Fiecare are altă viaţă, deci diferite, dar totuţi similare probleme. Când eşti mic, nu ştii ce dulciuri să alegi, de exemplu, sau ce bicicletă vrei. Atunci problemele noastre sunt neesenţiale şi nu ne influenţează viaţa atât de mult. Când creştem şi devenim adolescenţi problemele noastre constau în: a-i spune cuiva că îl sau o placi şi cum, a alege hainele pentru ziua următoare ca să arăţi cât mai bine şi să nu fii exclus din grupurile de la liceu în care te-ai băgat, în întrebări de genul: să îl sau o sărut sau nu? Pe cine să aleg: pe X sau pe Y? În adolescenţă, nu avem cine ştie ce griji în afară de cele adolescentine în legătură cu oamenii din jur şi chiar cu noi înşine. Mai apoi, ajungem la final de liceu când trebuie să decidem viitorul şi atunci chiar contează acea decizie. Este una din cele mai importante decizii din viaţa noastră: ce facem cu viitorul?
Şi, tot învârtindu-mă în jurul unor facultăţi şi tot făcând planuri, am văzut pe Facebook o poză care spunea o metodă foarte utilă ca să faci o alegere: dă cu banul. Explicaţia: atunci când îţi doreşti ceva, ştii dinainte de a cădea banul ce vrei, deci când banul este acoperit, deja ştii ce vrei să arate şi atunci ai luat decizia. Sau, ar mai fi varianta în care suntem încă indecişi în legătură cu ce vrem să arate moneda, dar cred că dacă ne uităm la ce a ales ea, sunt două variante: dacă este alegerea dorită, suntem fericiţi, dacă nu, suntem trişti. Simplu!
Dar de ce se întâmplă asta? Pentru că uităm să ne ascultăm inimile. Nu ştim să alegem pentru că nu ştim să ascultăm ce spune inima. Aşa cum am spus de o mie de ori, inima ştie cel mai bine ce vrea. Şi când banul este în aer, ea îşi spune cuvântul. Şi atunci vei şti ce să faci.
Mai poţi să scrii toate informaţiile pro şi contra şi să observi ce te ajută mai mult în viitor. Este analiza problemei şi soluţiilor posibile şi ar putea ajuta.
Mai este situaţia în care trebuie să alegem între a face un lucru sau nu. În legătură cu asta, am văzut un film cu Jim Carrey(Yes man) în care el a trebuit să accepte toate propunerile ce i se făceau. Când a făcut asta, viaţa lui a devenit interesantă şi a trăit tot felul de emoţii pe parcurs. Cred că dacă acceptăm provocările vieţii, putem să facem viaţa mai interesantă şi chiar să o trăim.
Şi totuşi, este ceva ce ar trebui toţi să facem. Să lăsăm graba care ne controlează şi să învăţăm să ne ascultăm inima şi atunci vom lua cele mai bune decizii. Viaţa este prea scurtă şi trebuie să ne bucurăm de ea şi să fim fericiţi. Live your life!
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere