Ziua îndrăgostiţilor

Vineri este o zi specială. Este ziua îndrăgostiţilor. Fiind o săptămână specială aceasta, voi face o postare specială. Pe 14 februarie, în fiecare an cuplurile îşi dau cadouri frumoase. Este ziua în care dragostea plueşte în jur.

După mine, dragostea te face să fii o persoană fericită. Indiferent că acea persoană e lângă tine fizic sau e departe, şti că e acolo şi că te iubeşte. Dragostea este un sentimentul cel mai greu de explicat. Dacă poţi să îi dai o definiţie exactă, înseamnă că nu ai simţit niciodată. Dar poţi să spui cu aproximare ce este.

Eu consider că dragostea e sentimenul acela care apare faţă de o persoană de sex opus pe care nu tu o alegi, ci inima. Uneori, inima a ales deja, dar încearcă să te îndrume către acea persoană. Şi totuşi, nu îţi dai seama că începi să te îndrăgosteşti decât atunci când ceva întrerupe ritmul. Un eveniment poate să te trezească la realitate şi să te facă să te gândeşti Îl/O plac. Şi atunci îţi dai seama că ceva e diferit. Simţi că nu vrei să pierzi acea persoană şi vrei să îl/o săruţi. Îţi dai seama înăuntrul tău că e ceva mai mult. Dar deşi la început negi acest adevăr, într-un final îl accepţi.

Dragostea este cea care dă mai mult sens vieţii, care te schimbă într-o persoană mai bună, care îţi aduce fericirea, cea care te face ca în preajma persoanei respective să  zâmbeşti tot timpul, cea care te face să simţi acei fluturaşi... Este ceva unic, ceva care te face să lupţi pentru cineva. Devii un luptător şi eşti în stare să te iei de oricine încearcă să facă rău persoanei pe care o iubeşti. Chiar şi cei slabi, se simt mai puternici. E adevărat, poate îţi mai ia minţile, dar la început. Când timpul trece şi te obişnuieşti cu acea persoană, gândeşti lucid.  Dragostea e cea care te face să renunţi la orgoliu.

Dragostea este cel mai frumos lucru pe care l-a dat Dumnezeu.

Tu ce crezi că este dragostea? Lasă răspunsul tău în comentarii.

Valentine's day fericit, tuturor!

Citatul săptămânii

Tinereţea nu este o etapă a vieţii, ci este o stare de spirit. Tinereţea nu ţine de obraji îmbujoraţi, buze roșii și genunchi supli. Ea este o chestiune de voinţă, un atribut al imaginaţiei, o vigoare a emoţiilor.

Konosuke Matsushita

Desene şi creaţii proprii: Fata cu umbrela

O fată cu o umbrelă colorată în mână...

Omul si comoara(Repost)

