Recenzie: Daneza, de David Ebershoff

Am auzit despre cartea aceasta ca fiind o operă, un best-seller și înainte de carte am auzit de fapt despre film. Cu siguranță s-au mai făcut recenzii pe baza acestui roman de succes. Chiar am citit câteva la un moment dat. De aceea, imediat ce am văzut cartea în librărie, am decis să o citesc și eu și în cele ce urmează îmi voi spune părerea și despre această carte.

Daneza, romanul scris de David Ebershoff, chiar este o carte bună. Este scrisă foarte bine și cred că acest lucru este esențial în a crea un viitor best-seller. Ceea ce a atras de fapt publicul a fost tematica romanului: primul bărbat din lume care a devenit femeie. Descrie transformarea lui Einar Wegener în Lili Elba.

Tematica romanului nu este una străină pentru oamenii din ziua de azi pentru că medicina este atât de avansată încât un bărbat poate deveni femeie pe deplin și viceversa fără să se observe că la naștere a fost de alt sex. În zilele noatre, transexualitatea, homosexualitatea și lucrurile de acest gen sunt încă un subiect tabu și știu că o să atrag comentarii negative la această postare, dar eu nu sunt de acord cu acești oameni. Însă în perioada despre care se scrie în roman, acele operații păreau imposibile. De aceea, romanul Daneza este un best-seller, pentru că vorbește despre ceva revoluționar în medicină. Mare parte din roman este ficțiune, dar sunt și momente ce s-au întâmplat în realitate.

Stilul lui David Ebershoff este unul foarte interesant. Este diferit de ceea ce am citit până acum, deși pare similar. Este diferit pentru că descrie într-un mod destul de original locurile în care au copilărit personajele, detaliile referitoare la personaje nu sunt extrem de detaliate cititorul aflând doar ceea ce trebuie să știe. Povestea, deși ficțiune, este una interesantă și prezintă ceea ce am observat eu: evoluția celei de-a doua personalități a lui Einar. După părerea mea, personajul și-a creat dintr-un motiv sau altul o altă personalitate, cea a lui Lili. Dintr-o joacă pe care a început-o Greta, soția lui, personalitatea Lili a început să ia amploare asupra corpului lui Einar și astfel nu a mai lăsat loc personalității de bază să conducă acel corp.

Unii ar spune că Einar s-a născut bărbat dar pe dinăuntru este femeie, așa cum a spus și personajul însuși, dar eu cred că Einar a avut personalitate multiplă. Nu sunt psiholog să înțeleg cum se ajunge la acest lucru, dar tot cred că asta s-a întâmplat. Și nu am spus că este ceva benefic ce s-a întâmplat. Îmi pare enorm de rău pentru biata Greta care și-a pierdut bărbatul din această cauză, dar ea a început totul. Și când a văzut că joaca lui Einar de a fi Lili devine serioasă, nu a știut cum să oprească totul. Eu consider că atunci când Einar a fost la psihiatrii aceia, ar fi putut să evite tot ce a urmat, dar i-a fost prea frică să scape de personalitatea lui Lili ce s-a născut în el pentru că aceasta l-a făcut pe Einar să creadă că are o viață prea mizerabilă pentru a o continua.

Alt lucru care mi-a plăcut a fost faptul că prezenta viața de artist în acei ani. În loc de poze, oamenii mergeau la pictori pentru a le face portretul, ceea ce mi se pare foarte interesant. Ni s-a prezentat și felul în care se îmbrăcau oamenii în acele vremuri, cum se comportau, peisajele minunate. Un alt lucru interesant este faptul că unele din picturile despre care s-a vorbit și au apărut și în film sunt reale. Cel mai interesant la această carte este faptul că s-a inspirat din realitate, că acest Einar chiar a existat și că a avut o nevastă pe nume Gerda. De obicei când se scrie o carte despre realitate, numele sunt schimbate, dar numele personajului principal a rămas același.

Cartea este bună și prezintă o informație sub formă de poveste. Acea informație este revoluționară și probabil că nu am fi fost aceiași dacă nu se întâmpla acel lucru. Poate mă înșel în legătură cu acest Einar, dar eu am scris o părere.

Ca și roman, este scris foarte bine cu un stil bine definit al autorului. Și este un roman perfect pentru studiul de stiluri din literatura universală. Ca și tematică, recomand romanul celor interesați de momente revoluționare în umanitate sau celor cărora le plac transformările sau tematicile psihologice.

Review "Vai, ce-am uitat!", de Caprice Crane

Am decis ca fiecare carte ce îmi ajunge în mâini să o citesc și să îi fac o recenzie. De aceea, în cele ce urmează, voi vorbi despre cartea lui Caprice Crane, Vai, ce-am uitat!. După ce am citit cartea, m-am interesat de autoare și după ce am citit despre dânsa, mi s-a confirmat motivul pentru care stilul de scriere este american, tipic filmelor.

