost sprijin în timpul cursei. Îl văd sângerând, însă inima mai bate,şi totuşi nu mai are mult de trăit. Teama revine,e singur şi ar vrea să lase lupta şi să îşi salveze propriul corp. Se uită către vârf şi vede oameni plutind deasupra norilor. Sunt mai multe suflete. Unul din suflete era o fată cu părul brunet şi ochii căprui. Era foarte frumoasă şi i-a şoptit sufletului că toţi îl aşteaptă,că acolo,în vârf,va fi mai bine,dar el ştia bine că acolo nu e nimeni care să te ajute la nevoie. Este doar un loc frumos. Stă el şi se gândeşte şi după un timp,se decide: merge să îşi salveze viaţa. Deschid ochii şi văd că iar sunt pe munte. Doar că imaginaţia o luase razna şi totuşi mintea avea dreptate. Pare periculos. Şi degeaba aş ajunge în vârf,ce găsesc acolo dacă nu am un tovarăş care să mă ajute la nevoie şi acum nu am pe nimeni alături. Sunt doar eu.

Încep să cobor către sol. Inima îmi spune să urc până în vârful muntelui,dar mintea e mai raţională şi spune că e periculos. Inima spune că în vârf vei găsi ce vei dori,dar mintea spune că nu e adevărat şi o întreabă pe inima: "ce îţi doreşti?".Inima răspunde: "un tovarăş,cineva care să mă ajute şi să mă iubească aşa cum sunt,nu doar pentru că am ajuns faimoasă." şi după ce a spus asta s-a decis că degeaba va ajunge în vârf dacă nu are prieteni. Am coborât cu decizia ca orice vis e deja atins dacă ai pe cineva alături.

O calatorie ciudata in lumea lui Alice, capitolul 3

3.Totul a fost…

Motivul pentru care nu am vorbit cu el e acea cearta. Si lui ii trece greu supărarea. Insa in a patra zi,Treny mă suna si imi spuse sa merg la Alice cu Kev.

-Dar de ce nu il suni tu sa mergi tu cu el?Ce mă pui pe mine sa merg?am întrebat.

-Pentru ca nu răspunde.

-Ce??am spus uimita. Deci o sa il sun si ii spun. Oricum,ce are Alice?

-A făcut o criza si e pe cale sa înnebunească si nimeni nu o poate salva.

-Aoleu!Imediat!

Si am inchis si l-am sunat pe Kev.Am aşteptat sa răspundă dar a intrat casuta vocala. M-am dus la el acasă sa vad daca e bine insa nu era acasă. Mama lui mi-a spus ca este cu maşina „pana la o prietena”.

-O,Doamne!am exclamat. Mulţumesc!i-am spus femeii si am fugit la taxi sa merg repede la Alice.

Am căutat un taxi insa am găsit doar un om mai bătrân la locul şoferului. Acesta m-a dus cu o viteza redusa pana in acel oraş. M-a lăsat la vila lui Alice si i-am plătit cat a trebuit. Am pus restul in buzunar,am mulţumit si am fugit înăuntru. Poarta era încuiata. M-am uitat la fereastra si am văzut ca perdeaua se mişca. Deodată cineva a rupt-o,era Alice. Apoi cineva a prinso in braţe si a ţinut-o sa nu mai se zbenguie atâta ca poate mai strica ceva. Totuşi,acel cineva era Kev.

Atuncea a trebuit sa intru. Aşa ca am aruncat cu o piatra in geam ,incat sa nu-l sparg. Kev m-a văzut,i-a făcut semn cuiva sa îmi deschidă,iar in uşa apăru nimeni alta decât aşa-zisa mama a lui Alice. Mi-a deschis si am fugit înăuntru. Alice făcea pe nebuna in braţele lui Kev.

-Ce faci acolo?l-am întrebat.

-Nu se vede?Mă bat cu diavolul. a glumit el.

-Nu te tine de glume acuma!i-am spus eu si am mers la Alice in fatza si i-am spus calm:Alice ,calmează-te!Nu are rost sa faci asta!Măcar,de ce faci asta?

Alice se calma si apoi începu sa rada ca isterica. Kev ii dădu drumul si o puse pe scaun. Eu mi-am făcut cruce si i-am zis sa se potolească.

-Na,uite ce i-ai făcut!ma mustra Kev.

-Eu?Cum Doamne iartă-mă am făcut-o sa rada?Eu i-am zis cum trebuie ca tre sa se calmeze?

-Alice…i se adresa el…nu mai rade aşa aiurea. Trebuie sa iţi revii.

-Pai aşa?Uite cum se face. i-am zis si i-am dat doua palme peste fatza lui Alice.

-Au!a spus fata

A mai stat aşa uitându-se la mine si la Kev si apoi iară a început sa facă crize. S-a ridicat de pe scaun si a spart vaza intenţionat. Kev a prinso, a puso pe scaun si a ţinut-o acolo. Eu iară am început sa ii zic cu frumosu sa termine.

-Acu ce facem?m-a întreba Kev.

-Chemam un doctor. am propus eu. Doamna,mă scuzaţi,îl chemaţi va rog pe…

-Lasati.a spus Alice calma. Sunt bine!A fost doar o farsa!

Si a început sa rada cu pofta. Aşa-zisa mama a ras si ea. Eu si Kev nu am mai inteles nimic.

-Deci totul a fost doar o farsa?am întrebat supărata. Cum naiba…Aţi participat cu toţii?

Deci totul fusese o farsa. Acea femeie nu era mama ei,dar Kev nici nu ştia de farsa. Farsa fusese pentru mine,oricum.

