Desene şi creaţii proprii: Relaxare

Ce e mai frumos decât să te relaxezi întins pe ceva moale şi ascultând marea?

Ascultă liniştea

Tot timpul când mă uitam în jur, vedeam diferite modele de machiaj, haine... Văd cum totul se schimbă în jurul meu şi probabil mă schimb şi eu. Am simţit că vreau să încerc şi eu să fiu ca altele, să mă machez într-un anumit mod, să fiu altcineva.

Am decis să îmi pun o mască pentru a-mi ascunde defectele. Aşa că am luat trusa de machiaj şi am început să acopăr fiecare coş care chiar dacă este, abia de se vede, am folosit o tehnică a machiajului care să îmi facă ochii mai mari, deşi îi am destul de ok şi când am terminat nu mă mai vedeam pe mine. Vedeam o străină captivă într-o lume coruptă în care la televizor tot ce vezi sunt doar scandaluri create de vedete, unde ca să fii acceptat într-un grup, trebuie să fii ca cei din grup.

Am decis să rămân cu acest machiaj şi cu fiecare minut ce trecea, mă simţeam din ce în ce mai înstrăinată de mine însumi. După aceea am vrut să îmi dau cât mai repede acel machiaj jos pentru că aceea nu sunt eu, ci altcineva. La alte fete acel tip de machiaj se potriveste şi probabil le caratcerizează. Pe mine nu mă caracterizează, dar simt continuu sentimentul acela de frică de a fi eu însumi. Şi simt cum uşor uşor devin ceea ce nu vreau să fiu. Trebuie să mă opresc, să fiu eu însumi.

Sunt într-un război cu mine însumi între a încerca să fiu cum spun alţii, şi să fiu mai matură, şi între a fi eu însumi, zâmbitoare, drăgăstoasă şi prietenoasă. Aleg a doua variantă. Dar tot simt cum o parte din mine vrea să iasă la suprafaţă şi să rişte totul pentru un vis. Mă simt prizonieră într-o lume limitată de necesităţile umane. Simt că vreau să creez şi să arăt că lumea e mai mult decât ce se vede. Suntem orbiţi de viaţa cotidiană, zilnică şi nu mai suntem capabili să vedem frumuseţea soarelui ce apune în fiecare zi, cum lumina aceea portocalie se împrăştie în jur. Sunt puţine momentele în care las totul şi mă bucur de tot ce e în jurul meu şi acelea sunt atunci când sunt cu familia sau cu iubitul. Atunci când observi fiecare lucru din jur poţi să ştii că trăieşti clipa la maxim.

Atunci când priveşti culorile naturii, lumina soarelui şi asculţi ce este în jurul tău, timpul devine inexistent, problemele sunt date la o parte, nu mai ai vârstă şi îţi hrăneşti sufletul cu minunile pe care Dumnezeu le-a lăsat pe pământ pentru a arăta o parte din Rai. Frumuseţea naturii îţi dă speranţa că în lumea asta în care vedetele şi poveştile lor au luat cu asalt televiziunea, în care eşti concentrat pe chat-ul de pe site-urile de socializare, în care atunci când ieşi afară, ieşi cu un scop şi chiar şi atunci, nu vrei să vezi frumuseţea din jur. Vreau să spun că uneori ar trebui să mai şi observăm ce este în jur, pentru că nu ai de unde să ştii când aceste locuri frumoase vor şi înlocuite cu o parcare sau ceva construit de oameni.

Aş vrea să povestesc un moment special din viaţa mea care m-a marcat. Eram cu prietenul meu lângă un lac. Stăteam la el în braţe. M-am uitat la el şi i-am spus:

- Închide ochii şi spune-mi ce auzi.

A stat puţin şi a început să îmi spună tot ce aude: vântul, păsările... A fost unul din cele mai frumoase momente. Atunci, chiar dacă îi dădeam indicaţii, simţeam că sunt vie, că trăiesc, că timpul a devenit inexistent şi tot ce ştiam era că eram cu el într-un loc minunat, că mă relaxez, că îmi hrănesc sufletul cu minunile lumii. În acel moment simţeam o fericire de nedescris.

Acum, îţi spun ţie, tu, cel care citeşti. Îţi spun să te duci într-un loc frumos, liniştit, să închizi ochii şi să asculţi. Vreau să reţii tot ce auzi şi vezi din acel loc şi vreau să îmi spui într-un comentariu ce ai simţit în acel moment, ce ai auzit şi ce ai văzut.

Cum crezi că ar trebui să fie o relaţie.

