Social Icons

twitter facebook Google+ linkedin rss feed email

vineri, 24 decembrie 2010

Un sarpe,doi serpi,trei serpi...


Era intuneric.A orbit!Luminile s-au aprins.Era singura pe strada aceea goala.S-a uitat la ceas,era ora trei dimineata.A mers pe trotuar cautandu-si locuinta.Totusi,nu recunoastea acea strada.La ora aceea toti dormeau.A mers in fata sperand ca va da peste cineva.A vazut o pancarda in fata unei case.Era casa ei!Pe acea pancarda scria "DE VANZARE".Nu se putea mai rau.De ce sa se mute din acest oras?Totul era irea.Greierii cantau in iarba aceea verde.Deodata se aude un sasait.Se uita in jos si vede un sarpe.Se da la o parte.Din iarba au venit mai multi serpi.A fugit de acolo pana nu a mai auzit decat sunetul greierilor.S-a uitat in urma si serpii disparusera.A vrut sa se intoarca inapoi acasa dar ii era frica.A mers tot inainte si l-a vazut pe el,baiatul pe care il iubea foarte mult.S-a simtit de parca rasarise soarele desi era inca noapte.A vrut sa mearga la el dar in spatele lui venisera serpii si il inconjurau.Erau milioane.A strigat la el dar el nu o auzea.Nu mai avea voce.I-a facut semn sa fuga,dar cand s-a uitat in spate a vazut ca si de acolo veneau serpi.Baiatul nu avea cum sa se miste,serpii se urcau deja pe el.Era inconjurat.Ea a vrut sa treaca pe cealalta parte a strazii si deoarece serpii veneau tot mai multi spre ea ,a fugit pe strada.A auzit un claxon si a vazut ca ceva o lumina.S-a intors si a vazut doua lumini albe.A inchis ochii si s-a ridicat brusc in patul de spital.Inima ii batea foarte tare.Totul fusese un cosmar,dar la cativa centimetri ce fata ei ,erau ochii lui,ochii acelui baiat pe care il iubeste ea.Era Jason.El o prisese de umeri caci cat visase se zbatea.Ei ii batea inima foarte tare.Nu avea puterea sa spuna nici un cuvant si se pare ca nici el nu putea sa spuna nimic.Au zambit amandoi si el a pus mana pe obrazul ei.Bataile inimii ei ii erau monitorizate iar aparatul scotea sunete din ce in ce mai ridicate.Jason a auzit si s-a departat de ea.Bataile inimii ei s-au rarit si el a intrebat-o

-Ce ai visat?

-Serpi ,multi serpi si un camion care a dat peste mine!a spus ea inca speriata de acel cosmar.

-Gata,gata.Serpii s-au dus.a spus el mangaind-o pe obraz.

Afara ploua cu galeata dar in spital era cald si bine.Soarele s-a aratat printre nori si ploaia s-a oprit.Curcubeul s-a aratat grandios.

miercuri, 15 decembrie 2010

Vei asurzi



Cine sunt eu?Un om oarecare într-o lume unde invidia dăinuieşte?Sunt oare acel diamant care străluceşte în lumina soarelui?Asta sigur nu sunt.Sunt acel vultur ce străbate lumea în lung şi-n lat în căutarea unui "ceva" ce nici el nu ştie ce este?Sunt cine vreau să fiu şi cine îmi cere inima să fiu.Sunt şi voi fi mereu aceaşi eu.Însă mintea întreaba într-un final : "Cine eşti?",şi totuşi răspunsul rămâne acelaşi "Nu ştiu".Chiar dacă îmi dau seama cine sunt cu adevărat,chiar dacă soarta va face ca cineva să îmi spună cine am fost şi cum am ajuns,nu îl voi crede."Nu ştiu" va fi mereu răspunsul la întrebarea "Cine eşti?",pentru că e venit din colţurile sufletului ce ascunde atâta mister pe care lumea nu are cum să îl înţeleagă.Cântecul nu poate fi înteles,iar sunetele nu pot fi auzite.Ai asurzit citind aceste rânduri,pentru că nu ai cum să îţi traduci aceste versuri fără să le auzi,măcar un sunet.Dar nimic..Vei asurzi la orice sunet pe care îl va canta pasărea din sufletul meu. Şi totuşi misterul rămâne mister,răspunsul rămâne etern,iar cântecul sufletului va fi mereu un secret ascuns al unui suflet de om ce nu poate fi citit ori auzit de către nimeni. Aud o bătaie,e inima mea ce-mi spune că nu mă cunoaşte şi nu se cunoaşte pe ea însăşi. Ea,care a creat acest mister,ea care niciodată nu se dă bătuta,a fost învinsă de propri-ai putere ce a fost prea mare ca să îndure. Nici măcar ea nu aude acele versuri,nici măcar melodia. Şi totuşi,cineva cântă cu adevărat. Cântă vorbe ce nici măcar mintea nu le aude. Toţi am asurzit de-a binelea şi totuşi nu avem dovada acelui cântec. Dovada nu e,doar pasărea mută ce cântă cu ciocul închis. Scoate sunete,dar nu le auzim,se mişcă,dar nu o vedem mişcându-se. Şi totuşi,ea cântă.

