Centrul vieţii

V-aţi gândit vreodată unde este centrul vieţii? Pe mine m-a pus pe gânduri. Citeam o carte a lui Coelho şi vorbea despre zona buricului ca şi centru al vieţii. Mi se pare interesantă această teorie şi foarte adevărată.

În această zonă se formeză embrionul(sau copilul) în uterul femeii. În această zonă se naşte o viaţă, ceea ce este o minune. Este fascinant şi uimitor cât de perfect suntem creaţi noi, oamenii, şi cum putem da naştere unei vieţi. Este fascinant cum  în 9 luni, un copil creşte în burta femeii şi se dezvoltă după care face cunoştiinţă cu lumea şi continuă să crească. Pentru un părinte, copilul este o minune, cel mai frumos cadou de la viaţă, de la El. Dă mai mult sens vieţii. Vorbeam de zona buricului şi ceea ce leagă fizic o mamă de copilul ei este cordonul ombilical care odată luat, rămâne acea legătură copil-mamă care este indistructibilă.

Sursa: Google Images

Oricât de mult s-ar plânge majoritatea adolescenţilor rebeli de părinţii lor şi gândirea aceea antică, cu regulile acelea vechi de pe vremea comunismului, orice copil îşi iubeşte părinţii, persoanele care l-au crescut. Şi oricât de mult s-ar ascunde adolescenţii rebeli de părinţi, ei nu ştiu că un părinte îşi cunoaşte copilul cel mai bine şi ştie ce face şi ce este în sufletul său doar privindu-l sau doar auzindu-l. Uneori mă mir că mama ştie de ce sunt supărată fără să îi spun nimic.

Iubeşte-ţi părinţii, spune că îi iubeşti, mulţumeşte părinţilor că au avut grijă de tine, bucură-te de familie pentru că este cea mai importantă de pe lumea asta. Ai văzut măcar puţin câtă grijă necesită un copil de la naştere până devine adult? Ei bine, este nevoie de răbdare şi este foarte greu. Un copil poate să schimbe viaţa unui om şi de aceea consider mamele eroine. Pentru mine mama este o eroină pentru că poate să facă atât de multe şi ar face orice să mă vadă fericită pe mine, dar şi pe fratele meu. Mulţumesc, Mama! La fel e şi tata, un erou, pentru că are grijă de noi. Vă mulţumesc!