Prima temă de discuţie primită este chiar întrebarea Cum crezi că ar trebui să fie o relaţie? Este un subiect complex despre care se pot spune multe. Cel mai bine voi putea răspunde peste mulţi ani, dar voi răspunde şi acum. Întrebarea mi-a fost adresată de către un prieten foarte bun şi ceea ce pot spune despre relaţii sunt următoarele lucruri.

Ideea principală este că într-o relaţie specială, băiatul reprezintă pentru fată:

- persoana căreia îi poate spune orice, cu care poate să fie sinceră şi care îi ţine secretele.

- persoana care are grijă de ea indiferent de situaţie şi care o protejează.

- persoana care îi ştie cel mai bine caracterul şi îl acceptă aşa cum e.

- persoana în preajma căreia poate să fie ea însăşi.

- persoana în care poate avea încredere şi care îi dă ambiţie.

- persoana care o face să fie o persoană mai bună şi mai puternică.

...dar şi viceversa.

Am citit undeva că relaţiile care durează până la moarte sunt între persoane care la început au fot cei mai buni prieteni. Într-o relaţie, contează ca cei doi să se cunoască foarte bine pentru că ajungi să iubeşti după ce cunoşti o persoană. Probabil de aceea într-o prietenie dintre o fată şi un băiat, unul se îndrăgosteşte, pentru că a ajuns să cunoască cealaltă persoană. O relaţie fericită este bazată pe iubire reciprocă.

Într-o relaţie cei doi se înţeleg şi chiar dacă se mai ceartă, mereu ies mai puternici din acest conflict. Într-o relaţie sănătoasă se renunţă la orgoliu pentru că orgoliul a dus la despărţiri; se iubesc unul pe altul; fiecare vrea ca celălalt să fie fericit; cei doi se acceptă unul pe altul. O relaţie este bazată pe încredere şi înţelegere. Când unul cade, celălalt îl ridică; când unul este nervos, celălalt îl calmează. Dacă unul al cădea şi celălalt ar face la fel, nu se întâmplă nimic bun. La fel şi când amândoi sunt nervoşi. Dacă unul din ei nu cedează şi continuă să se certe, se ajunge la argumente invalide şi distanţare. O relaţie sănătoasă e aceea în care amândoi se tratează unul pe altul de la egal la egal.

Cam aşa cred eu că ar trebui să fie o relaţie. Voi ce credeţi?

Desene şi creaţii proprii: Pescăruşi

Bună,

Pentru început voi posta desene pe care le-am făcut până acum. Sper să vă placă. Pentru că un desen trebuie lăsat la interpretarea cititorului şi privitorului, vă las pe voi să spuneţi ce credeţi.
Nu voi pune desenele în ordine cronologică, ci într-o ordine aleatorie.

Deci? Care e părerea ta?

Amintirea de caşmir(Repost)

În amintirea aceea de caşmir

Ea îl privea duios

Iar ochii ei strălucitori

Parcă te făceau să zbori

O atingere, o-mbrăţişare

O făceau pe ea să zboare

Dar mai presus de orice

Ea şi-a dat seama că-l iubeşte...

Parfumul lui plăcut era

Iar ei ii bătea inima

Acea apropiere dintre ei

Nu o puteau distruge nici cei mai răi

Iar dragostea lor era

Puternica, iar el.. o iubea.

Compusă în data de 6 septembrie 2012, ora 23:30.

Zambeste orice ar fi!

Nu am mai scris de mult. Adevarul e ca nu prea am avut inspiratie pentru poezii pentru ca mi-am canalizat creativitatea pe bratari. Ma rog, detalii:)). Din pacate azi nu postez nici o poezie, dar voi face o postare normala.
Mi-am dat seama de ceva. Ca viata chiar vrea sa te invete ceva. Am cunoscut intr-o zi o persoana care era foarte de treaba si cu oricine vorbea, se interesa de sanatatea lui sau a ei, de viata ei. Cu timpul, odata, am decis sa incerc si eu si efectul a fost unul placut. M-am interesat de cineva si am adus un zambet. Acel zambet mi-a incalzit inima.
Sa aduci zambete pe fetele oamenilor este ceva frumos si iti face inima sa fie fericita. La fel si cand faci fapte bune. Cred ca asta inseamna sa fii o persoana buna, sa-i ajuti pe altii si sa ii faci sa zambeasca. Poate asta te face sa fii apreciat. Acesta e unul din lucrurile frumoase ale vietii.
Ceea ce ar trebui sa avem intotdeauna e sa nu ne lasam infranti de cei care ne vor raul, sa putem gasi in inima noastra acea putere pentru a trece peste orice cu zambetul pe buze.
Un zambet e ca si cascatul atunci cand ti-e somn, ii faci si pe altii sa zambeasca atunci cand zambesti.
Deci, zambeste si fa-i si pe altii sa zambeasca.
Tu ai adus zambete pe fata oamenilor?