Deci totul s-a sfârşit cu bine…

O calatorie ciudata in lumea lui Alice, capitolul 2

2.Evadarea din Rai
-Ce se întâmpla?intreba Treny disperat. De ce ne uraste?
-Locul acesta are ceva ciudat...Sau ea a băut si nu vrea sa ne zică dar ai fost cu ochii pe ea,am văzut,si ai si zis asta,si nu ai văzut-o sa bea ceva in afara de apa.
-Da...
-Sau...are amnezie dar nu are motiv sa aiba.
Asta am concluzionat eu. Erau numai trei motive pentru care Alice se purta ca o printesa.Si erau cele de mai sus. Nimeni nu ştia exact ce are tovarăşa noastră dar eu ştiam ca e ceva in neregula cu oraşul acela. Alice a mers la vila cea mare fara sa ne spună sa venim,insa Treny a întrebat-o:
-Unde mergi?
-Acasa sa scap de hainele astea.
-Nu ne iei si pe noi?am întrebat eu.
Poate aflam ceva mai multe despre locul acela. Alice nu mi-a răspuns dar noi ceilalţi am urmat-o. In fatza vilei,ea a scos o cheie din buzunar si a deschis poarta cea mare,insa nu a intrat spunând sa rămânem afara pentru ca nu suntem amicii ei si ca nici nu ştie ce căuta ea afara pe acea vreme. Trebuia sa ne ajute cineva in legătura cu maşina,insa acum alte gânduri ne chinuiau,Alice. Treny era cel mai trist,pentru ca o iubea foarte mult,chiar daca ea s-a purtat asa de urat cu el. Înainte sa intre in casa,in fata uşii apăru o femeie. Aceasta se uita uimita la Alice si o imbratisa.
-Copii astia nu mă lasă in pace!se plânse Alice femeii.
-Copii, veniţi in casa sa rezolvam problema.a spus femeia.
-Mama,eu ti-am zis ca nu mă lasă in pace si tu...protesta Alice.
-Draga mea,odată ce au pus piciorul in curtea noastră trebuie sa ii primim.a spus femeia.Veniti.
Era adevărat,toţi intraserăm in curte deja,insa câinele nu ne ataca deşi era mare. Am intrat in vila,iar femeia a închis uşa după noi. Interiorul era aşa de frumos cum nu mai văzusem in toata viata mea. Am fost conduşi in sufragerie si ne-am aşezat pe o canapea minunata. Alice tot îmbufnata era din cauza ca mama ei căci in loc sa ne dea afara,ne-a lăsat inauntru.Unul din servitori ne-a adus ceai iar eu am spus nervoasa:
-Ce se întâmpla aici?
-De ce eşti nervoasa?mă întreba Kev.
-Nu vezi?Nu mai înţeleg nimic. Alice,de ce ne urăşti?Doamna,sunteţi mama ei?
-Da.a răspuns femeia.
-Doamneee!Deci se întâmpla ceva aici,sunt sigura. Alice,de ce ne-ai ascuns ca ai părinţi?
-Nu am vrut sa va spun.a spus Alice indiferenta.Ca sa nu mă catalogaţi drept o fitoasa.Apropo,mama,îmi faci te rog nişte caviar,ca mi s-a făcut pofta.
Femeia a plecat la bucătărie sa ii spună bucătăresei ce vrea Alice. In acel timp eu am întrebat-o pe Alice:
-Ce s-a întâmplat cu tine?Treny era iubitul tău,nu Ned.Noi toţi eram amicii tai.Asa ca de ce ne urăşti?Ce ti-am făcut?
-Dar eu nu înţeleg de ce tot spuneţi chestia asta cu Treny,eu nu am stat niciodată cu el.
-Taci odată!am spus ridicandu-ma.Ma cunoşti?
-Nu.a spus calma Alice.
-Alice,tu ştii cine eşti?
-Da.
-Cine?
-Alice Whytney,fata bogătaşului Henrigh Whytney si a frumoasei prinţese Roza Whytney.
-Ce Whytney?Pe tine te chema parca Popescu.
-Popescu?întreba Alice si începu sa rada tare. De unde si pana unde?Mama!Unde îmi e mâncarea?
-Imediat e gata cina!striga femeia din bucătărie.
Eu am mers la bucătărie sa o întreb ceva pe aşa-zisa mama a lui Alice insa nu am gasit-o.Ceilalti nu m-au urmat ,ci au vorbit cu "inaltimea" sa prinţesa Alice despre acea casa. Nimeni nu m-a observat când am urcat scările. Am mers apoi pe un coridor lung si am verificat toate uşile. Insa de obicei lucrurile stranii se găseau in pod. Am văzut o uşa in tavan. Am luat un bat ,care era agatat de perete si am deschis uşa. De acolo au căzut scări. Am pus batul la loc si am urcat. Podul era si el aranjat frumos si înăuntru nu era decât un pat mic si câteva haine aranjate intr-o grămada pe un scaun. Hainele erau vechi. Apoi cineva intra acolo. Era o fetita mai mica decât mine care mi-a spus sa vin la masa.
-Locul asta,oraşul acesta ascunde ceva. am spus eu. Îmi spui si mie care e secretul?Vreo fantoma ceva?
-Pai...
Mergeam una langa alta,ea privind in jos iar eu fiind atenta sa nu uit drumul către pod.
-Pai ce?am întrebat.
-Pai a murit cineva in oraşul asta si chestii stupide cum ca ar fi o fantoma.
Apoi fata a istorisit o povestioara a unui conte care a murit ,ucis de o boala rara,neîntâlnita si chestii deastea. Pe mine nu ma interesa povestea aşa de mult pentru ca nu credeam in aşa ceva. La masa i-am spus femeii de maşina lui Kev si aceasta a spus ca va fi gata imediat ,ca deja a fost adusa. Am mancat cele mai alese bucate,incluzând si caviarul,mâncarea favorita a "prinţesei" Whytney. La un momendat un tip dragutz a venit in camera de oaspeţi. Era tot mânjit ,haina lui avea pete negre,si mai era si ciufulit. Acesta s-a uitat la masa plina de oaspeţi si când privirea i se opri asupra mea. A spus fara sa se uite la femeie:
