Nu vreau să mai trăiesc pe lumea asta. Sunt nervoasă. Sunt nervoasă că fetele pun tot mai mult chestii false și băieții devin tot mai fătălăi și arată ca niște gay în încercarea de a părea fashion. Ce lume e asta? Ceea ce ma enervează pe mine e că moda asta mă trage și pe mine uneori, pentru că toate fetele sunt perfecte, numai eu am coșuri, și imperfecțiuni și arăt ca o puștoaică de 15 ani și fetele care chiar au 15 ani zici că au 24 de ani!
Ca să mă descarc, am să spun ce mă deranjează. Ok, unghiile sunt drăguțe etcetera, dar mie una nu mi se pare prea fain să dai un milion pe unghii ca apoi când cresc să arate tot drăguț, dar neîngrijit! Pentru că unghiile cresc și se vede diferența... Ok, Trebuie să recunosc, chiar arată drăguț unghiile simple, cu puține chestii, nu lungi, însă nu înțeleg cum de nu este incomfortabil să faci orice când ai ditamai unghiile. Nu le suport unghiile mari. Însă dacă tu, ca fată le suporți și nu te deranjează, te respect. Bravo! Probabil te-ai obișnuit. Și dacă nu le lași să crească încât să se observe diferența, te admir!
În al doilea rând, sunt normale botoxul, silicoanele și chestiile astea? Modelul pe care ni-l impune media este imaginea de fată cu pieptul mare, fundul mare, gene false, unghii false și enorm de lungi. Sunt nervoasă pentru că lumea asta se transformă în ceva ciudat. Modelul după care se iau multe fete sunt pițipoancele. Chiar am văzut una zilele trecute și nu mi-a venit să cred. Parcă mă uitam la un clovn, la un extraterestru, nici nu știu cu ce să compar falsitatea aceea. Nu arăta a om! S-a dus probabil la solar că era foarte bronzată, nu în sensul bun, ci într-un mod exagerat.
Da, am ceva cu societatea asta. Poate ar trebui să consider normal să îți pui botox în buze, silicoane, gene false, bronz fals și toate cele ce conțin cuvântul fals. E adevărat, mă mai machez, însă nu tot timpul. Îmi place să mă machez dar nu mi-e rușine cu naturalețea. În plus, nu cred că un baiat observă că te-ai machiat, sau că ai nu știu ce haine. Pentru un băiat, nu contează dacă fata arată fashion sau nu pentru că nu îi pasă. O să își iubească iubita chit că e machiată sau nu, chit că este într-o rochie sexy sau în trening.
Și băieții. Mă uitam pe Facebook și era un tip care când a apărut la TV arăta drăguț. Dar când îl văd acum, nu îmi vine să cred. Unii băieți, prin stilul pe care îl au, arată mai mult a gay. Așa mi se pare. Să fii vedetă te schimbă, frate!
Șii urmează sfaturi pentru o poză la modă:
1. Fă multe selfiuri în care faci botul(indiferent dacă ești băiat sau fată, mai nou și băieții au început să facă botul. Nu întreba, nu mai știu unde am văzut dar am văzut)
2. Ca fată, poziția de poză, dacă vrei să atragi băieți, este să faci botul, fundul cât mai în spate și pieptul în față. Adică să îți îndoi coloana.
Ok, mai multe idei nu am, dar dacă știi tu, poți adăuga. Țin să anunț că aceste sfaturi sunt de fapt un pamflet. Nu faceți așa ceva!
Lumea asta e ciudată și nu îmi place ce model ni se impune. Încerc din răsputeri să mă țin tare să nu devin plastic, și cu ajutorul iubitului meu, care mă iubește așa cum sunt, cu tot cu defecte, reușesc.
În final, anunț că ce e mai sus este doar părerea mea proprie și atât. Dacă tu ai altă părere, bravo!
miercuri, 11 martie 2015
miercuri, 4 martie 2015
Păreri despre primul semestru
A trecut primul semestru din facultatea și pâna acum sunt integralistă, ceea ce este foarte bine. Până acum, am învățat lucruri interesante despre ce urmează să fac, dar și despre cum ar trebui să mă organizez și să învăț.