marți, 14 decembrie 2010

Vis de neatins



Mă apropii de visele mele,mă ataşez de oameni şi ajung aproape de finalul cursei şi aproape de locul I. Alerg,iubesc şi vântul trece prin păru-mi ud de ploaie. Calc în noroi. Nu mai contează,cursa nu e gata!Visez să ajung în vârf.

E o cursă între mine şi sufletul meu. Deodată,din munte cade o piatră. Mi-e frică de ceea ce va urma. Mi-e frică să nu se crape şi să cadă toate pietrele peste mine astfel încât sufletul meu să vadă sângele-mi curgând din rană. Imaginea îmi apare în faţă. Pietrele ies din munte şi cad. Trupul cade şi el şi o piatră mare cade pe inima. Sufletul e încă pe munte,el încă aşteaptă să ajungă în vârf. Vede că e singur şi că nu mai e nimeni care să îl ajute să atingă acest ţel. Se uită în dreapta,corpul nu-i. Se uită în stânga,pietrele lipsesc. Aruncă o privire în jos şi rămâne uimit. Ceea ce vede îi creează teamă. E singur la sute de metri de sol şi chiar dacă mai are puţin până ajunge în vârf,îi e prea frică. Poate vor cădea pietre şi peste el. Poate se va rupe sfoara şi va cădea şi el. Jos,inima mi-e sfâşiată de o piatră ascuţită. Am fost ucisă de propriul ţel. Am fost ucisă de visul meu de a ajunge în vârf. Sufletul însă mai speră că va învinge,dar fără cineva care să îl ajute,fără un sprijin,lupta câştigată nu are nici un rost. Dacă nu ai cu cine să te bucuri că ai atins un ţel,câştigul e degeaba. Şi totuşi,el vrea să ajungă în vârf. Urcă un metru şi aruncă din nou o privire către corpul care i-a fost sprijin în timpul cursei. Îl văd sângerând, însă inima mai bate,şi totuşi nu mai are mult de trăit. Teama revine,e singur şi ar vrea să lase lupta şi să îşi salveze propriul corp. Se uită către vârf şi vede oameni plutind deasupra norilor. Sunt mai multe suflete. Unul din suflete era o fată cu părul brunet şi ochii căprui. Era foarte frumoasă şi i-a şoptit sufletului că toţi îl aşteaptă,că acolo,în vârf,va fi mai bine,dar el ştia bine că acolo nu e nimeni care să te ajute la nevoie. Este doar un loc frumos. Stă el şi se gândeşte şi după un timp,se decide: merge să îşi salveze viaţa. Deschid ochii şi văd că iar sunt pe munte. Doar că imaginaţia o luase razna şi totuşi mintea avea dreptate. Pare periculos. Şi degeaba aş ajunge în vârf,ce găsesc acolo dacă nu am un tovarăş care să mă ajute la nevoie şi acum nu am pe nimeni alături. Sunt doar eu.

Încep să cobor către sol. Inima îmi spune să urc până în vârful muntelui,dar mintea e mai raţională şi spune că e periculos. Inima spune că în vârf vei găsi ce vei dori,dar mintea spune că nu e adevărat şi o întreabă pe inima: "ce îţi doreşti?".Inima răspunde: "un tovarăş,cineva care să mă ajute şi să mă iubească aşa cum sunt,nu doar pentru că am ajuns faimoasă." şi după ce a spus asta s-a decis că degeaba va ajunge în vârf dacă nu are prieteni. Am coborât cu decizia ca orice vis e deja atins dacă ai pe cineva alături.

 
 
Blogger Templates