Ca la 20 de ani

Astazi este o zi speciala, o zi fericita pentru mine. Tot asteptam ziua aceasta si acum ca a venit, sunt cu adevarat fericita. Stiu ca nu e mare lucru, nu e o zi in care dintr-o data esti altul, te schimbi total. Nu e ca si cum spui Ieri eram un copil, de azi am sa fiu mai responsabil, mai ordonat cu viata mea, mai sincer, mai bun. Nu se va intampla nimic din tot ce ti-ai propus peste noapte.

Faptul ca astazi implinesc 20 de ani ma face fericita pentru ca imi aminteste ca cineva m-a tinut in burta 9 luni, si a suferit in acele luni, m-a crescut, m-a educat si a avut rabdare cu mine. Si de aceea vreau sa fac o postare pentru persoana cea mai speciala de pe lumea asta: MAMA.

Uneori, trebuie sa recunosc, nu stiam de ce m-am nascut, am suferit drame adolescentine si nu vedeam care e scopul meu in viata asta. Nu aveam incredere in mine si nu am fost in depresie, dar tot gaseam orice motiv de suparare un motiv de plans. Insa, de cate ori sufeream, cred ca si mama suferea odata cu mine, dar eu nu stiam asta. De multe ori ma mir cat de multe stie despre mine, lucruri pe care nu i le spun, dar ea le stie. Uneori, cu gandul sa imi iau examenele sau in gandurile mele proprii, filozofice, nu ma gandesc ca sunt oameni care ma iubesc, dar cand o vad pe mama mea, atat de fericita ca ma vede, macar la webcam, sunt si eu fericita.

Mereu a avut grija de mine, mereu s-a asigurat ca ajung in siguranta acasa. Si pot sa o inteleg, dar uneori inteleg motivul mai tarziu. Mi-au trebuit cativa ani ca sa imi dau seama ca ea vroia doar sa ma protejeze. Adolescenta asta, rebeliunea asta... ne face atat de egoisti incat sa ne suparam pe parinti ca nu ne lasa sa facem ce vrem cand ei ne vor doar binele si fericirea. Poate ca nu mereu ne dam seama, dar cand avem nevoie de cel mai mic ajutor, ei fac tot ce pot ca sa ne ajute. Si uneori ma simt aiurea pentru ca sunt unele momente in care chiar ar trebui sa nu ii cer ajutorul pentru ca are treaba. Parintii chiar fac multe pentru copiii lor.

Am cam batut campii si nu am scris ce vroiam de fapt sa scriu. Ideea acestui articol este sa ii multumesc mamei mele ca in toti acesti 20 de ani ea a avut grija de mine, si-a pierdut noptile ca sa se asigure ca dorm, ca sunt bine, si-a facut griji chiar si atunci cand eu nu stiam ca ea este ingrijorata, si... sunt atat de mult de spus despre mama mea. Pe scurt, mami, iti spun ca esti eroina mea! Nu stiu cum reusesti sa arati atata iubire dupa atata stres. Eu cand sunt stresata cu scoala parca sunt nervoasa si nu prea pot vorbi cu nimeni, dar tu cu toate ca muncesti atata, poti sa ne demonstrezi iubirea ta pentru noi in fiecare zi. Si nu doar tie iti multumesc, ci si lui tati.

Va multumesc pentru tot ce ati facut pentru mine. Mi-ati oferit printre toate cadourile, unul foarte special: un frate. Cand eram mica, desi ma mai certam cu fratiorul meu, am scris intr-un oracol ca cel mai frumos cadou pe care l-am primit este fratele meu. Va multumesc pentru sprijinul vostru, pentru iubirea voastra fata de noi, pentru ca incercati sa ne faceti fericiti, pentru ca luptati ca sa ne fie bine, pentru educatia oferita, pentru invataturile despre viata, pentru povestile pe care le-ati inventat pe loc ca sa adormim noaptea cand eram mici, pentru eforturile depuse pentru noi, pentru atat de multe lucruri... sunt atat de multe!

Va iubesc enorm si mereu va voi iubi!