O iubire eterna

Erau faţă în faţă şi ea simţea cum fiecare parte a corpului ei tânjea după el, după buzele lui,  tânjea să fie în braţele lui, dar încerca să nu arate.. încerca să nu simtă asta.. mereu s-a abţinut.. a încercat mereu sa nu-i arate ce simte, dar el şi-a dat seama... şi nu simţea la fel... şi totuşi ţinea la ea.. dar nu în acel fel.... dar ea îl dorea, iar în acest moment nu s-a putut abţine şi ... l-a sărutat... îl ţinea în braţe şi îl săruta. A simţit cum corpul ei se lipea mai tare de corpul lui, cum buzele ei s-au contopit cu buzele lui, şi cei doi au devenit o singură persoană..

El îi răspunsese la sărut şi o strângea în braţe dar când şi-a dat seama ce face.... ea s-a dat la o parte şi l-a privit cu lacrimi în ochi.. ştia că el nu vroia să fie cu ea... ştia că nu vrea să îl piardă... a făcut câţiva paşi înapoi, şi-a cerut scuze şi a fugit cât a putut de tare... de fapt, el o respinsese ,îi spusese de mai multe ori că nu vrea să fie cu ea, dar că ţine la ea, dar nu în felul în care ţine ea la el... şi acum, printr-un singur moment magic.... totul s-a prăbuşit.

După câteva ore, când ea era în oraş, l-a văzut din nou... şi-a amintit de tot şi a simţit cum lacrimile încep să curgă pe obrazul ei rece... A început să ningă încet. Şi el a văzut-o, şi a venit repede la ea şi... şi-a cerut scuze că nu simte la fel. "Dar ai răspuns la sărut...". El nu a spus nimic, doar s-a uitat la ea şi i-a spus că vrea să fie doar prieteni ca înainte. Ea a spus că va încerca dar momentul acela ... faptul că ţine la el atât de mult va îngreuna. "Uite, îmi pare rău că trebuie să îţi spun asta, dar.... nu sunt interesat de tine." ... Scurt si la obiect.

Tremurând... simţind cum lacrimile nu încetau să cadă... i-a spus "mai vorbim....". Când a ajuns în părculeţul acela părăsit, a scos telefonul şi a scris "Te iubesc, nu pot trăi în felul acesta, nu mai suport... îmi pare rău că s-a ajuns la asta. Îmi pare rău pentru că te-am sărutat, şi mulţumesc că mi-ai fost alături , dar decât să vorbesc cu tine şi să ştiu că niciodată nu voi fi cu tine, mă distruge.....Adio", a trimis mesajul...

Între timp, el se juca un joc pe calculator. Când a auzit telefonul, ea îi trimisese un mesaj. I-a spus că îl iubeşte, dar acel "Adio" l-a rănit ... O iubea, firar să fie, dar nu ar fi vrut să o piardă... şi s-a întâmplat contrariul... a pierdut-o... şi el simţea la fel, dar îi era teamă.. îi era teamă să iubească. Următoarea zi nu a mai găsit-o...

Nu venise la şcoală...acasă nu era şi toţi erau îngrijoraţi. A căutat-o peste tot şi nu a găsit-o.. şi şi-a amintit...într-o zi îi spusese că ar fi vrut să fie pe o câmpie întinsă şi să privească apusul. A luat maşina şi a mărit viteza. Când a ajuns aproape de câmpia unde visase ea să ajungă, a văzut-o. A ieşit şi a mers la ea. Ea l-a privit uimită şi avea ochii roşii… Era deprimată. În mână avea o lamă, iar iarba era pătată cu sânge...

I-a luat lama din mână şi a aruncat-o... iar obiectul a fost azvârlit cât colo. A luat-o de mână şi a certat-o. A întrebat-o de ce a fugit, a certat-o pentru că se tăiase, pentru că plânsese.. "Nu-mi place să ştiu ca tu plângi" i-a spus. Ea nu a spus nimic... doar l-a privit... "Am fost îngrijorat..." a spus el într-un final.. "Nici nu şti ce am simţit când am văzut că lipseşti, că nu mai eşti de găsit...."...şi atunci, a luat-o în braţe şi i-a ridicat bărbia. A sărutat-o , iar soarele apunea încetul cu încetul, dar îi privea cu coada ochiului... Corpurile lor au devenit un întreg... sufletele lor s-au completat... perfecţiunea acestui sărut era incomparabilă... simţea că o iubeşte! El simţea că este iubit! Buzele lor s-au despărţit şi el şi-a apropiat gura de urechea ei... şi i-a spus "Te iubesc!" ... Doua suflete predestinate... ce se completează perfect unul pe altul... o iubire eternă...