Însă, aș vrea să vorbesc despre un aspect care mie mi se pare foarte corect. Din observațiile mele, în liceu, noi elevii nu aveam putere. Noi trebuia să fim subordonați profesorilor. Așa este și în facultate, însă aici este o diferență. Atunci când avem o problema, cineva încearcă să ne ajute și de multe ori reușește. Un profesor predă prea repede. Atunci, acesta se conformează cu această informație și încearcă să predea mai încet ca să putem scrie și înțelege, deoarece este în folosul nostru. Sau orice problemă de genul acesta, la facultate poate fi rezolvată.
Și în liceu se putea, dar în liceu, dacă un profesor este rău, sau este o problemă în modul de predare, nu se poate face nimic, adică nu poți să îl schimbi. Pe când în facultate, îi spui acestuia problema și el încearcă să o rezolve.
Nu mereu se poate rezolva problema pentru că unii profesori pur și simplu mereu scapă de probleme și rămân la fel de răi. În facultate avem sprijin pentru orice proiect. Nu mai știu exact cum era în liceu, dar știu că facultatea îmi place. Nu îmi impune nimeni să scriu la curs și nu ne verifică dacă am scris. Învățăm strict ce trebuie să știm și dacă am ales bine, ceea ce ne place.
În viața de student înveți multe, printre care înveți să te descurci. Uneori însă nu scapi de dramele de liceu nici aici. Totul depinde de tine și de cât de matur ești.
Mie una îmi place facultatea asta. Este foarte interesant ce învățăm și îmi place ce facem la laborator. Pentru unii poate este ceva ce știau, însă pentru mine sunt lucruri noi. Pentru mulți băieți de exemplu, să învețe despre componentele calculatorului este floare la ureche și este ceva banal. Pentru mine este ceva nou pentru că nu am fost nevoită să deschid o unitate de calculator.
Nu știu cine a spus că nu este atâta practică în facultate, dar se înșeală. Avem atâtea laboratoare și facem practică destulă. Este mulă informație de studiat și în același timp este și interesant. Consider că faci o facultate pentru că îți place un domeniu. Așa ar trebui să fie. Mie mi se pare că unii fac o facultate bună doar pentru că vor o carieră bănoasă, dar nu le place ce învăm și sper că observația mea, că unora nu le plac materiile din facultate pe care le studiază, este falsă.
Trebuie să fii entuziasmat pentru că înveți despre un domeniu pe care l-ai ales pentru că îți place. Dacă nu îți place domeniul ales, caută-l pentru că nu e bine să faci o facultate doar pentru că îți aduce un venit bun. Orice domeniu la care te pricepi foarte bine îți poate aduce bani, dacă știi cum să acționezi și pe ce să mergi.
Însă, aș vrea să vorbesc despre un aspect care mie mi se pare foarte corect. Din observațiile mele, în liceu, noi elevii nu aveam putere. Noi trebuia să fim subordonați profesorilor. Așa este și în facultate, însă aici este o diferență. Atunci când avem o problema, cineva încearcă să ne ajute și de multe ori reușește. Un profesor predă prea repede. Atunci, acesta se conformează cu această informație și încearcă să predea mai încet ca să putem scrie și înțelege, deoarece este în folosul nostru. Sau orice problemă de genul acesta, la facultate poate fi rezolvată.
Și în liceu se putea, dar în liceu, dacă un profesor este rău, sau este o problemă în modul de predare, nu se poate face nimic, adică nu poți să îl schimbi. Pe când în facultate, îi spui acestuia problema și el încearcă să o rezolve.
