Social Icons

twitter facebook Google+ linkedin rss feed email

miercuri, 30 iulie 2014

Vacanţă în Gyula

Pentru că în fiecare vară plec undeva cu familia, şi mereu în alt loc, anul acesta am ales să vizităm Gyula, un oraş din Ungaria. Deşi am fost doar două zile, m-am distrat cu familia mea şi am fost cu adevărat fericită. 

Când am ajuns în Gyula, prima oprire a fost, desigur, la apartamentul în care am stat în aceste zile. Când am ajuns, proprietara ne-a vorbit în româneşte, ceea ce m-a uimit. Vorbea foarte bine româneşte. Nu era româncă, dar ne-am putut înţelege cu ea pe româneşte, ceea ce a fost bine. În apartament, totul a fost super. Am avut tot ce aveam nevoie şi a fost linişte, faţă de cum era când mergeam la mare. 

Am fost la Băile Cetăţii, unde m-am relaxat, dar m-am şi distrat. Am fost uimită de câte bazine erau. Au bazine pentru copii, tineri, dar şi adulţi. Te poţi relaxa, în băile termale, te poţi distra pe topogane şi nu ai cum să te plictiseşti într-un loc ca acesta. A fost chiar foarte frumos şi a meritat drumul. Mâncarea a fost, de asemenea, foarte bună şi am fost uimită de câţi români puteau fi acolo. Majoritatea celor ce lucrau acolo ştiu româneşte destul de bine şi puteai să comanzi mâncarea în română. În jur auzeam de multe ori români, ceea ce mă făcea să mă simt ca în România, nu ca într-o ţară străină. 

Deşi mulţi ştiu româneşte, nu mă pot înţelege cu toţi. Stăteam pe şezlong şi făceam sudoku. Şi vine la mine o bătrână cu un aparat foto şi începe să vorbească pe ungureşte. Nu gesticula şi nu înţelegeam de vrea. Am încercat sa îi spun că nu înţeleg ce spune, dar tot în ungureşte vorbea. Nu a încercat în româneşte sau engleză şi aş fi vrut să o ajut, dar nu ştiu ce vroia de la mine: să îi fac poză, să îi fac ceva la aparat, să îl pornesc...? Bănuiesc că ar fi vrut poză, dar a plecat după ce a văzut că nu ştiu deloc ungureşte. Nu îmi pare rău că nu ştiu limba asta, pentru că ştiu engleză şi e tot ce contează. 

Nu am să scriu ce am vizitat în fiecare zi, decât dacă îmi amintesc. Am pus în postare şi câteva poze din arhiva mea proprie. Prima poză este făcută într-un parc din zonă. Parcurile din Gyula chiar sunt frumoase şi nu este atâta lume cât mă aşteptam. Aveai loc să te plimbi şi era şi liniştitor. Şi am văzut acest om. Da, este un om viu! Sperie oamenii când se apropie de el ca să facă poză şi le dă copiilor ceva din găleata din faţă atunci când ei pun monezi în găleata de jos. Stătea nemişcat în majoritatea timpului, dar mai dădea şi din pedale uneori. 


Tot prin părculeţele de acolo erau şi fântâni frumoase, printre care cea mai grandioasă e aceasta. Nivelul de ridicare al apei creştea şi scădea şi sunetul acestor fântâni era calmant.


Şi, duminică, am vrut să vizităm al doilea element important din excursia noastră: Cetatea, dar am ajuns prea târziu, atunci când se închidea. Cu părere de rău că nu am apucat să îl vedem pe dinăuntru, am mers printre tarabe. Am observat că tarabele nu erau cum mă aşteptam, adică să se vândă jucării ieftine. Se vindeau nu doar obiecte pe care le poţi găsi în Romania când e Rugă(Rugă=petrecere românească atunci când se sărbătoreşte un sfânt şi cântă muzicieni pe scenă muzică pop, dar şi populară şi locul unde se petrece acest eveniment este plin de tarabe.). Erau săbii de lemn de diferite modele, arme pentru copii în stil medieval, marionete, perne, haine pe care ei le-au personalizat brodându-le şi multe altele. Şi pentru că am fost în Ungaria, am mâncat şi un kurtoş colac. Problema mea a fost că nu înţelegeam nimic din ce scria acolo şi mi-ar fi plăcut să ştiu ce mesaje drăguţe erau pe acele perne, de exemplu.


Totul a fost frumos şi m-am distrat. Am acum amintiri şi din Gyula, amintiri frumoase şi mă bucur că am fost acolo cu familia mea. 