Autoarea a lucrat la MTV, ceea ce i-a dat experiență în comedie tipic americană. Ca și titluri, aceasta alege expresii uzuale și moderne, care în același timp sunt simple și concise. Și coperțile sunt la fel de moderne: desene animate legate atât de titlul cărții, cât și de poveste în sine.

La această carte nu este nici un dubiu care este tema principală pentru că ne este prezentată direct prin titlu și coperți.

În filmele americane, limbajul este destul de obscen și uneori se aplică și la cărți, dar în Vai, ce-am uitat! volumul de insulte de acel gen este insesizabil odată ce intri în pielea personajului.  Cititorul află povestea din gândurile și trăirile personajului principal. Personajul se destăinuie în totalitate în cele mai mici detalii cititorului creând în același timp un mediu în care se petrece acțiunea pentru ca totul să se lege într-un final. Jordan, personajul principal a fost conturat foarte bine din punct de vedere psihic. Un efect creat de autoare a fost acela că cititorul devine mintea lui Jordan. Este o tehnica foarte interesantă pe care autoarea a dezvoltat-o.

La început, volumul detaliilor este destul de mare pentru unii cititori și prin simplul fapt că este creat mediul, cititorul se poate plictisi pentru că detaliile nu par să aibă vreo relevanță în poveste, dar cu fiecare pagină citită și până la final, se poate observa că mediul a fost definit în exces pentru a putea fi evocat de personaj când își amintește puțin câte puțin despre viața sa. Un exemplu de detaliu de acest gen este când Jordan vorbește la început despre conexiunea dintre ea și cerșetoarea de pe strada ei ale căror versuri le completează.

Motivul pentru care Jordan nu a fost descrisă fizic este pentru că tema romanului este pierderea memoriei. În prim plan se preface că își pierde memoria și își repară viața, apoi chiar își pierde memoria cu adevărat. Ca și cititor, simți că ai uitat ce s-a întâmplat anterior.

Cartea evită câteva din clișee, dar nu reușește să le evite pe toate, lucru ce atestă că romanul este tipic filmelor americane. Povestea nu are o învățătură de viață care să te pună pe gânduri la final, sau o poveste care să te lase cu o anumită stare, dar este potrivită pentru o lectură ușoară atunci când călătorești sau nu dorești să citești ceva mai greu.

Începe să îmi placă să călătoresc cu transportul în comun!

Începe să îmi placă să călătoresc cu transportul în comun!

De ceva vreme, datorită faptului că sunt mai leneşă, am început să călătoresc mai des cu transportul în comun(RATT). Asta pentru că văd oameni de diferite feluri, comportamente etc. Este foarte interesant cât de diferiţi suntem unii de alţii.

Am văzut de exemplu un cuplu de bătrâni foarte simpatic ieri. Şi discuţia lor a fost la fel de simpatică pentru că se vedea cât de mult ţinea ea la el. Poate credeam eu că la bătrâneţe nu prea mai discuţi de alte lucruri în afară de nepoţi, familie, treburi casnice etc, dar sufletele lor sunt tinere şi se pare că acest lucru, tinereţea, nu ţine de vârstă, ci de maturitate şi cât laşi din copilul din tine să dispară de-a lungul anilor.

Când eram mai mică şi chiar şi acum cred că să fii adult este plictisitor. Poate doar mi se pare dar cred că maturitatea seamănă cu monotonia pentru că lucrezi 8 ore, apoi trebuie şi să te îngrijeşti de locuinţa personală şi din ce discuţii au avut adulţii din jurul meu, totul este despre job.

Nu ştiu cât de matură sunt, dar ştiu că nu vreau să dispară copilul din mine. Vreau să pot să mă bucur de lucrurile mici din jur, de soare, de zădadă iarna, de tot ce e frumos dar oamenii uită să vadă pentru că mai nou am aflat că şi la volan se stă pe Facebook!

Eu sunt mai singuratică, ceea ce uneori e super, alteori e groaznic. Dar acest lucru mă ajută să văd mai bine ce este în jurul meu. Şi mă fereşte de influenţa oamenilor asupra mea. Totuşi, trebuie să recunosc, a apărut o frică în a avea încredere în oameni, în a-i lăsa să se apropie...

Oricum, îmi plac străinii. Ascund atâtea poveşti interesate în spatele lor şi fiecare are o viaţă diferită. Mai ales bătrânii. Îi admir pentru că au reuşit să ajungă atât de departe în lumea asta. Aş vrea să pot să mă inspir din vieţile lor pentru că probabil au trecut prin multe în viaţa asta. Şi totuşi, nu facem nimic să îi ajutăm. Ei merită mulţumire pentru tot ce au făcut. Au supravieţuit...