-Doamna Whytney,maşina este reparata.
Eu m-am uitat la femeie si aceasta i-a răspuns tipului:
-Copii,mâine dimineaţa puteţi merge acasă.
-Multumim ,doamna. am răspuns.
Kev îl observase pe tip ca se uita la mine si a spus:
-Poti sa pleci.
După mâncare a venit vremea sa ne duca in camerele noastre,se pare ca baietii i-au explicat mamei lui Alice cum sta treaba si aceasta ne-a cazat pe gratis pentru o noapte. Ne-au arătat camerele noastre si fiecare avea camera lui. Ne-au dat pana si pijamale,iar eu am spus :
-As sta toata viata aici!
-Poti sa stai cat vrei. mi-a spus femeia.
Camera mea era langa cea a lui Kev,iar ceilalţi aveau camerele după noi. După ce am fost lăsata singura,am reflectat la ce s-a întâmplat. M-am uitat la televizor puţin după care cineva m-a strigat de afara. Am ieşit pe balcon si l-am vazut pe Kev la balconul sau.
-Trebuie sa discutam. mi-a spus el si a venit la mine. Ce-a fost faza aia?
-Care faza?am întrebat.
-Cea in care tipul acela se uita la tine.
-Da,si?Nu are nimeni voie sa se uite la mine?Ce-i asta?Aaa...stai ca înţeleg. Eşti gelos!
-Ba nu sunt!
-Ba eşti!
Si a continuat tot aşa pana când am spus:
-Ba nu eşti!
-Ba sunt!a spus el. Bine,sunt gelos!Ti-e bine aşa?
-De ce crezi ca tipul ala se uita aşa la mine?
-Te place.
-Da,deci asta e un avantaj,căci putem sa ieşim din locul asta.
-De ce sa plecam?
-E ceva ascuns aici. Ceva ciudat...
Nici Kev nu ştia ce era,insa le-am trimis mesaje lui Alice ,lui Drew si lui Treny sa vina in zece minute afara. Am ajuns si eu afara si i-am găsit acolo pe toţi. Alice a spus:
-De ce m-ai chemat?
-Trebuie sa ieşim de aici,din oraşul asta.
-Eu nu plec. a protestat Alice.
-De ce?a întrebat Treny.
-Uite aşa. a spus Alice si a intrat in casa.
Toţi am mers la garaj insa era încuiat. Avantajul nostru mă privea din tufişuri.
-Hei!i-am spus celui ce reparase maşina.
Acesta a ieşit din tufiş si ne-a spus:
-Unde mergeţi?
-Acasa. Ne obligi sa rămânem?am întrebat eu.
Omul se uita la noi câteva clipe si a spus:
-Nu.
Ne-a deschis garajul si ne-a dat cheile de la maşina. Înainte sa intru mi-a cerut id de Messenger. Kev se uita urat la mine,iar eu i-am spus mecanicului:
-Mai bine sa mi-l dai tu pe al tău,bine?Ca îl adaug eu când ajung acasă.
Mi-a dat un id si am intrat in maşina. Am închis portiera,iar Kev a băgat cheile in contact si a pornit. Ne puseserăm in aceleaşi locuri,eu si Kev in locurile din fatza,iar Drew si Treny in locurile din spate. La un momendat am întrebat şoferul:
-Deci iţi place de mine.
Kev a tăcut,la fel si ceilalţi doi băieţi din maşina. Timp de câteva clipe ,Kev se gândise mult la ceva,deoarece nu era prea atent la drum si a trebuit sa îl atenţionez eu.
-Tie iţi place de ala?m-a întrebat.
-Nu. am spus vesela.
-Dar de cine?
-Acu si tu...
Muzica nu fusese pornita,iar Drew si Treny adormiseră.
-Nu dormi?mă întreba Kev.
-Nu. am spus eu.
-Ti-e frig?
-Nu.
-Tie sete?
-Nu!
-Ti-e...
-Foamne,nu!Taci odată,ce ai?
Nu răspunse la întrebare. Insa tot pe gânduri era. Deodată,pe strada apăru din nou biciclistul si venea înspre maşina.
-Opreste!am spus eu si Kev oprise maşina brusc.
-Ce?întreba.
-L-am vazut pe Ned.
-Eu nu l-am vazut.
-Mda,erai pe gânduri. Fii si tu atent la drum!Ce te gândeşti atâta?La ce?La omu’ ala ca s-o uitat la mine?
Deja ţipam. Drew si Treny se treziseră din cauza frânei si au ascultau cum mă certam cu Kev.
-Nu mă gândesc la ala!a spus Kev. La altceva. Si sunt foarte atent la drum si nu tipa la mine aşa ,ca nu aşa te porţi cu cei care-s mai mari ca tine!
-Pe bune?Ha!De parca ai fi boşorog.
-Nu sunt boşorog!Taci odată ca m-ai enervat!
-Hooo!a spus Drew. Ce e aici?Bâlci?
-A fost Ned pe bicicleta lui idioata si asta nu a fost atent la drum.
Iara am ţipat. Drew a spus:
-Haideti ,nu va mai certaţi. Nu e bine.
-Ai dreptate. am spus eu.
-Eu zic sa mergem după Alice. a spus Treny si toţi ne-am uitat urat la el. Bine. Mergem acasă.
Restul drumului am ascultat muzica fara sa mai spunem ceva. Doar câteodată mai spunea Drew câteva bancuri insa nimeni nu-l baga in seama. Biciclistul nu a mai apărut. Când am ajuns in fatza blocului meu,am ieşit,am spus "noapte buna" si am mers cu paşi repezi in casa. Timp de câteva zile nu am mai vorbit cu Kev pana când...