Tu unde ai fost sau plănuieşti să mergi vara asta?

marți, 29 iulie 2014

Citatul săptămânii

Cea mai mare greșeală o facem atunci când nu știm exact ce vrem, dar totuși ne supăram că nu reușim.
Silviu O.

joi, 24 iulie 2014

Pauzele în relaţii

O prietenă mi-a cerut să vorbesc despre acest subiect. Oare sunt benefice pentru relaţie sau nu? Ar putea duce la despărţire cumva? Orice este posibil, dar voi vorbi mai pe larg în această postare despre beneficiile şi dezavantajele unei pauze în relaţie. Astfel, îmi voi spune părerea şi dacă eşti de acord, aş vrea să ştiu. Dacă vrei să adaugi ceva la informaţiile de mai jos, lasă un comentariu, iar dacă tu ai altă părere, spune-o într-un comentariu. Am să vă răspund cât pot de repede.

Sursa imagine: Google Images

De ce alegem să facem pauză în relaţie?

O relaţie cere atenţie. Orice relaţie este ca un copil mic. Dacă nu o întreţii, s-ar putea distruge. Şi trebuie în permanenţă să avem grijă de fiecare aspect al vieţii. Uneori, nu putem avea grijă de toate aspectele vieţii, din cauza ocupaţiilor ce ne cer toată atenţia şi ajungem să uităm de persoane importante. Rezultatul este că relaţia devina neglijată şi persoanele se distanţează sufleteşte una de cealaltă. Şi astfel, ca să evite acest lucru, unele persoane aleg să facă o pauză de la relaţie pentru a-şi face ordine în viaţă sau pentru că are un proiect foarte important care cere tot timpul liber. 

Beneficii

Ca orice aspect al vieţii, şi aceste pauze au beneficii. În primul rând, poate să dovedească dacă există o legătură între cele două persoane. Spun asta pentru că, de exemplu, dacă X a cerut pauză de relaţie şi ţine la partener/parteneră, atunci îi va fi dor de el/ea, iar împăcarea va fi dulce. Însă, dacă sentimentele nu au fost niciodată, înseamnă că X nu a iubit sau nu a ţinut la acea persoană, iar după acea pauză apare şi despărţirea. Pare trist, dar este mai bine să ştii adevărul acum, decât niciodată sau prea târziu. Nu sfătuiesc neapărat să faceţi pauză de relaţie pentru că unele persoane pot să fie fericite şi să reuşească să întreţină relaţiile. Alt beneficiu este că face ca monotonia să dispară şi creează suspans în povestea de iubire. 

Dezavantaje

Dezavantajul unei astfel de pauze este că este posibil ca cel ce a cerut pauză să nu îşi fi iubit partenerul/partenera şi aceasta să ajungă la final. Şi totuşi sunt excepţii când după o astfel de pauză, vine şi despărţirea şi totuşi cei doi încă se iubesc. În fiecare studiu există excepţii şi de aceea eu vorbesc acum la general. Un alt dezavantaj este căîn această perioadă, ambii parteneri au sentimente negative, au dubii şi frici. Şi totuşi, poate fi o parte dintr-o frumoasă poveste de dragoste. Un motiv pentru care unul din parteneri cere pauză de relaţie, deşi cei doi sunt la început, este pentru că nu vrea să fie cu acea persoană şi totuşi îi este frică să ramână în singurătate. 

În concluzie, o pauză este un test pentru relaţie pentru că arată dacă este sau nu ceva între cele două persoane.Fiecare persoană are motivul său pentru o anumită acţiune şi de aceea, eu am scris la modul general. Cert este că dacă două persoane se iubesc, vor fi din nou împreună pentru că dragostea îi face pe cei doi să fie ca magneţii care se atrag. Oricât de departe ai fi de iubirea vieţii tale, dacă te laşi ghidat de inimă, vei găsi calea spre acea persoană.

Dacă ai o altă părere, eşti de acord cu ce am scris sau ai ceva de adăugat la această postare, lasă un comentariu. Dacă ai vreo întrebare în legătură cu relaţiile sau alte aspecte ale vieţii, doar trimite un mesaj completând câmpurile libere din pagina Contact. Voi alege întrebările la care pot răspunde şi voi posta răspunsul pe blog.

miercuri, 23 iulie 2014

Am intrat la facultate sau nu?

Dat fiind faptul că ieri am avut admiterea la facultate, astăzi s-au afişat rezultatele. Până o sa răspund la întrebarea din titlu, am să vă povestesc experienţa mea ca şi viitoare studentă.