Nu mereu se poate rezolva problema pentru că unii profesori pur și simplu mereu scapă de probleme și rămân la fel de răi. În facultate avem sprijin pentru orice proiect. Nu mai știu exact cum era în liceu, dar știu că facultatea îmi place. Nu îmi impune nimeni să scriu la curs și nu ne verifică dacă am scris. Învățăm strict ce trebuie să știm și dacă am ales bine, ceea ce ne place.
În viața de student înveți multe, printre care înveți să te descurci. Uneori însă nu scapi de dramele de liceu nici aici. Totul depinde de tine și de cât de matur ești.
Mie una îmi place facultatea asta. Este foarte interesant ce învățăm și îmi place ce facem la laborator. Pentru unii poate este ceva ce știau, însă pentru mine sunt lucruri noi. Pentru mulți băieți de exemplu, să învețe despre componentele calculatorului este floare la ureche și este ceva banal. Pentru mine este ceva nou pentru că nu am fost nevoită să deschid o unitate de calculator.
Nu știu cine a spus că nu este atâta practică în facultate, dar se înșeală. Avem atâtea laboratoare și facem practică destulă. Este mulă informație de studiat și în același timp este și interesant. Consider că faci o facultate pentru că îți place un domeniu. Așa ar trebui să fie. Mie mi se pare că unii fac o facultate bună doar pentru că vor o carieră bănoasă, dar nu le place ce învăm și sper că observația mea, că unora nu le plac materiile din facultate pe care le studiază, este falsă.
Trebuie să fii entuziasmat pentru că înveți despre un domeniu pe care l-ai ales pentru că îți place. Dacă nu îți place domeniul ales, caută-l pentru că nu e bine să faci o facultate doar pentru că îți aduce un venit bun. Orice domeniu la care te pricepi foarte bine îți poate aduce bani, dacă știi cum să acționezi și pe ce să mergi.
miercuri, 25 februarie 2015
Să ucizi o pasăre cântătoare...
Să ucizi o pasăre cântătoare... scrisă de Harper Lee este o carte pe care am terminat-o de curând. De aceea am să spun ceea ce cred eu despre carte.
Când am început să o citesc trebuie să recunosc că nu m-a atras așa de mult, dar când am citit mai mult, nu m-am mai putut opri. Așa cum am spus în articolul precedent, m-am îndrăgostit de ea. Povestea este relatată din ochii unei copile mai neastâmpărate, dar care pe durata romanului se schimbă și renunță la anumite obiceiuri copilărești.
Așa cum s-a mai spus, romanul tratează un subiect mai sensibil pentru perioada pe care o descrie: inegalitatea rasială și violul. În acele vremuri, oamenii albi îi foloseau pe negri pentru a avea grijă de casă, pentru a face curățenie, mâncare. Relația familiei Finch cu negresa Calpurnia este una familială pentru că aceasta a avut grijă de copii(Jem și Scout) încă de când s-au născut. Deși la început, Calpurnia pare a fi o persoană mai rea, la un moment dat Scout înțelege motivul, oarecum, stricteții acesteia și o acceptă astfel că petrece mai mult timp cu dânsa atunci când Jem crește mai mare și pentru că este adolescent petrece mai mult timp cu Dill excluzând-o pe Scout din activitățile lor. Calpurnia are un rol important nu doar pentru familie dar și pentru a o face pe Scout să înțeleagă situația în care se află tatăl lor Atticus Finch.
Atticus Finch este tatăl lui Scout, deci și al lui Jem, și este un avocat foarte cunoscut în orașul lor. De aceea a primit rolul să apere ceea ce majoritatea albilor urăsc cel mai mult: un negru. Acest caz îi va schimba viața total, dar îi va pune în dificultăți și pe cei doi copii care vor fi batjocoriți de toți oamenii din oraș. Însă, Atticus este un om puternic care, deși mătușa lor și încă câteva persoane spun contrariul, și-a educat copii foarte bine încât să se descurce singuri și să țină piept tuturor problemelor și tuturor vorbelor care dacă la început o făceau pe Scout să sară la bătaie, au maturizat-o.