O calatorie ciudata in lumea lui Alice, capitolul 1

1.Biciclistul
Era noapte.Eu,cu inca cativa prieteni am mers la o plimbare cu masina.Cel mai mare dintre noi,Kev,a condus,caci are 18 ani si are carnet de conducere.Era distractiv,mai ales ca muzica era data la maxim si in acel moment ascultam rock.
Eu il tot atentionam pe Kev sa fie atent la drum,dar el avea talentul de a se concentra pe mai multe lucruri deodata,desi omul,in general,nu se poate concentra decat pe doua lucruri.Oricum,era mare distractie.Sa va prezint cine era...
Kev era soferul,asa cum am mai spus mai sus,eu,Monique,stateam pe celalalt loc din fatza,in locurile din spate stateau Alice,cea mai mica dintre noi care are 14 ani,apoi era Treny si Drew care erau de aceeasi varsta,adica 17 ani.Drew mai avea putin si avea majoratul pe care si-l va petrece cu mine si cu ceilalti.
-Da muzica mai tare!spunea Treny,care tocmai bause ceva dintr-o sticluta.
-Nu mai bea asa ceva!l-am mustrat eu si i-am luat sticluta.
Era de wisky.Nu stiu cat bause dar a baut cam mult.Am deschis-o si m-am uitat inauntrul ei sa vad daca mai era ceva.
-Vrei si tu?rase Drew.
-Nu,doar verificam daca..am inceput eu.
-Daca mai e ceva sa bei si tu? rase el si mai tare.
-Terminati acolo!a spus Kev si a luat sticluta si a aruncat-o pe geam.
Eu nu am spus nimic,dar Treny a sarit ca de ce i-a luat sticla.Kev i-a explicat ca nu e bine sa bei,ca te "strica" la creier bautura si chestii de genul acesta insa eu am vazut ca Treny nu asculta si i-am zis lui Kev:
-Lasa-l in pace ca oricum nu te baga in seama.
-Bine.a spus Kev si s-a uitat la drum.
Am mai mers prin intuneric cu masina mult timp...De la acea discutie s-a facut liniste.Eram obisiti cu totii ,iar Alice,Treny si Drew adormisera.Eu m-am uitat in spate si l-am auzit pe Treny sforaind.Dupa putin timp,un sunet puternic opri masina.Eu ma uitam in telefon la niste poze ca ii facusem cateva lui Treny.M-am uitat inspaimantata la drum si am zpus:
-Asta nu a fost Treny.
Kev ma aproba.Pe strada nu trecea nici o masina deci nu prea aveam cum sa cerem ajutor.Oricum,de la sunetul acela se treisera toti,iar Treny nu mai era asa de beat.Am iesit din masina iar baietii s-au uitat la motor.
-Motorul e distrus.a spus Kev.Trebuie dus la reparatii si trebuie cumparat...
-Ha?am spus eu.Va descurcati,ca eu nu ma pricep la masini.
Kev le explica baietilor problema ,iar eu si Alice ne-am uitat dupa vreo masina care sa ne duca pana undeva.Drew a inchis capota masinii spunand:
-E varza!Voi ati vazut vreo masina?
-Nu.am spus eu.
-Alice,scoate si tu piciorul in strada cum faceau alea sexy in filme.a ras el.
-De ce nu-l scoti tu?a spus Alice.
-Eu zic sa mergem pe jos.am propus eu.
Ceilalti au aprobat.Si am mers mult si bine,cel putin asa ni s-a parut la toti.Am mers pana am ajuns intr-un oras.Afara nu era nimeni,nici macar masini,era liniste...Deodata,un biciclist apare de nu stiu unde si vine spre mine.Eu ma uitam la ala sa vad cine e.Era un baiat de varsta mea.Cand vine aproape de mine,ma dau la o parte.Eu,cu gandul la glume,le spun amicilor mei:
-Vreti sa cada de pe bicicleta?
-Da,dar..incepu Alice.
-Hei!strig eu la biciclist,care se uita la mine ,eu ii fac cu mana si ii zambesc,desi nu stiu daca ma vede bine sau nu.
Ala se uita la mine si imi zambeste si el,se pare ca m-o vazut.Oricum,saracul de el se impiedica de o piatra uriasa si cade in fatza.Alice fuge la el strigand:
-Ned!Te simti bine?
Cand ajunge la el,il ajuta sa se ridice si apoi se uita la mine urat.Eu spun :
-Ce?
Alice vine la mine si imi spune suparata:
-Stii cine e?
-Pai,e Ned,nu?am raspus putin confuza de starea ei.
-Da!Si uite ce i-ai facut!imi spuse aratand spre baiat.
-Si?E doar putin ranit!
-E ranit foarte grav.Sa vezi ce te spun lu mama si sa vezi ce iti face.
Toti am ramas socati.Nu stiam ca are parinti pentru ca ne spusese ca are numa unchiul si matusa ei ca rude,in rest cica toata generatia aceasta a familiei ei a disparut si ca parintii ei au fost ucisi de un accident de masina.
-Ai baut?am intrebat-o.Ca pari asa...aeriana.
-De ce sa beau?a ras ea.Stiti ca eu nu beau si nu fumez.
-Daaa,te-am vazut eu cand te-ai dus la coltul blocului si ai baut bere.a spus Kev.
-Kevin,am eu fatza de asa ceva?
-Nu,dar de ce nu recunosti ?
-Ce sa recunosc?Recunoasteti voi ca mintiti.Eu nu beau,nu fumez si...mi-e pofta de caviar.spuse Alice ganditoare.Ma duc acasa.
-Dar suntem la sute de km distanta.a spus confuz Treny.
-Deci nu mai inteleg nimic.Explica-ne,Alice.am spus eu suparata.Cine e Ned?
-Pai,eu locuiesc la casa aceea.spuse ea si ne conduse catre o vila mare,cu doua etaje,frumoasa,dar pazita de caini.Haideti sa va pezint casa mea.Si Ned,e iubitul meu.
-Ce??Ai iubit in orasul asta?a intrebat Treny.Parca eram impreuna,Alice.Parca ne iubeam mult.
-Noi,sa ne iubim?Doamneee,nu cred.Sunt bogata,nu am iubiti saracaciosi.a protestat ea.
-Alice,suntem prietene foarte bune,tu nu esti bogata.De unde ti-a venit asta?Tu il iubesti pe Treny,nu pe ...cum te cheama?
-Ned.spuse biciclistul.
-Asa,Ned.Tu,Alice,nu-l iubesti pe Ned!Il iubesti la nebunie pe Treny.
-Ba nu!a spus Alice.
-Stiu ce se intampla aici,adica cred ca stiu ce se intampla.am concluzionat eu.

