Întuneric

De multe ori m-am lovit de adevăr dar nu l-am băgat în seamă. Poate deja ţi-ai dat seama eu sunt genul de persoană care vrea pace, prietenie şi totul să fie lapte şi miere. Îmi doresc de multe ori corectidutine, adevăr şi sinceritate. Mi-aş dori ca oamenii să nu trişeze, să fie cinstiţi, să nu se războiască cu alţii etc. Pe scurt, încerc să fiu aşa cum cred că ar trebui să fie un om cinstit, încerc să îmi creez o lume perfectă care de fapt nu există şi de multe ori mă lovesc lucruri în viaţă care aparţin întunericului.

Şi am învăţat că în viaţă mai trebuie să faci şi lucruri neortodoxe. Dacă eşti un om bun, rămâi în urmă, pe dinafară. Şi cu cât trece timpul cu atât îmi dau seama că e extrem de greu să fii acceptat când încerci să fii bun, cinstit şi prietenos. Vrei să ştii de ce?

Întunericul ne-a cuprins sufletele şi ne face să simţim ură. Eu nu vreau să simt asta. Încerc mereu să fiu prietenoasă şi să sar în ajutor dar uneori, unii oameni aduc la iveală un monstru. Şi când îmi dau seama cum mă port, mă gândesc Cine sunt de fapt?? . Întunericul scos la suprafaţă atrage întunericul din sufletul celorlalţi. Aşa cum tratezi, aşa eşti tratat. Tratezi oamenii cu răutate? Să nu te miri dacă şi ei te tratează la fel. Şi nu îmi place deloc faptul că am lăsat întunericul din jurul meu să scoată la iveala întunericul din sufletul meu. Nu îmi place în cine m-am transformat. Am ajuns să vorbesc aşa cum nu credeam că am sa o fac. Folosesc cuvinte care nu mă reprezintă.

Aflu despre mine atât de multe lucruri. Nu ştiu cine a spus minciuna aceea gogonată că în liceu te descoperi. E o falsitate imensă. Nu toată lumea îşi descoperă personalitatea în liceu. Eu o descopăr acum şi mă sperie ce aflu. Faptul că am cunoscut persoane noi şi am văzut tipuri de personalităţi m-a făcut să îmi dau seama ce fel de persoană sunt şi să aflu lucruri care nu îmi plac despre mine. Probabil că le ştiam unele, dar nu le băgam în seamă.

Întunericul mi-a cuprins sufletul şi nu îmi place deloc asta. Mă transformă într-un monstru. A mai rămas lumină? Da, dar puţină. Oraşele mari sunt ca o junglă. Atunci când mergi la facultate spre exemplu, intri într-o junglă unde animalele se devorează una pe alta, se privesc cu invidie, se bârfesc. Frica îi stăpâneşte pe cei slabi. Supravieţuirea constă în mare parte în a te lăsa cuprins de întuneric. Trebuie să fii ca ei, să trişezi, să minţi şi să înduri pentru că altfel, este foarte greu să urci muntele. Doar cei talentaţi ajung sus, iar cei care au şi noroc ajung şi mai sus. Însă dacă nu vrei să rămâi în urmă şi călcat în picioare, trebuie să trişezi.

Unde este lumina?