Trecutul care urmareste ultima parte

Din greseala am cazut cu fundu pe butonul verde si baietii au disparut.In fatza mea parca totul se schimba.Lumea trecea cu repeziciune pe trotuar si fiecare anotimp trecea din secunda in secunda.Zapada,zapada se topea,infloreau pomii,frunzele cadeau din pom si apoi iar ningea.Asta a durat vreo 30 de secunde si dupa scurtul cutremur de doua secunde totul s-a oprit.Uau!Nu stiu unde am ajuns sau in ce timp dar am vazut pe trotuar alti oameni.Ametita din cauza cutremurului,m-am ridicat si m-am plimbat pe acolo.E cam naspa locul.Nu imi place.Vreau acasa.Cred ca am calatorit in timp foarte mult.Scriu la aparat "+60" si apoi apas pe "mergi atunci".Iara se zguduie pamantul si totusi cred ca merg tot in trecut ca numai parcul imbatraneste.Intre blocuri,acolo sunde sunt eu acuma,in prezent era aparatul care arata si ora si temperatura si nu apare.Mai rau.Blocul din dreapta mea se face tot mai vechi.Nu se poate!Tot in trecut merg.Cred ca ar fi bine sa opresc aparatul.Nu are butonul "off/on".Atunci ii scot bateriile.Asa ar trebui sa fac dar zguduitura se repeta si imi cade din mana aparatul.Il iau si il bag in buzunar.Ma duc la o taraba cu ziare.VREAU sa ma duc la o taraba cu ziare,dar nu gasesc asa ceva.Vad un baietzel care vinde ziare.Ii spun sa imi dea un ziar,insa el zice ca trebe sa platesc.Eu ii zic sa mi-l imprumute doar,insa el nu vrea.Asa ca ma uit la data de pe ziarul din mana lui.Am mers in timp cu 30 de ani inapoi.
Acu ce fac.Cred ca aparatul asta are ceva.Ma uit la butoane si il studiez mai cu atentie,insa intai am mers intre blocuri sa nu ma vada cineva.Insa nu a fost asa.Un baiat m-a vazut.Era cam de vasrta mea.Otzara mai mare cu un an.Ala ma intreaba:
-Ce faci acolo?
-Aparatul asta nu...calculeaza.
Era sa ii spun secretul.Asta s-a uitat la aparat si a zis ca stie ce e si ca are si el asa ceva.
-Te cunosc.Imi amintesc ca...prin 2010,am vrut sa iau vechiul aparat insa te-am vazut pe tine cu "Timpul" in mana si am vazut ca tu de fapt l-ai folosit.
-Nu inteleg.
-Tu nu esti din anii '50.Esti din anul 2010.Aparatul acesta merge inapoi in timp.Eu am avut un aparat deasta doar ca era mai vechi si asta din mana ta e mai nou.Camera in care ai intrat tu in 2010 e de fapt o camera a secretelor in care mi-am pastrat eu inventiile.In acest moment vechiul aparat e tot in acea camera care in anii '50 e a mea doar ca...
-Of!Deabia inteleg ceva.Explica de la inceput.
-Pai,eu m-am nascut prin 2012.
-Deci nu a fost sfarsitu lumii.
-Ce sfarsit?Aa,da.Am auzit ca voi credeati ca e sfarsitu lumii cu deastea.Sa stii ca nu e adevarat.In anul 2028 am creat acest aparat.E prima mea inventie.Am vrut sa vad cum e trecutul.Si am scris pe "Timp",asa se cheama,am scris -58.Un numar oarecare.Am mers in trecut.Cred ca in 1970.Apoi tot calatorind in timp...Si la un momendat am mers inapoi in timpul meu si i-am spus celui mai bun prieten al meu,nu ii spun numele,i-am spus de masinarie si de cele vazute in trecut.A vazut aparatul,a incercat si el sa mearga in trecut .Insa a vrut mai mult.I-am facut si lui unul.Si nu stiu cum a facut el de i s-a terminat bateria...
-Bateriile.E nevoie de doua.
-Asa...I s-au terminat BATERIILE si a ramas in trecut.Si eu acuma il caut dar nici eu nu mai am baterii la aparatul meu.
-Nici macar eu.Ca am dat plus saizeci si m-o dat inapoi cu 30 de ani si s-o oprit.
-Are o problema.Il voi repara,dar cum facem rost de baterii?
-Hei!Verny,ce faci,amice?a spus un alt baiat venind spre inventator.
-Pai,uite.Te-am gasit.Sau tu m-ai gasit.a spus asa-zisul Verny,si ma intreba:Cum te cheama?
Eu i-am zis numele meu si am aflat ca pe celalalt baiat,prietenul lui Verny,il chema Noah.
-Ce nume americane aveti voi!am exclamat.
-Stiu.a spus Verny.Mama ni le-a pus.Totusi,de unde facem noi rost de baterii?
-Vei creea tu unele.am propus.Sau...eu cred ca sunt motoare de masini acuma ,nu?
-Da.aproba Noah.
-Deci putem folosi baterii pentru a ajunge acasa.
-Exact!Buna idee!Esti tare!a spus vesel Verny.Noah,cred ca locuiesti undeva,nu?Pentru ca atata timp in locurile acestea nu aveai ce sa faci.
-Da.aproba amicul sau.Stiu un om care vinde masini si tot felul de chestii.
-Nu e nevoie!spun eu.Mi-a venit o idee si mai buna.Sper ca folositi telefoane.Eu spun sa folosim bateria de la telefonul meu si...Of!Unde e?
Eu caut in buzunare dupa telefon.Insa il gasesc pe celalalt,ca am doua.
-Folosim bateria asta sa ma duceti acasa.
Asa am si facut.Am conectat bateria telefonului la "Timp" si am scris acolo "+60".Am tinut toti trei mana pe aparat si eu am avut onoarea sa apas pe butonul verde.
Ca de obicei,schimbarea rapida a imaginilor,a urmat zguduitura si am ajuns acasa.Eram pe nu stiu ce strada ca nu mai recunosc orasul.Totul era diferit.
Baietii au ramas uimiti si nu stiau de ce era orasul asa.Mi-au vazut privirea uimita si si-au dat seama ca totul s-a schimbat.Nu intelegeam.Era acelasi an din care pornisem acest joc.Era anul 2010.Insa erau numai blocuri.In departare casele disparusera.Nu mai erau magazine cu tot felul de vitrine.Am vazut o intrare undeva intr-un bloc si am intrebat o fata ce era dupa acea usa.Cica la ea ca era u compiutere pentru cumparaturi.Masinile erau si mai si.Erau altele.Nu mai era Loganu,Dacia sau ce masini erau de obicei.Erau toate noi si curate.Norii si soarele nu se vedea prea bine.Pe baieti ii lasasem sa mearga la ei acasa si eu am mers la mama.De obicei gatea pe la ora asta.Insa in locul casei mele era un bloc.Am tot intrebat lumea de mama mea doar ca nimeni nu o stia.Am mers la primarie.insa cineva mi-a spus ca stie toti oamenii din oras si nu ma stie.Mi-a mai spus ca nu a auzit de o familie cum am spus eu ca ii cheama pe parintii mei.
Si mai ciudat era ca eu nu existam.Eram un necunoscut.Eram un...nimeni.
Si totusi m-am trezit.M-am trezit in patul meu.Inima imi batea tare din cauza sperieturii.Oare cum s-a schimbat lumea asa de repede?
Insa totul a fost doar un vis.