Un nou inceput

E liniste in cartierul Normand din orasul Belelelor.Este dimineatza devreme.Toti se trezesc cu noaptea-n cap,dar nu se stie de ce.
E ciudat.Soarele lumineaza atat de prost incat lumea il priveste cu mult interes.Oamenii de stiintza din alte orase au prezis Sfarsitul Lumii,dar nu au dat de stire la lume.Oricum,aceasta veste a mers din om in om cu usurintza incat toti au aflat.Copiii nu merg la scoala stiind ca vor muri.Cu aceasta ocazie scolile se inchid.
In cateva luni,ziua arata ca noaptea.Florile se usuca,unele tzari nu au curent electric.Oamenii se sinucid.Dintr-o data,din cer cade grindina de zece grame.Si mai ciudat este ca dureaza doua ore acest fenomen.Dupa doua ore grindina dispare,dar apare alta si mai mare.Tot creste gheatza asta pana se face cat o bila de bowling,si la greutate si la marime.Deja intra in casele oamenilor.Mor tot mai multi oameni.
Grindina se opreste.Casele nu mai au acoperisuri.Carry, fata simpla de la tzara,tanara de 20 de ani fusese ascunsa in pivnitza unde locul este foarte aparat.Dupa ce afla ca fenomenul s-a terminat,iese afara si vede ca luna apropiindu-se tot mai mult.Se apropie cu viteza pana se afla deasupra caselor.Luna este foarte distrusa.Soarele apare si el si se pare ca a bubuit.Vin pietre de foc spre pamant.Distrug tot.
Gata cu lumea.Carry,cand aude liniste,iese afara si vede ca locul e ca dupa razboi.O lume noua s-a ivit...

