Fericirea nu este o soluţie!

De când am început facultatea, nu am mai putut cânta la chitară, însă acest weekend, când am fost acasă, am cântat la ea din nou, după mult timp. Este adevărat că m-au durut degetele pentru că nu am mai cântat de mult, dar m-am simţit fericită.

Mi-am dat seama că din cauza dependenţei de Facebook de care am încercat să scap dar am văzut că fără Facebook nu pot comunica decât cu ai mei şi cu prietenul meu...(pentru că toată lumea discută pe această reţea) şi am revenit. Însă, de mult timp, nu am mai făcut nimic din ce îmi place. Nu am mai desenat, nu am mai cântat la chitară, nu am mai scris la cartea mea, nu am mai creat nimic.

Trebuie să scriu cartea aceea! Dar când deschid fişierul, parcă nu am nici o idee... Am idei pentru alte poveşti, dar biata Daisy tot pe loc a rămas...(Daisy este unul din personajele principale din povestea mea). Am avut atâtea planuri şi nu am făcut nimic... Este mult de studiat şi asta fac în majoritatea timpului, studiez... Am decis că vreau să învăţ din timp ca în timpul sesiunii să îmi fie mai uşor.

Şi din cauza asta mi s-a spus că tot despre şcoală vorbesc... eh, asta e. Nu am ce să fac, facultatea îmi ocupă tot timpul. Este greu, este mult de muncit ca să iei notă de trecere şi nu vreau sa am restanţe...

Până acum, m-am mai obişnuit, dar am sentimente negative, trebuie să recunosc.. Mintea mea, în timpul meu liber, se gândeşte la tot felul de lucruri legate de aspectele din viaţa mea şi uneori mă întristază cum sunt oamenii.

Ceea ce am observat este că fetele sunt foarte grijulii şi precaute. Şi băieţii nu au stres. Am văzut că dacă o persoană este diferită. este bârfită imediat ce pleacă de lângă persoana cu care a vorbit... Timişoara este plină de bârfă cred că! Eşti judecat dacă faci lucurile diferit, dacă nu eşti serios tot timpul, dacă nu faci cum fac ceilalţi. E ca şi cum ar trebui să fii un roboţel programat ca să mulţumeşti pe toată lumea.

Credeam că aici nu contează că eşti diferit, dar se pare că da. Lumea nu te suportă sau te evită dacă vorbeşti nu ştiu cum, sau dacă vorbeşti despre nu ştiu ce subiecte, sau dacă pur şi simplu eşti mai fericit... Ah, da, cititorule, vezi că dacă eşti foarte fericit, s-ar putea să nu le placă celor din jur şi să te displacă mulţi. Ai grijă, fericirea nu este o soluţie. Trebuie să fii bârfitor şi rău ca să fii acceptat şi să te placă ceilalţi.

Sper că se observă ironia... Nu este bine! Toţi oamenii au defecte... şi recunosc că şi eu am! Dar asta e... asta sunt eu! Şi poate uneori nu îmi dau seama că te deranjează că mă repet sau că vorbesc despre ceva ce nu vrei să auzi, atunci spune-mi ce te deranjează, nu mă bârfi! Ţi-e frică, care e faza? O să mă supere, dar crede-mă, apreciez foarte mult o persoană care îmi spune în faţă, decât o persoană care ascunde şi mă spune la alţii...

Dar, asta e. Am început să vorbesc despre ceva şi am ajuns la alt subiect. Poate pentru că am avut asta în suflet şi am simţit nevoia să vă spun aceste lucruri. Vorba aia, Doamne fereşte-mă de prieteni falşi, că de duşmani mă feresc şi singur. Got it?

Recunosc, uneori mă mai scapa unele lucruri, mai spun prostii dar evit pe cât se poate de mult să fiu bârfitoare şi încerc să înţeleg adevărul. Toţi avem un suflet şi o personalitate. Do not try to change it!