Citatul săptămânii

Viața nu are limite, cu excepția celor pe care ți le impui singur.

Les Brown

Desene şi creaţii proprii: Trandafirul

La acest desen vă las pe voi să interpretaţi...

Importanţa atingerii

Atingerea este un lucru care activează toţi nervii şi creează senzaţii. Este darul pe care îl primim în această viaţă, alături de altele la fel de frumoase. O simplă atingere a mâinii partenerei/partenerului poate crea senzaţia de fluturaşi în stomac. Pe lângă acesta, mai sunt alte 4 simţuri principale, dar acum voi vorbi despre simţul atingerii.

Biologic vorbind, pielea transmite prin nervi informaţiile la creier. Dar pe lângă partea ştiinţifică, există şi o parte frumoasă a acestui simţ. Când eram la bunica mea, deoarece era ziua ei, am vrut să culeg ghiocei. Ador ghioceii mai ales pentru că sunt firavi, gingaşi şi micuţi. Pentru că m-am născut iarna, atunci când apăreau ghioceii, simt că sunt floarea care mă reprezintă. Aşa că m-am dus să culeg şi am văzut doar 5. I-am luat şi fără să îmi dau seama, m-am urzicat. Deşi pielea mă mânca, chiar acest lucru îmi arată că sunt în viaţă. Chiar dacă au fost acele urzici, pe mine nu m-a deranjat aşa de mult mâncărimea pentru că ştiu că am cules un frumos buchet din minunile naturii.

Alt exemplu, ca să arăt importanţa simţului tactil este chitara mea. Am cântat la început cu pana pentru că nu ştiam să ciupesc şi nici acum nu ştiu aşa de bine. Ceea ce ştiu e că atunci când cântam cu pana, nu simţeam ritmul, nu simţeam corzile. Într-un fel, iubeam băşicile pe care mi le făceam uneori pentru că ştiu că am făcut un lucru care îmi place mult: am cântat. De la o vreme, am început să cânt fără pană şi am cântat mult mai bine. Degetele mele au învăţat cum arată chitara şi pot cânta cu ochii închişi. Cu pana, nu reuşesc să disting corzile aşa de bine şi greşesc, dar fără ea, degetele mele simt fiecare coardă care vibrează după ce o ating. Simt că fiecare sunet creat este minunat şi sufletul meu se bucură. Se hrăneşte şi se bucură.

În iubire, simţul tactic creează fericire. Să ţii de mână persoana iubită te face să te simţi complet, fericit şi puternic. Săruturile, îmbrăţisările sunt alte acţiuni ce aduce fericire în suflet. Iar iubirea este cel mai frumos sentiment existent. Trăim ca să iubim şi să fim fericiţi. Iar când ţii în braţe persoana iubită te simţi cu adevărat viu şi trăieşti clipa.

Pe de altă parte, un aspect neatrăgător al acestui simţ este durerea. Durerea cauzată de tine însuţi, ca de exemplu, tăietura pe care intenţionat ai făcut-o pe piele nu doar că este un păcat, dar este şi un lucru care aduce durere în suflet. Durerea este aspectul neplăcut al simţului. Uneori însă, este ceva necesar. De exemplu, când vrei să înveţi ceva nou, cum ar fi mersul pe bicicletă. Dacă nu te juleşti căzând cu tot cu bicicleta, nu reuşeşti să înveţi. Asta se aplică la orice lucru nou, deşi există cazuri în care reuşeşti fără să te răneşti.

Ultimul exemplu este natura. Să stai în ploaie pentru câteva clipe şi să laşi picăturile să cadă peste tine este un sentiment plăcut. Să stai pe iarbă şi să o simţi în mâini creează sentimentul de fericire. Simţi că te conectezi cu natura.

Uneori trebuie să ne lăsam timp să si simţim, nu să trăim cu gândul la problemele zilnice ale vieţii, pentru că odată şi odată se vor rezolva. Ca să te eliberezi de stres trebuie să simţi viaţa, să simţi că trăieşti, să îţi iei puterea de la natura din jurul tău, de la vântul de afară, de la tot ce înseamnă natură, şi apoi vei şti că poţi să te confrunţi cu orice problemă.

Citatul săptămânii

Nimeni nu pierde pe nimeni, pentru că nimeni nu posedă pe nimeni. Asta e adevărata experienţă a libertăţii: să ai lucrul cel mai important din lume, fără a-l poseda.

Paulo Coelho

Desene şi creaţii proprii: Pianul

Muzica este graiul sufletului. Ea starneste in noi nu instinctele ci gandurile cele mai profunde.

Cum să câştigi o luptă

Viaţa este o luptă continuă. Ne-am dori pacea, dar dacă am avea pace, oare am şti cum să preţuim tot ce avem? Trebuie să existe un răboi ca să ajungem la pace. Ca să ajungem la îndeplinirea scopurilor noastre trebuie să ne luptăm. Iar când luptăm, descoperim lucruri pe care nu le ştiam despre noi înşine.

O viaţă fără luptă este o viaţă fără scop. Ca să învăţăm să ajungem sus trebuie să cunoaştem durerea, să simţim rănile provocate de această lume. Atunci când te vei afla în faţa visului împlinit, vei spune pătat de mizerie, rănit, dar cu toate acestea zâmbind: Am câştigat. Vei fi mândru de tine însuţi că ai reuşit, fericit. Vei fi mai bun şi mai puternic, ştiind că ai dobândit noi puteri sau ai descoperit forţe în tine despre care nu ştiai. Trebuie să te laşi condus de inima pentru că ea este cel mai bun ghid, cel mai bun prieten în a lua decizii pentru că este un imbold de undeva de sus... Dacă am avea o viaţă fericită fără lupte, care ar mai fi scopul? Trăim în linişte, pace şi atunci când ne întâlnim de un zid, renunţăm. În viaţă trebuie să te descoperi pe tine însuţi şi să descoperi scopul, să îl urmezi, să mergi călăuzit de El. Până la urmă, nu ne putem decide destinul. Ne putem da la o parte din calea lui, putem găsi alt drum fugind de acest destin, dar nu vom reuşi să scăpăm de el.

Lupta este ceea ce trăim în fiecare zi. Fiecare luptă ne arată lucruri noi despre noi şi despre alţii. Cu cât luptăm mai mult, cu atât premiul este mai mare, şi cu atât este mai mare sentimentul de satisfacţie de la final.

Ceea ce trebuie să avem ca să câştigăm o luptă este ambiţia. Nu trebuie să ne lăsăm învinşi de nimic dacă ne dorim ceva cu adevărat. De câte ori ne rănim, trebuie să ne amintim scopul, să ne ridicam şi să continuam să mergem, să luptăm. Totul este posibil atunci când crezi că vei reuşi şi totul este posibil atunci când îţi doreşti ceva cu adevărat.

Iar un aspect pe care nu trebuie să îl uiţi pe parcus este că trebuie să fii tu însuţi.

Citatul săptămânii

Nu e nimic mai interesant decât să te întorci într-un loc care a rămas neschimbat ca să îti dai seama cât de mult te-ai schimbat tu.

Nelson Mandela