Omul si comoara
Era odata un om care vroia sa ajunga la o destinatie. Vroia sa ajunga la o fantana care i-ar fi dat cel mai de pret lucru pe lume, o comoara. Aflase de prin sat ca o comoara la care nu a ajuns nimeni se afla in apropiere. S-a dus la batranul satului si acesta i-a spus sa mearga unde il duce inima.Omul nostru si-a luat desaga cu mancare si provizii si a pornit la drum. A mers unde a apucat sa mearga alegand drumurile care ii veneau in minte. In drumul sau a dat de oameni buni care l-au lasat sa doarma intr-un pat cald. A fost ajutat si a multumit tuturor celor care il ajutau. Dupa cateva zile de cautari hotii au sarit pe el, i-au luat mancarea, apa si haina groasa pe care o avea la el. Ramas in haine de vara a inaintat. Gandindu-se ca nu poate fi mai rau, a inceput ploaia. Nervos, a mers prin ploaie si a cautat adapost. Singurul lucru care i-a ramas a fost un cutit cu care si-a facut un adapost. Dupa cateva zile in care a supravietuit cum a stiut, obosit de singuratate si salbaticie, a ajuns la o casuta veche, dar solida, iar intruntrul careia se vedea lumina. In jur erau multe animale si Omul nostru s-a gandit ca cine locuia acolo in acel nimic nu avea cum sa faca toate acele lucruri de unul singur.A batut la usa si un batran de 100 de ani i-a deschis. A zambit vizitatorului si l-a primit in casa.In timp ce Omul nostru manca branza din laptele produs de animalele batranului, paine tot facuta de el si mamaliga buna.- Cum de supravietuiesti in locul asta? Batranul s-a asezat pe un scaun, cu toiagul in mana si zambind, a spus:-Muncind. Toata ziua muncesc de cand ma stiu.-Si de unde ai avut toate aceste lucruri?-Le-am primit.-Ai auzit de comoara ce e ascunsa in aceste meleaguri?-Da, am si gasit-o.Omul a facut ochii mari de uimire si dezamagit, a spus:-Pai, eu vroiam sa o gasesc dar se pare ca mi-ai luat-o inainte batrane.-Inca e acolo. Eu am luat doar o parte mica din ea. -Daca asta a doar o parte, ma gandesc ca restul comorii e mult mai mult. -Ai dreptate. -Dar umblu de zile intregi in cautarea ei si nu o gasesc. Nu am indicii clare despre unde este, cum arata, ce este...-Daca vrei sa o gasesti continua sa o cauti pentru ca doar asa vei gasi comoara. -Imi vei arata dumneata unde se afla?-Nu pot...-Macar poti sa imi dai niste provizii?-Desigur.In noaptea aceea, Omul s-a gandit cum sa ajunga la comoara. Cand s-a trezit, s-a pregatit de drum si a mers mai departe in cautarea comorii. Alte trei zile a cautat fara sa gaseasca nimic. Dand peste un om, din intamplare, a intrebat despre fantana. Acesta i-a spus unde se afla fantana respectiva si Omul s-a bucurat atat de tare ca a coninuat drumul zambind continuu. La sfarsitul zilei, a gasit un loc retras si a pregatit un foc. Obosit si dezamagit, a renuntat sa mai caute fantana. S-a gandit la cuvintele batranului "Mergi unde te duce inima." . Si-a ascultat inima si nu a simtit nimic. A oftat si a auzit o melodie. O fata cu o voce minunata canta in zona. S-a ridicat si a mers catre sursa melodiei. Trecand de niste tufe a ajuns intr-o poienita in mijlocul careia se afla o frumoasa fata ce lua apa dintr-o fantana. Aceasta s-a uitat la el, uimita si zambind, i-a spus:-Ce faci?-Cautam o comoara.A inaintat spre fantana si dandu-si seama ca a ajuns la destinatie, a devenit dezamagit. Fata s-a uitat la el mirata si l-a intrebat:-S-a intamplat ceva?Omul s-a uitat la ea si pentru o clipa, si-a dat seama ca gasise comoara pe care o cauta: dragostea. A simtit ca pentru el incepe un nou capitol al vietii. A facut cunostiinta cu fata si s-a dus in satul ei unde a locuit o vreme. Peste cativa ani, a devenit nevasta lui. A devenit mai bogat decat era cand plecase la drum, sufletul imbogatit si multe terenuri pe care le dobandise muncind. Intr-o zi, pe cand statea pe veranda casei sale, si-a amintit de batranul de 100 de ani. A decis sa mearga la el sa ii multumeasca pentru ajutor. A luat cel mai bun cal si a ajuns destul de repede la casa care devenise prapadita. Animale nu mai erau multe. A legat calul de gard si a intrat in casa. Inauntru era liniste totala. Intr-o camera, in pat era batranul. Cand l-a auzit pe Om intrand, l-a salutat.-Ai gasit comoara?l-a intrebat,-Da.i-a spus Omul. Comoara era dragostea nu?-Nu doar asta...Asa-i ca ai fost dezamagit cand ti-ai dat seama ca nu e vorba de nici un ban si de nimic care te-ar fi putut face bogat din punct de vedere material?-Da... sincer, ma asteptam la genul acela de comori ingropate. Dar am gasit ceva mult mai bun.-Eu in curand o sa mor, dar vreau sa iti spun ceva important. Multi oameni au mers in cautarea acestei comori si nu multi au reusit sa se intoarca la mine fericiti. Multi s-au lasat la scurt timp dupa ce au plecat. Dar tu ai avut vointa sa continui sa mergi. Ceea ce conteaza atunci cand cauti ceva, este drumul parcurs. Asa am fost si eu, ca tine. Un tanar in cautarea unei comori. La fel ca si tine, am invatat multe pe drum si de aceea am reusit foarte repede sa castig ce ai gasit cand ai venit prima data. Reflecteaza la ce am spus...Dupa aceea batranul a inchis ochii. Omul nostru a continuat drumul si a plecat in satul din care plecase. Acolo si-a gasit parintii , familia si le-a promis ca le va face cunostiinta cu sotia lui. A ajuns eroul satului, copii s-au strans in jurul lui si le povestea mereu toate peripetiile prin care a trecut. In casuta veche si singuratica, batranul a murit de batranete. Cand Omul a trecut din nou pe acolo, ca sa mearga dupa sotia lui, batranul murise cu zambetul pe buze. 

