Social Icons

twitter facebook Google+ linkedin rss feed email

luni, 31 martie 2014

Ghiceşte personajul

O prietenă de-a mea este înnebunită după acest joc, aşa că am desenat personajul jocului. Tu ghiceşti despre ce joc este vorba?

miercuri, 26 martie 2014

ASL(American sign language)

Aţi observat cum anumite seriale pe care le urmărim ne influenţează într-un anume fel? Ba chiar ne informează în anumite domenii. De exemplu, Jurnalele vampirilor nu ştiu dacă dă informaţii ajutătoare, dar arată o anumită viziune despre aceste creaturi mitice, la fel şi celelalte seriale despre vampiri. Sau un serial despre psihologia minciunii(Lie to me) te-ar putea învăţa câteva tehnici de a detecta minciuni, sentimente şi alte lucruri pe care le trădează faţa.

În urmă cu un an şi jumătate am văzut două sezoane întregi din Switched at birth. Este vorba de două fete(Bay şi Daphne) care au fost schimbate la naştere şi de aici s-a ajuns la multă dramă, multe secrete dezvăluite, relaţii distruse etc. Asta se întâmplă în orice serial.  Ceea ce m-a fascinat în serial a fost limbajul. Daphne era surdă, dar învăţase să îşi folosească vocea cu toate că nu îşi auzea propria voce. Era printre puţinele care a reuşit(în serial, desigur), să folosească şi vocea în limbaj, astfel încât să pară un om normal. Ba chiar a învăţat să citească pe buze. Dar, cum spuneam, m-a fascinat cum comunica cu mama ei, cu colegii, cu prietenii. Făcea semnele cu mâna şi cu mimica feţei.

De atunci, am şi învăţat câteva semne şi am devenit interesată în a învăţa acest limbaj. Chiar mai mult decât eram interesată să învăţ cuvinte în japoneză pentru că mă uitam la anime-uri mult. Limbajul semnelor este folosit de cei care nu aud, dar şi de cei care aud dar trebuie să comunice cu aceste persoane.

Învăţând limbi noi, pot învăţa să comunic cu alte persoane care nu cunosc limba mea. Şi în viaţă mereu învăţăm lucruri noi. Este ciudat, cum oamenii sunt învăţaţi să vorbească despre anumite persoane fără să cunoască. Nu vorbesc doar de surdo-muţi, ci de toate persoanele care sunt bârfite şi batjocorite. Am învăţat că orice peroană are calităţi de care nu ai cum să ştii dacă nu accepţi să cunoşti respectiva persoană. Sunt batjocorite şi bârfite mai ales persoanele cu handicap, pentru că nu sunt ca noi. Fetele se bârfesc unele pe altele pentru că se îmbracă cumva anume. Am observat şi că orice ai face, tot vei fi bârfit la un moment dat şi oricâte lucruri bune faci, mereu vei fi vorbit şi judecat.

Despre orice persoană cred că poţi să auzi ceva rău. Nu este bine acest lucru şi eu cred că nu trebuie să judecăm după aparenţe. Înainte de a judeca, mai bine ne uităm la noi, aşa cum a spus Cineva, şi să vedem bârna din ochiul nostru. Nimeni nu este perfect şi fiecare a ajuns într-un anumit punct ca şi consecinţă a unor alegeri şi acţiuni. Revenind la limbajul semnelor. Mi se pare foarte interesant şi ba chiar util în cazul rar în care poţi să cunoşti o astfel de persoană. În rest, nu ştiu cât de util este, dar ştiu că mi-ar plăcea să învăţ.

Serialul a pus în evidenţă faptul că deşi unele persoane au handicap, toţi suntem la fel. Toţi suntem oameni şi fiecare ar probleme. Nu trebuie să ne gândim că X are mai puţine probleme decât noi, pentru că dacă am afla câte probleme are respectiva persoană, vom vedea că e posibil să aibă chiar mai multe probleme decât credem. În viaţă, fiecare ne lovim de ziduri, fiecare trecem prin momente grele. Ceea ce contează e să ne ajutăm unii pe alţii.

Aşa că, i-aţi timp liber şi du-te într-un loc liniştit. Meditează asupra ta şi vezi cine eşti. Apoi gândeşte-te la fiecare persoană pe care ai bârfit-o. Da, nu eşti exclus, fiecare a bârfit, uneori chiar fără să vrei mai bârfeşti. Te gândeşti la fiecare persoană despre care ai spus ceva rău şi încearcă să înţelegi motivul. Apoi mergi la acele persoane şi împrieneteşte-te cu ele. O să fii uimit de personalitatea lor.


marți, 25 martie 2014

O idee

Ştiu că azi e marţi şi abia mâine e programat să postez iar, dar astăzi mi-a venit o idee. Consider că este o idee bună pentru a ne culturaliza şi a învăţa lucruri noi în fiecare zi.

Am vrut de mult să încep acest lucru, dar nu ştiu de ce nu începeam. Mă gândeam cum să aflu mai multe despre lumea asta, şi în ce mod aş putea face asta. Şi mi-a venit aceasta idee. Ceea ce m-a făcut să o pun în practică este un moment de la şcoală. Aveam acces la internet şi o colega a dat search pe Google la ceva. M-am uitat la ce şi mi-a spus că este ceva ce îi place să caute pe internet. Atunci m-am gândit că aş putea să fac ceva similar: să caut în fiecare zi, sau măcar odată la o perioadă de timp, informaţii despre un subiect anume. De exemplu, azi aş putea să caut informaţii despre un anumit munte, sau un anumit castel. Aş putea să caut despre orice şi să mă informez constant. Mi se pare mai interesant să caut despre asta. Mai ales că pot, în acest fel, să îmi ocup timpul liber cu ceva util. Şi aş putea să şi folosesc internetul pentru ceva util.