Review: Ingrid PRET-A-PORTER nr.01

Blog personal inseamna un site unde pot scrie despre ce doresc. De aceea, chiar vreau sa vorbesc despre o paleta de culori de care m-am indragostit.

Nu sunt make-up artist si nu prea cunosc termenii si expresiile folosite pentru a descrie un produs de makeup, dar in cuvintele mele imi voi spune opinia despre acest produs. 

Imi place sa ma machiez, sa ma joc cu culorile. Recent am achizitionat produse de make-up noi, printre care si paleta de culori Ingrid PRET-A-PORTER nr.01. Culorile sunt geniale si asa cum scrie pe pagina I.Gabriella - MakeUp & More, aceste farduri chiar tin. Am reusit sa combin doar cu aceste culori un machiaj pe care il ador. 

Cred ca acum stiu care ce farduri voi folosi destul de mult. Ador nuantele culorilor, cum arata pe pleoape si cat de frumos se imbina culorile.

Mai mult de atat nu stiu ce sa spun, doar ca, sunt geniale!

Creatiile mele au fost promovate!

Promovarea este un pas important spre a deveni cunoscut. De aceea, doamna profesoară Ana-Cristina Popescu îmi publică creațiile în revistele sau antologiile dânsei.

De această dată, doamna profesoară a publicat o revistă literară numită În bătaia peniței, titlu care mie una îmi place. Am răsfoit revista și apar în ea creații de-ale mele. Pentru a le accesa și pentru a citi și creațiile altor scriitori, cu un click aici poți citi revista. O recomand cu mare drag și sper sa îmi vină inspirația în curând și să mai scriu.

Ador să creez povești și tot ce e literatură. Și abia aștept ca noul meu roman să fie gata. În curând îl voi termina și vă voi ține la curent cu publicarea lui și tot ce ține de acest roman.

Va fi și un site unde mă voi prezenta eu și cărțile mele. Acolo voi publica tot ce ține de creațiile mele, lansări de carte, etc. Sunt multe de făcut, dar merită.

Pentru a fi la curent, da un like la pagina mea de autor. 

Când știi că ești fericit?

Fericirea, toți o căutăm. Dar știi când ai găsit-o?

Este atunci când nu mai aștepți să se întâmple un anumit lucru, când deja ai ceea ce îți trebuie să fii fericit. Pur și simplu te bucuri de fiecare zi din viața ta, chiar dacă poate mai apar probleme.

Știi că ai totul atunci când nu simți că viața trece pe lângă tine, când chiar te bucuri de ea, dar nu neapărat în modul acela cu distracție etc. ci pur și simplu ești fericit.

Sentimentul ăsta îl simți în inima ta și este minunat. Eu nu cred că îți trebuie ceva scump sau un obiect foarte modern ca să te bucuri de viață. Ai nevoie doar de persoanele potrivite alături, care să te facă să fii mai bun decât erai ieri, să te facă să lupți atunci când simți că nu mai poți, că îți este frică.

Ai nevoie de persoane care să te ambiționeze și când ai găsit acele persoane, păstrează-le.

Lumea mea

Am reușit încă odată să public. Din acest an, 2016, sunt scriitoare calificată.

Ca să fii scriitor cu normă întreagă se spune că trebuie să publici cel puțin două cărți, iar eu am reușit. Mi-am dat seama că pentru a reuși, trebuie să ai două lucruri: un vis și ambiție pentru a-l îndeplini. Totul este să nu te grăbești, ci să ai răbdare.

Știu că pare ciudat ce spun pentru unii, dar totul este mulțumită lui Dumnezeu. Mai am mult de muncă dar știu că ajungând până aici, mi-am dat seama că nu trebuie să mă opresc din scris. Șansele îți apar în cale și tot ce trebuie să faci este să le accepți. Nu este nevoie de reclamă negativă sau alt joc. Vreau să ajung cunoscută prin ceea ce scriu. Nu caut neapărat faima, dar să fii scriitor este o meserie care te definește. Este ceva ce nu poți ține în frâu, ceva ce nu alegi...

Uneori, lucrul pe care îl faci cel mai bine, dar care îți aduce fericire este destinul tău. Nu te poți opri pur și simplu din a face acest lucru. Este ca un blestem, în sens pozitiv.

Problema este că mulți consideră că meseria de scriitor este fără succes. Promit să arăt lumii că pot reuși, indiferent cât de mulți oameni îmi spun să îl păstrez doar ca hobby. Visul meu a prins aripi și pentru că asta fac cel mai bine, voi lupta să îmi fac un trai din meseria de scriitor.

În antologie sunt o parte din ceea ce am scris în liceu, sau chiar și în generală. De atunci am observat că stilul meu a evoluat, lucru care îmi place. Și într-o zi, voi scrie o operă de artă, pentru că TREBUIE!

Puteți citi operele mele inițiale în această carte, cu un click aici.