Ca să fiu sigură că nu rămân fără facultate, m-am înscris la două facultăţi. Nu eram sigură dacă intru la facultatea unde îmi doream să intru şi am vrut să am şi o a doua variantă. În consecinţă, am făcut două dosare şi am plecat miercuri să mă înscriu la Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii. Pe lângă faptul că am stat la o coadă imensă şi cică se ţineau după numărul de ordin, dar fiecare se băga în faţa celuilalt(Detalii aici), am reuşit într-un final să mă înscriu şi eu. Şi după ce m-am înscris la ETc, m-am înscris şi la contabilitate. La ETc(Facultatea de electronică şi telecomunicaţii), am primit legitimaţia asta pentru a merge cu ea la examenul de admitere, pe care l-am avut ieri:



Aşa că, ieri am mers din nou la Timişoara şi am dat acest examen. A durat ceva până ne-a iniţiat în această artă a examenelor şi am primit subiectele. Când le-am văzut, mi-am spus O să mă descurc. Am început cu ce ştiu. Unul dintre exerciţii, spre exemplu, avea multe calcule şi l-am făcut de 5 ori ca să reuşesc să ajung la un rezultat din variantele de soluţii ale problemei. Apoi, după ce am epuizat ce am ştiut, am încercat să le fac pe restul şi uşor uşor, am reuşit, chiar dacă la două dintre ele nu am avut nici o idee. Însă, am avut încredere că am făcut bine şi am sperat să fi nimerit rezultatele.

După trei ore, am predat lucrarea şi am văzut şi rezultatul. Este o notă bună, dar îmi era frică de faptul că mulţi ar putea să aibă note mai mari decât mine. Devenisem stresată. Eram aşa emoţionată să aflu dacă am reuşit să intru încât devenisem agitată. Astăzi am aflat dacă am intrat sau nu la ETc. Până s-au afişat rezultatele pe internet, am fost nerăbdătoare şi tot porneam internetul pe telefon. Într-un final, s-au afişat şi mi-am căutat nerăbdătoare numele. Şi iată numele meu! Am intrat la ETc!

Acum pot să mă bucur liniştită de vacanţă şi să îmi reîncarc bateriile pentru mult învăţat, mai multe examene şi sesiunile ce vor urma. Am început să anunţ familia şi prietenii. Toţi m-au felicitat, ceea ce m-a făcut fericită. După ce am ajuns la Timişoara la facultate, am stat la altă coadă imensă ca să plătesc chianţa şi apoi la altă coadă ca să confirm locul în facultate. Momentul în care am fost cu adevărat fericită a fost acela când puteam să mă numesc studentă. De fericire, am dat check-in(De obicei nu fac asta, dar am vrut să anunţ persoanele apropiate care au Faceook) şi am primit multe felicitări. Persoane dragi, dar şi cunoştiinţe m-au felicitat pentru reuşită. 

Munca mea, orele de învăţat şi stres au dat roade. Nu doar la mine, ci şi la ceilalţi colegi care au reuşit să intre sau nu undeva. Orice ar fi, am reuşit majoritatea să intrăm în facultate. Unii încă nu au primit rezultatul, dar sper din tot sufletul să reuşească şi ei. 

Eu sunt fericită acum. Pentru că încep un nou capitol, am decis să fac câteva schimbări în viaţa mea. În două luni, o să las această cameră pentru a-mi începe viaţa de adult. Până atunci, mă bucur de vacanţa care abia acum începe cu adevărat, pentru unii. 

Voi unde aţi intrat la facultate? Întrebarea este adresată celor care urmează sau au urmat o facultate. 

marți, 22 iulie 2014

Citatul săptămânii

Și pentru că viața este acel ceva pe care îl faci atunci când nu dormi, prețuiește fiecare clipă din orele de veghe și folosește-le la maxim!
Laura M. Stefan

miercuri, 16 iulie 2014

Înscriere facultate

Sursa: Google Images
Hei, două postări într-o zi? Da, cred că am decis că e mai bine să mai scriu şi postări mai spontane, ca aceasta. Fiind un blog personal, povestesc şi experienţe personale, aşa că azi vă voi povesti cum m-am simţit eu când m-am înscris la facultate.

Astăzi am plecat la Timişoara pentru a mă înscrie la facultate. Pe drum, nimic interesant. Am mai fost la Timişoara. Şi pentru că am fost la simularea de admitere la facultatea asta(Click aici pentru detalii), am recunoscut drumurile pe care m-am plimbat în acele trei zile frumoase. Am mai dat examene în săli de facultate şi nu am avut cine ştie ce emoţii înainte. Astăzi, am simţit că fac parte dintr-un grup. Am întâlnit persoane cu interese comune şi acest lucru m-a bucurat. Am socializat, am cunoscut oameni noi, am destăinuit sentimentele de oboseală şi ameţeli din cauza căldurii. 