Aceasta poveste e creata de Kittie

Trecutul care urmareste ultima parte

Din greseala am cazut cu fundu pe butonul verde si baietii au disparut.In fatza mea parca totul se schimba.Lumea trecea cu repeziciune pe trotuar si fiecare anotimp trecea din secunda in secunda.Zapada,zapada se topea,infloreau pomii,frunzele cadeau din pom si apoi iar ningea.Asta a durat vreo 30 de secunde si dupa scurtul cutremur de doua secunde totul s-a oprit.Uau!Nu stiu unde am ajuns sau in ce timp dar am vazut pe trotuar alti oameni.Ametita din cauza cutremurului,m-am ridicat si m-am plimbat pe acolo.E cam naspa locul.Nu imi place.Vreau acasa.Cred ca am calatorit in timp foarte mult.Scriu la aparat "+60" si apoi apas pe "mergi atunci".Iara se zguduie pamantul si totusi cred ca merg tot in trecut ca numai parcul imbatraneste.Intre blocuri,acolo sunde sunt eu acuma,in prezent era aparatul care arata si ora si temperatura si nu apare.Mai rau.Blocul din dreapta mea se face tot mai vechi.Nu se poate!Tot in trecut merg.Cred ca ar fi bine sa opresc aparatul.Nu are butonul "off/on".Atunci ii scot bateriile.Asa ar trebui sa fac dar zguduitura se repeta si imi cade din mana aparatul.Il iau si il bag in buzunar.Ma duc la o taraba cu ziare.VREAU sa ma duc la o taraba cu ziare,dar nu gasesc asa ceva.Vad un baietzel care vinde ziare.Ii spun sa imi dea un ziar,insa el zice ca trebe sa platesc.Eu ii zic sa mi-l imprumute doar,insa el nu vrea.Asa ca ma uit la data de pe ziarul din mana lui.Am mers in timp cu 30 de ani inapoi.
Acu ce fac.Cred ca aparatul asta are ceva.Ma uit la butoane si il studiez mai cu atentie,insa intai am mers intre blocuri sa nu ma vada cineva.Insa nu a fost asa.Un baiat m-a vazut.Era cam de vasrta mea.Otzara mai mare cu un an.Ala ma intreaba:
-Ce faci acolo?
-Aparatul asta nu...calculeaza.
Era sa ii spun secretul.Asta s-a uitat la aparat si a zis ca stie ce e si ca are si el asa ceva.
-Te cunosc.Imi amintesc ca...prin 2010,am vrut sa iau vechiul aparat insa te-am vazut pe tine cu "Timpul" in mana si am vazut ca tu de fapt l-ai folosit.
-Nu inteleg.
-Tu nu esti din anii '50.Esti din anul 2010.Aparatul acesta merge inapoi in timp.Eu am avut un aparat deasta doar ca era mai vechi si asta din mana ta e mai nou.Camera in care ai intrat tu in 2010 e de fapt o camera a secretelor in care mi-am pastrat eu inventiile.In acest moment vechiul aparat e tot in acea camera care in anii '50 e a mea doar ca...
-Of!Deabia inteleg ceva.Explica de la inceput.
-Pai,eu m-am nascut prin 2012.
-Deci nu a fost sfarsitu lumii.
-Ce sfarsit?Aa,da.Am auzit ca voi credeati ca e sfarsitu lumii cu deastea.Sa stii ca nu e adevarat.In anul 2028 am creat acest aparat.E prima mea inventie.Am vrut sa vad cum e trecutul.Si am scris pe "Timp",asa se cheama,am scris -58.Un numar oarecare.Am mers in trecut.Cred ca in 1970.Apoi tot calatorind in timp...Si la un momendat am mers inapoi in timpul meu si i-am spus celui mai bun prieten al meu,nu ii spun numele,i-am spus de masinarie si de cele vazute in trecut.A vazut aparatul,a incercat si el sa mearga in trecut .Insa a vrut mai mult.I-am facut si lui unul.Si nu stiu cum a facut el de i s-a terminat bateria...
-Bateriile.E nevoie de doua.
-Asa...I s-au terminat BATERIILE si a ramas in trecut.Si eu acuma il caut dar nici eu nu mai am baterii la aparatul meu.
-Nici macar eu.Ca am dat plus saizeci si m-o dat inapoi cu 30 de ani si s-o oprit.
-Are o problema.Il voi repara,dar cum facem rost de baterii?
-Hei!Verny,ce faci,amice?a spus un alt baiat venind spre inventator.
-Pai,uite.Te-am gasit.Sau tu m-ai gasit.a spus asa-zisul Verny,si ma intreba:Cum te cheama?
Eu i-am zis numele meu si am aflat ca pe celalalt baiat,prietenul lui Verny,il chema Noah.
-Ce nume americane aveti voi!am exclamat.
-Stiu.a spus Verny.Mama ni le-a pus.Totusi,de unde facem noi rost de baterii?
-Vei creea tu unele.am propus.Sau...eu cred ca sunt motoare de masini acuma ,nu?
-Da.aproba Noah.
-Deci putem folosi baterii pentru a ajunge acasa.
-Exact!Buna idee!Esti tare!a spus vesel Verny.Noah,cred ca locuiesti undeva,nu?Pentru ca atata timp in locurile acestea nu aveai ce sa faci.
-Da.aproba amicul sau.Stiu un om care vinde masini si tot felul de chestii.
-Nu e nevoie!spun eu.Mi-a venit o idee si mai buna.Sper ca folositi telefoane.Eu spun sa folosim bateria de la telefonul meu si...Of!Unde e?
Eu caut in buzunare dupa telefon.Insa il gasesc pe celalalt,ca am doua.
-Folosim bateria asta sa ma duceti acasa.
Asa am si facut.Am conectat bateria telefonului la "Timp" si am scris acolo "+60".Am tinut toti trei mana pe aparat si eu am avut onoarea sa apas pe butonul verde.
Ca de obicei,schimbarea rapida a imaginilor,a urmat zguduitura si am ajuns acasa.Eram pe nu stiu ce strada ca nu mai recunosc orasul.Totul era diferit.
Baietii au ramas uimiti si nu stiau de ce era orasul asa.Mi-au vazut privirea uimita si si-au dat seama ca totul s-a schimbat.Nu intelegeam.Era acelasi an din care pornisem acest joc.Era anul 2010.Insa erau numai blocuri.In departare casele disparusera.Nu mai erau magazine cu tot felul de vitrine.Am vazut o intrare undeva intr-un bloc si am intrebat o fata ce era dupa acea usa.Cica la ea ca era u compiutere pentru cumparaturi.Masinile erau si mai si.Erau altele.Nu mai era Loganu,Dacia sau ce masini erau de obicei.Erau toate noi si curate.Norii si soarele nu se vedea prea bine.Pe baieti ii lasasem sa mearga la ei acasa si eu am mers la mama.De obicei gatea pe la ora asta.Insa in locul casei mele era un bloc.Am tot intrebat lumea de mama mea doar ca nimeni nu o stia.Am mers la primarie.insa cineva mi-a spus ca stie toti oamenii din oras si nu ma stie.Mi-a mai spus ca nu a auzit de o familie cum am spus eu ca ii cheama pe parintii mei.
Si mai ciudat era ca eu nu existam.Eram un necunoscut.Eram un...nimeni.
Si totusi m-am trezit.M-am trezit in patul meu.Inima imi batea tare din cauza sperieturii.Oare cum s-a schimbat lumea asa de repede?
Insa totul a fost doar un vis.

