Secretul tristeţii

Sursa: Google Images

Stai plictisit pe canapea, la birou sau oriunde altundeva, dar eşti singur. Te uiţi în jur neştiind de ce să te legi. Totul este perfect, ai o familie fericită, poate mai sunt şi probleme, dar totul e bine, poate ai sau nu pe cineva care, de asemenea te face fericit. Dar toată această fericire, parcă este un vis, parcă este ireală.

Ai nevoie de un impuls, de ceva care să îţi facă viaţa interesantă aşa că te gândeşti la problemele tale, le măreşti impactul şi gata. Viaţa ta a devenit dintr-o dată mai interesantă. Suferi şi îţi vine să loveşti ceva din jurul tău, să distrugi. Nu ştii ce să faci. Şi nu ştii de ce dintr-o dată eşti supărat, de ce te afectează lucruri atât de neimportante. Începi să fii o persoană irascibilă, să te enervezi din nimicuri. Dar oare de ce eşti atât de afectat?

Ai impresia că este ceva în neregulă. Începi să găseşti tot mai multe motive ca să fii supărat. Şi ştii că nu este bine, şi nu înţelegi de ce, dar ştii că eşti supărat, nervos. De fapt, tu vrei asta. Tu vrei, în mintea ta, să suferi, ai o dorinţă inexplicabilă să găseşti ceva în neregulă la tot din jurul tău. Vrei să ştii de ce? Pentru că vrei să trăieşti viaţa. Fericirea aceasta constantă nu are atâta valoare dacă nu apare şi tristeţea. Este un vis continuu şi parcă nu e atât de real, deşi este. Aşa că, inconştient, îţi creezi un mediu care să te facă să simţi viaţa. Începi să vezi răul în tot ce e în jurul tău pentru că ai vrut să nu mai fie monotonie. Şi totuşi, aspecte ale fericirii te pot face să simţi viaţa. Vrei totuşi, să ştii că trăieşti şi acum suferi. Furtuna din sufletul tău este din ce în ce mai violentă.

Vezi că până şi peretele îţi râde în faţă. Te doare inima acum, de supărare. Pui mâna la ea să îi poţi simţi bătăile. Trăieşti. În acea linişte furtunoasă îţi auzi propriul puls. Poţi auzi şi simţi bătăile inimii, cum circula sângele prin corp. Şi eşti fericit. Furtuna începe să se domolească. Este nevoie şi de elemente negative, şi de elemente pozitive. Soarele nu poate exista fără lună, perfecţiunea în cuplu nu există, şi fericirea nu poate fi dacă nu sunt şi momente tensionate.

Când simţi că trăieşti? Când poţi simţi şi trăi din plin fericirea şi tristeţea, când poţi simţi cum problemele minore te rod pe dinăuntru, dar şi când eşti lângă persoana iubită şi nu îţi vine să crezi că poţi să fii şi tu iubit de cineva, când cu toate că îţi vezi atâtea defecte, ştii că ai prieteni alături care ar face orice pentru tine, când iubeşti, dar şi când eşti trist, când eşti vesel, dar şi când îţi vine să arunci ceva. Şi cu fiecare dimineaţă în care te trezeşti, ştii că ţi s-a dat o şansă să repari lucrurile, să construieşti, să înveţi lucruri noi şi să te bucuri de acea zi.