Intrând în facultate, mă gândeam Aici am să fiu în următorii patru ani. Abia aştept! A fost interesant. Timpul a trecut foarte repede şi parcă acum un an nu ştiam unde să merg, ce să fac cu viitorul. Nici acum nu ştiu 100%, pentru că depinde unde intru la facultate. 

Şi totuşi, statul la coadă, oboseala şi stresul nu m-au oprit din a mă simţi viitoare studentă. Când eram mică, mă întrebam cum am să arat la vârsta de 19 ani, şi iată-mă. Faţă de acum mulţi ani, sunt schimbată şi pot socializa mai mult decât în urmă cu patru ani când eram foarte timidă. Mă uitam la fetele din jur şi mă gândeam Oare o să îmi fie colegă de cameră? Cu fiecare persoană cu care socializam, simţeam că am ce vorbi, că suntem acelaşi nivel, cel puţin un interes comun, cum e facultatea la care m-am înscris.

Această zi a fost una foarte interesantă şi pasul următor este admiterea de săptămâna viitoare. Admiterea o să fie din matematică M2 şi sunt foarte curioasă ce subiecte o să pice. Sper din tot sufletul să intru la această facultate, chiar dacă se spune că mulţi renunţă, că este extrem de grea, aceste vorbe mă ambiţioneză, mă fac să mă gândesc la acest lucru ca o provocare. Mă face să vreau să îmi demonstrez mie însumi că pot să fac faţă. Nu spun că am ales facultatea din cauza asta, am ales pentru că nu e TOCEALĂ, pe care o cam urăsc, şi pentru că o să studiez materii care îmi plac. Sau, cum era o vorbă veche: Pentru că logică şi pentru că mate. 

Dar nu este tot. După ce am depus într-un final dosarul, la ora 2 fără 10 minute(la 2 p.m. se termină programul de înscriere), am fugit la altă facultate unde am completat repede foile care mai trebuiau şi, Doamne ajută, am reuşit să mă înscriu. După ce am depus dosarul, am fost la un interviu(Aici am avut emoţii dar din cauza oboselii cred că am fost prea relaxată). Am lăsat oboseala la uşă şi am răspuns la întrebări cât de bine am putut. Şi totuşi, sper că nu am spus ceva care să îmi ia şansa de a intra în facultate. 

Şi după o zi obositoare, după ore întregi în care nu am mâncat nimic, am plecat la Mall şi m-am relaxat cumpărând lucruri necesare, dar şi mai puţin necesare. Ideea este că astăzi simt că am trecut la alt capitol din viaţa mea. De azi şi până miercuri este expoziţiunea, iar miercuri se va declanşa intriga pentru că se vor afişa rezultatele. 

Aceasta este o întrebare celor care s-au înscris sau se vor înscrie la facultate anul acesta: Unde ai decis să te înscrii? De ce?



marți, 15 iulie 2014

Citatul săptămânii

Niciodată să nu o iei pe un drum cunoscut, pentru că el te va conduce numai pe unde au fost alții.
Graham Bell

miercuri, 9 iulie 2014

Centrul vieţii

V-aţi gândit vreodată unde este centrul vieţii? Pe mine m-a pus pe gânduri. Citeam o carte a lui Coelho şi vorbea despre zona buricului ca şi centru al vieţii. Mi se pare interesantă această teorie şi foarte adevărată.

În această zonă se formeză embrionul(sau copilul) în uterul femeii. În această zonă se naşte o viaţă, ceea ce este o minune. Este fascinant şi uimitor cât de perfect suntem creaţi noi, oamenii, şi cum putem da naştere unei vieţi. Este fascinant cum  în 9 luni, un copil creşte în burta femeii şi se dezvoltă după care face cunoştiinţă cu lumea şi continuă să crească. Pentru un părinte, copilul este o minune, cel mai frumos cadou de la viaţă, de la El. Dă mai mult sens vieţii. Vorbeam de zona buricului şi ceea ce leagă fizic o mamă de copilul ei este cordonul ombilical care odată luat, rămâne acea legătură copil-mamă care este indistructibilă.
Sursa: Google Images


Oricât de mult s-ar plânge majoritatea adolescenţilor rebeli de părinţii lor şi gândirea aceea antică, cu regulile acelea vechi de pe vremea comunismului, orice copil îşi iubeşte părinţii, persoanele care l-au crescut. Şi oricât de mult s-ar ascunde adolescenţii rebeli de părinţi, ei nu ştiu că un părinte îşi cunoaşte copilul cel mai bine şi ştie ce face şi ce este în sufletul său doar privindu-l sau doar auzindu-l. Uneori mă mir că mama ştie de ce sunt supărată fără să îi spun nimic.