Trecutul care urmareste partea a II-a

Stiam ce era asa ca am mers inapoi la casa care acum apartinea altcuiva.Totusi,ca sa intru nu mai am cum.Trebuie sa fac ceva.Daca as merge acum la babaciune,aia s-ar speria de mine sau m-ar tine inauntru pana ar veni politzia iar eu as da aiurea explicatii ca aia nu vor intelege si ma vor baga la azilul de nebuni:((Cum sa fac sa intru acolo?Cred ca stiu!
Voi astepta pana deseara si voi intra pe ascuns.Stiu cum e construita propria mea casa.Asa ca pana se face seara ar trebui sa astept.Asa ca am mers si m-am plimbat prin parc.Stiu ca nu ma cunoaste nimeni asa ca pot sa fac ce vreau.Nu am o reputatie asa ca nu am de ce sa imi fac griji.Scoala unde invat eu e in acelasi loc.Gardu nu este.Ii vad pe toti elevii imbracati in uniforme.Ce chestie.Asa o fi moda:))Pana pe la opt m-am plimbat prin oras,putin infometata si salutam pe toti pe care ii intalnea si toti ma priveau ciudat.Batranii inganau ceva de genul "Cum a ajuns tineretul",fetele se uitau la mine cu ciuda iar baietii imi zambeau si ma fluierau.Insa tot foame imi e.Sper sa rezist pana ajung acasa.
La opt am trecut din nou pe strada mea.Cineva descarca niste cutii.Si mi-a venit o idee.
Cand cei doi oameni care le scoteau din masina erau in casa am intrat eu intr-o cutie care era aproape goala si am asteptat sa ma duca aia in casa.Dupa un minut,am fost ridicata pe sus si cel care m-a ridicat a spus:
-Ce grea e cutia asta dintr-o data!
Ajunsa in casa,am asteptat momentul in care baba le spune lareverede acelor oameni si atunci am fugit la usa secreta.Am impins usa dar nu mergea.Off!Nu se deschide!Ce sa fac?Trebuie sa intru acolo.Am auzit usa de intrare inchizandu-se si vocea babei care venea spre sufragerie:
-Si acum sa scot marfa din cutii.
Am tras de maner.Nimic.Stiu ce voi face!Hopa!Trebuie sa rotesc manerul dar nu e timp.Ma ascund sub masa din mijloc.E mare si pot sa ma ascund acolo.Baba intra in camera si scoate din cutii o gramada de carti.Astept pana termina.Dupa care baba iese din camera si duce cutiile undeva.Eu fug la usa secreta si rasucesc manerul si trag.Am intrat in acea camera.Aprind becul si gasesc aparatul pe jos.E stricat.
-Damn it!soptesc eu.
Trebuie sa duc aparatul la reparatii,dar cum?Sa astept pana se culca baba?Pai cred ca asta o sa fac.Pana atunci ma mai uit prin camera asta.Insa,sa nu daram ceva:)).
Pana am auzit usa inchizanduse si pana a stins baba aia becurile a durat cam mult,cred ca doua ore.Vad ca ea are un program fix.De doua ori am auzit-o ca facea cate o treaba.Zic,odata a dat cu aspiratorul(la ora asta?:O) si am incercat sa ies dar a auzit.Altadata a spalat vase si am incercat sa deschid usa dar m-a auzit si de data asta.De atunci am asteptat pana cand a terminat cu tot si am iesit incet in sufragerie.Baba dormea in alta camera asa ca am mers iute la fereastra si am deschiso.Si iara a intervenit vechimea si iara a scartzait fereastra.Vai si a auzit baba si a venit fuga iar eu m-am ascuns iara sub masa.
Aiss ce proasta sunt!Unde voi dormi?Mai bine ma duc in camera secreta si dorm acolo,nu?E mai cald decat afara.Si asa am facut.In dimieatza aceea am auzit ceasul babei sunand.Facea Trrrrrr ca un telefon:)).Am auzit-o iesind si incuind usa de la intrare.Ma intreb ce ar spune daca ar sti ca mai este cineva in casa ei:)).Oricum,ar trebui sa merg la reparator.M-am uitat la geam sa nu ma vada baba.Era in departare.Am deschis putin geamul.Era frig.Am mers in podul casei si mi-am luat ceva sa pun peste tricoul meu.Aveam noroc.Erau haine tineresti acolo.Mi-am luat pe mine o bluza cu maneca lunga si am mers la geam.Am iesit afara si m-am furisat spre oras.Sper sa nu ii spuna cineva babei ca am fost acolo ca as fi dat de bucluc.In piatza am intrebat pe cineva de varsta mijlocie daca stie vreun reparator.Omul mi-a spus de cineva cu numele de Vasile si mi-a indicat unde sa merg.La magazinul asa-zisului Vasile am vazut o gramada de chestii.Ca magazinul "37" din prezent.I-am spus omului care statea acolo daca stie pe cineva cu numele de Vasile care lucra acolo.Tanarul m-a condus pe o usa care ducea in spatele magazinului si mi-a prezentat un mosh batran.Am spus problema mea cu aparatul ca doar trecusem in trecut,si mosu mi-a luat aparatul din mana si cu o surubelnitza mi-a fixat un surub.Ce simplu fusese.Am intrebat ce puteam sa fac sa il rasplatesc si mi-a spus ca e gratis.Am salutat si am iesit de acolo.Am fugit intre doua blocuri,la umbra si am tastat,fara sa vad bine in intuneric ceva.Am vrut sa scriu +30 dar nu mergea plusu si a ramas acelasi numar "-30".Chinuidu-ma sa tastez plusu a venit o pisica la mine si am mangaiat-o.Apoi ea a fugit.Am pus mana in buzunar si am gasit baterii.Am bagat bateriile.Butoanele s-au luminat.Am vrut sa tastez plusu insa doi badarani au venit la mine si au vrut bataie.S-au dat smecheri si mi-au facut piedica.Si atunci s-a intamplat...

