Timiditate

Mereu m-am întrebat cine sunt, în trecut. Niciodata nu am reuşit să ştiu cine sunt cu adevărat dar am încercat mereu să aflu. Acum pot să spun că ştiu aproape totul. Când eram mai mică eram foarte timidă şi acest lucru mi-a afectat viaţa. Mereu am excelat în tot ce am făcut, chiar dacă am şi eşuat, mi-am dat seama că la ce am eşuat nu era ce vroiam eu sau nu este timpul ca să fac acel lucru. Am reuşit în tot ce a trebuit să reuşesc şi am eşuat ca să devin mai puternică.

Pentru că eram timidă, nu pute-am să îmi spun părerea, eram retrasă şi m-am concentrat mereu pe ce îmi place: creaţia şi matematica. Am fost o elevă silitoare şi sunt şi acum şi asta pentru că oricât de mult aş vrea să renunţ la ceva, ceva înăuntrul meu nu mă lasă. E ambiţia. Fiind timidă, nu reuşeam să vorbesc cu majoritatea persoanelor fără să mă uit mult în pământ, fără să mă ruşinez. Când profesoara întreba ceva, mi-era ruşine să răspund chiar dacă ştiam răspunsul. Mi-am dorit să nu mai fiu aşa. Îmi afecta viaţa, mă lăsam controlată de ce alţii uneori şi asta pentru că se foloseau de timiditatea mea. Mi-am dorit să nu mai fiu aşa, să fiu mai puternică şi să scap de timiditate. Unii mi-au spus că asta este drăguţ la o fată, dar tot nu era bine pentru mine la cât de timidă eram. Până acum un an nu reuşeam să scap de acest defect.

Devenind din ce în ce mai concentrata pe viaţa mea, uitând că vreau să schimb asta, m-am acceptat şi nu m-am mai gândit la asta. Am trăit încercând să fac ce ştiu mai bine: am scris poveşti. În timp, m-am obişnuit cu viaţa de liceu, am învăţat lucruri despre viaţă, despre oameni şi încercând să cunosc alţi oameni, am reuşit să mă cunosc pe mine.

Fără să îmi dau seama, m-am obişnuit cu toată viaţa mea, am reuşit să mă accept aşa cum sunt(cu ajutorul iubitului meu), am ajuns să am viaţa pe care o visam. Dacă acum 3 ani şi jumătate eram timidă şi retrasă, acum când plec de la şcoală, merg alături de colegele mele care îmi sunt şi prietene, râd cu ele şi mă bucur de viaţă aşa cum nu am reuşit niciodată. Am viaţa pe care mi-o doresc şi asta mă face să fiu fericită. Mi-am dat seama că nu sunt aşa slabă cum credeam, că sunt ambiţioasă şi că pot reuşi tot ce îmi propun. Simt că pot lupta, simt că voi reuşi.

Am scăpat de timiditate, am învăţat că trebuie să fiu eu însumi, să mă accept cu tot cu defecte şi asta datorită familiei, prietenilor şi iubitului, persoane cărora le mulţumesc pentru că m-au învăţat aşa de multe şi pentru că ţin la mine. Aveam complexe de care am scăpat. Încă mai am de învăţat despre viaţa asta şi chiar dacă aş vrea să le ştiu pe toate acum, trebuie să aştept să învăţ fiecare lecţie la timpul ei.

Aşa cum a spus un prieten, suntem în continuă schimbare şi fizic dar şi psihic.