Unde este iubirea?

Iubirea nu mai este ce ar trebui sa fie. Nu ştiu dacă a fost vreodată, cert este că acum nu mai este iubire... Ea există, mereu a existat. Unii ştiu să şi-o exprime, alţii nu. Iubirea adevărată este între două persoane care simt acest sentiment. Exista mai multe tipuri de iubire, dar acum banii au putere mai mare.

Întreabă pe cineva dintr-un cuplu: De ce îţi iubeşti partenera sau partenerul?

Răspunsul majoritar va fi: Pentru că este frumos, pentru că e deştept, pentru că e aşa... Nu este iubire. Nu iubeşti pentru că are acele calităţi pe care le-ai căutat toată viaţa ta. Este doar, împlinirea unui ideal, fapul că ai găsit pe cineva care îndeplineşte toate condiţiile. Simţi că ai găsit ce căutai, dar nu este aşa. În alte cazuri este doar atracţie fizică, sau personalităţi asemănătoare. În al doilea rând, nu poţi iubi decât când cunoşti. Uneori este iubire interzisă pentru că noi oamenii tindem să alegem ce nu avem voie sau ce nu putem avea. Este în natura omului să îşi dorească imposibilul, să îl facă posibil. Sau mai sunt cazuri în care două persoane pur şi simplu se înţeleg şi ţin unul la altu şi de aceea se căsătoresc. Dacă nu este iubire într-o căsnicie, este şi nefericire. Dacă te-ai căsătorit cu cineva doar pentru că vă potriviţi şi atât, o să fii o persoană nefericită pentru că vei simţi mereu că ceva lipseşte sau în unele cazuri, iubirea apare pe parcurs.

Iubeşti pentru că iubeşti. Este un sentiment fără explicaţie şi totuşi cel mai frumos sentiment.

Sau, când eşti singur, şi te gândeşti la viitorul partener, la cum ar trebui să fie. Că vrei să fii aşa, că vrei să fii independent. Părerea mea este că o căsnicie înseamnă să împarţi, să fii alături de persoana iubită, şi nu să te gândeşti că trebuie mereu să fii pregătit în caz de divorţ. Asta nu e o căsnicie, cea în care fiecare are casa lui, banii lui. Într-o căsnicie este motto-ul Ce-i al meu, e şi al tău pentru că asta este o căsnicie. Dumnezeu vrea ca o jurămintele făcute în faţa Lui să fie sincere, pline de iubire, nu pregătit imediat de un final pentru că astfel, va veni acel final de relaţie.. În viaţă te căsătoreşti pentru că iubeşti, pentru că vrei să trăieşti alături de o persoană tot restul vieţii. Dacă nu eşti dispus să împarţi tu şi partenerul sau partenera ce ai, nu te căsători. Nu spun să depinzi de cel de lângă tine, ci să trăiţi în armonie, să vă iubiţi mereu. Dacă vrei să fii total independent, lasă căsătoria pentru că nu pentru asta este căsătoria. 

Acum văd că acele jurăminte nu mai au nici un sens. Faci asta pentru că TREBUIE. Le spui pentru că aşa spune popa, nu pentru că ai vrea tu neapărat. Nu neapărat în faţa Lui, ci în faţa tuturor. Faci o promisiune pe viaţă. Şi de aceea, El nu accepta decât păcatul trupesc ca şi motiv de divorţ. Toate celelalte probleme pot fi reparate. Şi dacă ţi-ai dat seama că legându-te de o anumită persoană a fost o greşeală, greşeala ta. Te adaptezi, nu ai ce să faci. Şi acum ştiu că o să vă gândiţi dar dacă există violenţă în familie? şi lucruri de genul acesta. Asta e. Unul din cei doi pleacă altundeva, dar nu divorţează. Există soluţii, dar divorţul ar trebui să aibă un singur motiv acceptat. Până şi moral ar fi greşit un divorţ pe orice alt motiv pentru că, vă faceţi jurăminte unul altuia. Faci o promisiune în acel moment:

Sursa: Google

Mirele: Eu, N........., te lau pe tine N........, ca soţie; făgăduiesc şi jur, să-ţi fiu credincios în orice împrejurare, fericit sau nefericit, în caz de boală ca şi în timp de sănătate; să te iubesc şi să te respect în toate zilele vieţii mele

Mireasa: Eu, N............, te lau pe tine, N..............., ca soţ; făgăduiesc şi jur să-ţi fiu credincioasă în orice împrejurare, fericită sau nefericită, în caz de boală ca şi în caz de sănătate; să te iubesc şi să te respect în toate zilele vieţii mele.

Pentru tine au valoare aceste cuvinte?? 

Ştiu totuşi că trebuie să fie şi alte lucruri pe care să le iei în calcul când îţi alegi partenerul de viaţă, dar dacă iubirea nu exista între voi doi, nu o să mearga. Aşa cum era şi în Ion de Liviu Rebreanu. Întâi a fost glasul pământului, averii şi după aceea glasul iubirii. Chiar dacă acum vrei neapărat bani, o să vrei şi iubire la un moment dat.

Aceasta este părerea mea despre căsniciile din ziua de azi. Există şi excepţii, cupluri pe care le admir că după câte au trecut au rămas împreună şi nu au lăsat nimic să le distrugă iubirea şi căsnicia. 


Iubirea adevărată ţine o eternitate.

Voi ce părere aveţi?