Toate aventurile prin care au trecut cei doi frați îi va maturiza și îi va învăța lucruri despre societate, cât și despre ce înseamnă să fii om într-o lume plină de prejudecată. Printre altele, Atticus îi învață despre compasiune, bunătate și îi învață să țină capul sus atunci când situația este destul de problematică și oricât de mult i-ar deranja ce spun oamenii.
Cartea este foarte bună și de aceea o recomand tuturor.
Când am început să o citesc trebuie să recunosc că nu m-a atras așa de mult, dar când am citit mai mult, nu m-am mai putut opri. Așa cum am spus în articolul precedent, m-am îndrăgostit de ea. Povestea este relatată din ochii unei copile mai neastâmpărate, dar care pe durata romanului se schimbă și renunță la anumite obiceiuri copilărești.
Așa cum s-a mai spus, romanul tratează un subiect mai sensibil pentru perioada pe care o descrie: inegalitatea rasială și violul. În acele vremuri, oamenii albi îi foloseau pe negri pentru a avea grijă de casă, pentru a face curățenie, mâncare. Relația familiei Finch cu negresa Calpurnia este una familială pentru că aceasta a avut grijă de copii(Jem și Scout) încă de când s-au născut. Deși la început, Calpurnia pare a fi o persoană mai rea, la un moment dat Scout înțelege motivul, oarecum, stricteții acesteia și o acceptă astfel că petrece mai mult timp cu dânsa atunci când Jem crește mai mare și pentru că este adolescent petrece mai mult timp cu Dill excluzând-o pe Scout din activitățile lor. Calpurnia are un rol important nu doar pentru familie dar și pentru a o face pe Scout să înțeleagă situația în care se află tatăl lor Atticus Finch.
Atticus Finch este tatăl lui Scout, deci și al lui Jem, și este un avocat foarte cunoscut în orașul lor. De aceea a primit rolul să apere ceea ce majoritatea albilor urăsc cel mai mult: un negru. Acest caz îi va schimba viața total, dar îi va pune în dificultăți și pe cei doi copii care vor fi batjocoriți de toți oamenii din oraș. Însă, Atticus este un om puternic care, deși mătușa lor și încă câteva persoane spun contrariul, și-a educat copii foarte bine încât să se descurce singuri și să țină piept tuturor problemelor și tuturor vorbelor care dacă la început o făceau pe Scout să sară la bătaie, au maturizat-o.
Toate aventurile prin care au trecut cei doi frați îi va maturiza și îi va învăța lucruri despre societate, cât și despre ce înseamnă să fii om într-o lume plină de prejudecată. Printre altele, Atticus îi învață despre compasiune, bunătate și îi învață să țină capul sus atunci când situația este destul de problematică și oricât de mult i-ar deranja ce spun oamenii.
Cartea este foarte bună și de aceea o recomand tuturor.
marți, 24 februarie 2015
Citatul saptamanii
Începeţi fecare zi cu dragoste. Umpleţi fiecare zi cu dragoste. Petreceţi fecare zi cu dragoste şi terminaţi fiecare zi în dragoste căci acesta este drumul către Dumnezeu.
Sathya Sai Baba
miercuri, 18 februarie 2015
Noua mea iubire
Nu sunt normală. Cum să citesc atât de mult. E anormal să citești. Cine citește este un tocilar. Numai tocilarii învață. Cum să îți placă să citești. Mai bine ia telefonul și intră pe Facebook. Vezi și tu ce fac ceilalți oameni. Dă și tu like-uri că e musai și pentru că cine nu are like-uri la poze este vai de el. Like-urile dau valoare omului. Dă share la pozele tale ca să ai și tu valoare. Lasă celelate lucruri care odată erau normale(cititul, învățatul, încercarea de a fii tu însuți, înceracea de a fi original, simplu etc). Acum tot ce trebuie să faci este să stai pe net și sa dai scroll în jos.