Ti-ai dorit vreodata ceva si dupa un timp ai vazut ca nu ti se indeplineste. Adevarul cu dorintele, cred eu, este ca devin realitate odata si odata, dar nu cum ne asteptam. Se indeplinesc atunci cand speram mai putin, atunci cand nu ne asteptam deloc.
Uneori nu ne punem dorintele cum trebuie si suferin ca ce ne dorim nu ni se intampla. Cand iti pui o dorinta, si inima contribuie la asta.
Stiu ca atunci cand iti doresti ceva cu toata inima ta, tot universul va lucra ca sa devina real. Suntem toti visatori. Cand un vis devine real, apare alt vis care trebuie indeplinit. Odata, ca sa fiu traditionala, mi-am pus o dorinta la ziua mea, inainte de a sufla in lumanari, dar dorinta nu mi sa indeplinit. Am fost dezamagita, dar acum mi-am dat seama ca nu era timpul sa se indeplineasca si ca atunci cand mi-am pus o dorinta in mintea mea, inima mea a pus alta dorinta care s-a indeplinit. Multe lucruri pe care mi le-am dorit, le-am primit cand nu ma asteptam in circumstante diferite fata de cum imi imaginam. Si unele lucruri pe care le-am vrut, le-am primit ca sa vad ca nu e de fapt ceea ce am nevoie.
Dupa parerea mea, toate dezamagirile prin care trecem prin viata ne fac mai puternici. Inima ta e ranita pentru a fi reparata de alta.
Tu ce parere ai despre dorinte?
Eu cred ca ceea ce iti doresti din inima e ceea ce te face fericit/a.

Timiditate

Mereu m-am întrebat cine sunt, în trecut. Niciodata nu am reuşit să ştiu cine sunt cu adevărat dar am încercat mereu să aflu. Acum pot să spun că ştiu aproape totul. Când eram mai mică eram foarte timidă şi acest lucru mi-a afectat viaţa. Mereu am excelat în tot ce am făcut, chiar dacă am şi eşuat, mi-am dat seama că la ce am eşuat nu era ce vroiam eu sau nu este timpul ca să fac acel lucru. Am reuşit în tot ce a trebuit să reuşesc şi am eşuat ca să devin mai puternică.

Pentru că eram timidă, nu pute-am să îmi spun părerea, eram retrasă şi m-am concentrat mereu pe ce îmi place: creaţia şi matematica. Am fost o elevă silitoare şi sunt şi acum şi asta pentru că oricât de mult aş vrea să renunţ la ceva, ceva înăuntrul meu nu mă lasă. E ambiţia. Fiind timidă, nu reuşeam să vorbesc cu majoritatea persoanelor fără să mă uit mult în pământ, fără să mă ruşinez. Când profesoara întreba ceva, mi-era ruşine să răspund chiar dacă ştiam răspunsul. Mi-am dorit să nu mai fiu aşa. Îmi afecta viaţa, mă lăsam controlată de ce alţii uneori şi asta pentru că se foloseau de timiditatea mea. Mi-am dorit să nu mai fiu aşa, să fiu mai puternică şi să scap de timiditate. Unii mi-au spus că asta este drăguţ la o fată, dar tot nu era bine pentru mine la cât de timidă eram. Până acum un an nu reuşeam să scap de acest defect.

Devenind din ce în ce mai concentrata pe viaţa mea, uitând că vreau să schimb asta, m-am acceptat şi nu m-am mai gândit la asta. Am trăit încercând să fac ce ştiu mai bine: am scris poveşti. În timp, m-am obişnuit cu viaţa de liceu, am învăţat lucruri despre viaţă, despre oameni şi încercând să cunosc alţi oameni, am reuşit să mă cunosc pe mine.

Fără să îmi dau seama, m-am obişnuit cu toată viaţa mea, am reuşit să mă accept aşa cum sunt(cu ajutorul iubitului meu), am ajuns să am viaţa pe care o visam. Dacă acum 3 ani şi jumătate eram timidă şi retrasă, acum când plec de la şcoală, merg alături de colegele mele care îmi sunt şi prietene, râd cu ele şi mă bucur de viaţă aşa cum nu am reuşit niciodată. Am viaţa pe care mi-o doresc şi asta mă face să fiu fericită. Mi-am dat seama că nu sunt aşa slabă cum credeam, că sunt ambiţioasă şi că pot reuşi tot ce îmi propun. Simt că pot lupta, simt că voi reuşi.

Am scăpat de timiditate, am învăţat că trebuie să fiu eu însumi, să mă accept cu tot cu defecte şi asta datorită familiei, prietenilor şi iubitului, persoane cărora le mulţumesc pentru că m-au învăţat aşa de multe şi pentru că ţin la mine. Aveam complexe de care am scăpat. Încă mai am de învăţat despre viaţa asta şi chiar dacă aş vrea să le ştiu pe toate acum, trebuie să aştept să învăţ fiecare lecţie la timpul ei.

Aşa cum a spus un prieten, suntem în continuă schimbare şi fizic dar şi psihic.

Citatul săptămânii

Viața nu are limite, cu excepția celor pe care ți le impui singur.

Les Brown

Desene şi creaţii proprii: Trandafirul

La acest desen vă las pe voi să interpretaţi...