Voi ce credeţi? Este o idee bună? Dacă aveţi idei mai bune, m-aş bucura să le aud. Dacă vreţi, pot să şi postez informaţiile interesante, ca un fel de ştiaţi că...

Deci, ce ar fi dacă ţi-ai propune să înveţi în fiecare zi ceva?

Citatul săptămânii

Energia urii n-o să te ducă nicăieri, dar energia iertării, care apare prin dragoste, va reuşi să-ţi transforme viaţa în mod pozitiv.
Paulo Coelho

miercuri, 19 martie 2014

Ce este visul?

Astăzi vreau sa vorbesc despre ceva despre care fiecare are o opinie personală: visele. Nu mă refer la cele pe care le avem în legătura cu viitorul, în care ne dorim ceva anume de la viitor. Despre asta voi vorbi altădată. Acum voi vorbi de acele vise ce le avem noaptea. Deoarece sunt atât de multe puncte de vedere, vă voi prezenta doar câteva şi voi veţi alege varianta care vi se pare mai bună sau mai adevărată.

Unii oameni cred că visul este o imagine a viitorului, a ce se va întâmpla. Ei cred că visul poate să aibă multe semnificaţii şi că poate fi interpretat după fiecare obiect sau persoană ce apare în respectivul vis. Şi probabil că uneori chiar aşa e şi chiar se întâmplă acele lucruri. Aici avem două variante: ori este efectul nocebo, în care ne impunem în minte că se va întâmpla un anumit lucru, ori visele chiar prezic viitorul. Când ne gândim la ceva, atragem acel lucru ca un magnet, chiar dacă nu ne dăm seama decât târziu, aşa că trebuie să avem grijă ce ne dorim. Aflasem asta dintr-un documentar despre secretul unei vieţii frumoase. Documentarul prezentase cum un gând negativ de dimineaţă, ne strică toată ziua, iar dacă ne trezim cu gânduri bune, toata ziua ne merge bine.

Ceea ce ştiu din propria experienţă e că atunci când visez şi ştiu că este un vis, am impresia că am reţinut toate detaliile, dar când mă trezesc, uit o mare parte şi îmi amintesc doar fragmente. Sau uit tot ce am visat şi îmi amintesc doar puţin din cele care au avut un anume impact asupra mea. Vouă vi se întâmplă la fel?

Alţi oameni spun că sunt rodul minţii noastre, cum că emoţiile, ceea ce simţim sau am simţit se exprimă prin vis. Ca şi cum ni s-ar transmite ceea ce simţim. Sau că visăm ceea ce am gândit înainte de a adormi. De exemplu, dacă am avut o problemă în ziua respectivă care ne-a ocupat mult mintea, probabil că ajungem să şi visăm acel lucru. Grijile, temerile, dorinţele pot să ne fie transmise prin vis. Sau dacă s-a întâmplat o nenorocire, visăm uneori chiar şi soluţia sau doar o extindere a nenorocirii.

Unii doctori spun că visul este o descărcare a informaţiilor pe care nu le mai folosim. Pentru că mintea noastră tot primeşte informaţii şi tot primeşte şi ca să se elibereze din memorie, visăm anumite lucruri, amintiri pe care nu le-am mai folosit. Şi că orice asemănare cu viitorul este o coincidenţă. Unele persoane spun că au visat persoane pe care nu le-au mai văzut niciodată în viaţă, după care au văzut acea persoană în acea zi sau în altă zi, iar alţii contrazic această idee spunând că este imposibil. De exemplu, putem să vedem un om la o oarecare distanţă, dar nu îl băgăm în seamă, dar îl visăm. Ori, am văzut persoana respectivă la televizor, într-o revistă sau altă sursă. Orice variantă este posibilă.

Psihlogii au studiat visul şi, consider eu, cel mai bine a reuşit Sigmund Freud, în cartea sa numită Despre vis. Am început să o citesc şi mi se pare foarte interesantă. Nu am ajuns prea departe, din motive proprii, dar mi se pare genial omu'. El a scris şiInterpretarea viselor în care a descifrat secretul visului, dar care ar putea fi greu de înţeles pentru nespecialişti. Aşa că a scrisDespre vis, pentru publicul larg.

Din punct de vedere religios, Biblia spune ceva asemnător cu ce am scris la început. Scrie în Biblie că El vorbeşte prin vise, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor.(Sursă: Biblia, Iov 33:15). Nu cred că trebuie să explic, pentru că versetul este destul de explicit. Din acest punct de vedere se pot spune multe, dar mă voi rezuma la ce am scris.

Am vrut, în această postare, să arăt mai multe variante de răspuns la întrebarea Ce este visul şi de unde vine?. Aşa că vă voi lăsa pe voi să decideţi ce variantă alegeţi. Poate fi o singură variantă, sau mai multe ce pot exprima aceeaşi idee prin cuvinte diferite.

Tu ce alegi?

marți, 18 martie 2014

Citatul săptămânii

Nu este iubit şi respectat decât cel care se iubeşte şi se respectă. Nu căuta niciodată să le faci pe plac tuturor, căci vei pierde respectul tuturor.
Paulo Coelho
 
 
Blogger Templates