Okey, m-am cam saturat să fiu ironică. Să se ia în calcul că am fost ironică mai sus. Revenind, vroiam să vorbesc despre cărți și dragostea mea pentru ele ce a revenit. Am început să citesc o carte și nu m-am putut opri. Până și în drumul spre Timișoara am citit, ceea ce mi-era lene de obicei să fac. Recunosc că am dependența asta cu Facebook-ul de care nu pot scăpa pentru că Yahoo Messenger nu se prea folosește, are Facebook-ul chat; apoi Skype se folosește în anumite cazuri. Și pentru că Facebook-ul le conține pe toate, acolo se țin discuțiile. Am încercat odată să mă las, dar dacă lumea vorbește doar pe Facebook, nu mai comunicam atât de mult. Așa că, revenind la dragostea mea pentru citit, am decis să citesc cât pot de mult, să nu mai las cărțile citite pe jumătate și... să scriu propria mea carte.
Acum citesc Să nu ucizi o pasăre cântătoare și m-a prins așa de tare încât nu am reușit să ridic ochii din carte mult timp din drumul spre Timișoara.
Lăsând asta la o parte, am să încep să scriu articole din nou și trebuie să mă ambiționez să fac tot ce mi-am propus. Mi-am dat seama că doar când fac ce îmi place simt că viața mea capătă sens.
În alte știri, se va publica o carte în care voi apărea și eu, voi pune în curând link-ul în dreapta. Este scrisă de o profesoară specială care m-a ajutat să mă ambiționez să scriu și să nu renunț niciodată.
Vă recomand și vouă să citiți cărți. Chiar sunt foarte bune pentru limbaj, solicitarea imaginației și mai ales când ești într-o perioadă aiurea a vieții tale și vrei pur și simplu să nu te mai gândești la acel lucru, să citești îți face bine.
Okey, m-am cam saturat să fiu ironică. Să se ia în calcul că am fost ironică mai sus. Revenind, vroiam să vorbesc despre cărți și dragostea mea pentru ele ce a revenit. Am început să citesc o carte și nu m-am putut opri. Până și în drumul spre Timișoara am citit, ceea ce mi-era lene de obicei să fac. Recunosc că am dependența asta cu Facebook-ul de care nu pot scăpa pentru că Yahoo Messenger nu se prea folosește, are Facebook-ul chat; apoi Skype se folosește în anumite cazuri. Și pentru că Facebook-ul le conține pe toate, acolo se țin discuțiile. Am încercat odată să mă las, dar dacă lumea vorbește doar pe Facebook, nu mai comunicam atât de mult. Așa că, revenind la dragostea mea pentru citit, am decis să citesc cât pot de mult, să nu mai las cărțile citite pe jumătate și... să scriu propria mea carte.
Acum citesc Să nu ucizi o pasăre cântătoare și m-a prins așa de tare încât nu am reușit să ridic ochii din carte mult timp din drumul spre Timișoara.
Lăsând asta la o parte, am să încep să scriu articole din nou și trebuie să mă ambiționez să fac tot ce mi-am propus. Mi-am dat seama că doar când fac ce îmi place simt că viața mea capătă sens.
În alte știri, se va publica o carte în care voi apărea și eu, voi pune în curând link-ul în dreapta. Este scrisă de o profesoară specială care m-a ajutat să mă ambiționez să scriu și să nu renunț niciodată.
Vă recomand și vouă să citiți cărți. Chiar sunt foarte bune pentru limbaj, solicitarea imaginației și mai ales când ești într-o perioadă aiurea a vieții tale și vrei pur și simplu să nu te mai gândești la acel lucru, să citești îți face bine.
marți, 17 februarie 2015
Citatul saptamanii
Îl consider mai puternic pe cel ce se învinge pe el însuşi, decât pe cel ce îşi învinge duşmanul. Este mai greu să te învingi pe tine decât pe vrăşmaş.
Aristotel
marți, 10 februarie 2015
Citatul saptamanii
Atunci când îţi găseşti calea nu trebuie să te temi. Ai nevoie de suficient curaj pentru a face greşeli
Paulo Coelho, Brida
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