Trecutul care urmareste

Era o zi perfecta pentru o plimbare,dar intai sa imi gasesc telefonul.Uite-l pe masuta din sufregerie.Dar,hei!Ce e cu maneru acela din perete.Am dat la o parte fotoliul.Si trage de maner pana nu mai poti,ca nu se intampla nimic.Mai bine daca as impinge.Tot nimic.Pai,sa vad.Il rasucesc si voila:trag de maner si deschid o usa uriasa care e mare cat peretele.Cred ca avea vreo doi,trei metri.Inauntru era intuneric.Intru,iar usa se inchide.O imping,dar sunt blocata in acea camera.Nu cred ca ma aude cineva.Pun mainile in stanga.Un intrerupator!Apas pe intrerupator si voiala!Suus de tot,in tavan(care este la cinci metri de capul meu) s-a aprins un bec.Ce-am vazut in acea camera,numai eu stiu,caci erau tot felul de inventii,desi daca ma puneam in mijlocul ei,distanta de la mine la perete era de un metru jumătate,ca un patrat.Rafturile pe care stateau toate inventiile(nu erau dealea mari) erau din fier ruginit.La fiecare inventie,era o placuta lipita de raft si acolo aparea scris numele creatiei si anul.M-am uitat la fiecare aparat si fiecare era facut in perioada 1912-1918.Unul din aparate arata ca un calculator de buzunar.Avea cele zece butoane cu numerele de la zero la noua,iar langa zero erau doua butoane cu sageti.Mai era un buton verde pe care scria cu litere mici „Mergi atunci”.Pe ecran era scris minus treizeci.Apas pe butonul verde si pamantul s-a cutremurat odata.Am cazut pe jos si am scapat aparatul.Au iesit bateriile si s-au spart.Cred ca fusesera vechi.Becul se stinsese asa ca nu ma mai gandeam la aparat.Am impins usa si am iesit.Mobilierul era cam diferit.Peretii nu mai erau galbeni,ci albi.Pe unul din pereti era o pictura mare cu o caruta trasa de doi boi.Mobila era diferita ptr ca cele doua fotolii lipseau si in locul lor erau doua scaune si o masa(pe care am mutat-o eu cand am deschis usa).Dulapul din fata usii secrete era mare.Nu stiu ce s-a intamplat asa ca am mers si eu la bucatarie,ca acolo o lasasem pe mama.Insa nu am vazut pe nimeni acolo.Totusi,si bucatarie arata diferit.Totul era schimbat in casa.M-am dus in dormitor,poate o fi sora-mea acolo ca ea de obicei se uita la ora asta la telenovele.Insa pe patul mic statea o babaciune si sforaia.Incerc sa inchid usa fara zgomot dar vechimea o face sa scartzaie si baba se trezeste.Se uita la mine mirata si ridicandu-se din pat ma injura.Eu fug de acolo la usa de intrare si vreau sa ies insa e incuiat.Baba venise cu un batz si eu ii spun:

-Ma scuzati ca v-am trezit.Nu stiu cum am ajuns in locul asta.Va jur.Jur pe ce am eu mai scump.

Baba se uita la mine ciudat si spune vrand sa dea cu batzul in mine:

-Vrei sa te cred,hoatzo?

Si da cu batzul dar ma rateaza.Eu ma tot apar si vad o cheie pe masa din spatele babei.Fug la cheie,o iau si baba ma intreaba:

-Ce faci?Incerci sa iesi?

Eu zic ca da ca ea nu intelege ca eu am gresit orice as fi facut.Ea pune batzul jos si se gandeste putin.Eu descui si ies.Baba vine dupa mine si imi spune sa raman.Eu,crezand ca ea vrea sa ma predea militziei,fug,insa las cheia in usa.Afara,totul e diferit.Casele erau altcumva vopsite,iar piatza,cum se vedea din departare era diferita.Insa blocurile au ramas aceleasi.Ma duc acolo si vad oamenii imbracati putin diferit.Nu am vazut blugi stramti cum se poata acum,ci altfel de blugi.Erau alte persoane.La o taraba cu ziare vad o femeie tanara,roscata.Insa nu ea mi-a atras atentia,ci data de pe ziare.Luna si ziua erau cele corecte insa anul era 1980.Uau!Intreb pe femeie,fara sa ma uit la ea:

-Ma scuzati,in ce data suntem?Aici scrie...

M-am oprit pentru ca vazand-o pe femeie la fatza am recunoscut-o.Arata exact ca in pozele din tineretea bunicii.Femeia se uita la mine si spune data de pe ziar.Eu spun:

-Nu se poate!Nu se poate!

Privirea se muta la ziar.Repet acele cuvinte si ma uit la femeie.Spun incet:

-Bunica.

-Ce?intreaba roscata.

-Semeni cu...

-Ee,nu's chiar asa de batrana.rade ea.

Eu las ziarul acolo si merg la casa unde locuieste cea mai buna prietena a mea.Insa altcineva imi deschide usa.Spun numele prietenei mele si femeia imi spune ca nu cunoaste acea persoana.Eu nu stiu ce sa fac.Nu inteleg cum am ajuns in acel loc.Totul e prea ciudat.I'm scared:-ss

Insa m-am gandit la data de pe ziar si am stiut ce era...