Iubeşte-ţi părinţii, spune că îi iubeşti, mulţumeşte părinţilor că au avut grijă de tine, bucură-te de familie pentru că este cea mai importantă de pe lumea asta. Ai văzut măcar puţin câtă grijă necesită un copil de la naştere până devine adult? Ei bine, este nevoie de răbdare şi este foarte greu. Un copil poate să schimbe viaţa unui om şi de aceea consider mamele eroine. Pentru mine mama este o eroină pentru că poate să facă atât de multe şi ar face orice să mă vadă fericită pe mine, dar şi pe fratele meu. Mulţumesc, Mama! La fel e şi tata, un erou, pentru că are grijă de noi. Vă mulţumesc!

marți, 8 iulie 2014

Citatul săptămânii

Încearcă sa fii un om de valoare și nu neapărat un om de succes.
Albert Einstein

luni, 7 iulie 2014

sâmbătă, 5 iulie 2014

Like pentru vizionare ??

Bună,

Ştiu că este o postare neprogramată, dar este ceva pe Facebook ce m-a cam deranjat şi am o rugăminte la voi. Faptul că s-a produs odată, nu a fost deranjant, dar faptul că se repetă, nu mi s-a părut ok.

În primul rând, voi vorbi despre postările acelea în care cică s-au afişat rezultatele la Bacalaureat. Nu cred aşa ceva, mai ales că ministerul nu îşi schimbă decizia aşa brusc şi se decide DINTR-O DATĂ să pună pe net rezultatele, înainte de a apărea fişele la şcoli. Nu credeţi postările de genul. Rezultatele se vor afişa abia luni până în ora 12 şi dacă totuşi un site deja le-a afişat, deşi e imposibil acest lucru, atunci, mă scuzaţi. Ceea ce am observat eu este faptul că mai nou, ca să citeşti un articol, trebuie să dai like. Şi unii oameni dau. Cunosc un singur site care cere like pentru vizionare şi are articole bune. În rest, dai like şi este un articol ridicol sau nu dă nici o informaţie interesantă. Puţine site-uri chiar au articole adevărate. Mai corect mi se pare să dai like DACĂ îţi place un articol, nu pentru a-l viziona.

Acesta este unul din articolele despre care vorbeam mai sus, cu Bacalaureatul:

Şi mai este ceva pe Facebook care circulă. Sunt postările acelea cu titluri de genul [+18] şi ca poză a clipului este o imagine cu un cuib de viespi pe piele umană, cred, sau ceva de genul. Sunt scârboase şi sincer, nu ştiu de ce ai fi curios să te uiţi la aşa ceva. Numai imaginea aceea e scârboasă. Cel mai probabil e Fake şi dacă nu, asta e. Faza e că nu mi se pare normal să te intereseze aşa ceva. Dacă te interesează, măcar setează la like sau la share Doar eu. De câte ori dau în jos la Feeds pe Facebook şi apare, mi se întoarce stomacul pe dos. Vă rog, nu mai daţi share la clipuri scârboase care au ca titlu ceva de genul Nimeni nu poate privi acest clip mai mult de 5 secunde. Ştiu asta. Pentru cei care le consideraţi scârboase, mă scuzaţi că v-am adus în minte această imagine. Pentru ceilalţi, treaba voastră. 

Dar, cum spuneam, sunt unele site-uri care au articole bune. Facebook-ul are şi părţi bune prin faptul că unii oameni dau share la lucruri foarte interesante. De exemplu, cineva a dat share la un clip despre cum să ai o relaţie frumoasă şi spune cum lucrează creierul femeilor şi cel al bărbaţilor. Spune mai multe lucruri acel bărbat din clip, dar vreau să punctez faptul că pe Facebook se promovează şi articole bune.

Sfatul meu, nu mai daţi share la imagini scârboase sau la ştiri false ce anunţă lucruri imposibile(Cum ar fi afişarea rezultatelor înainte de afişarea oficială). Vă mulţumesc pentru atenţie!



miercuri, 2 iulie 2014

Secretul tristeţii

Sursa: Google Images
Stai plictisit pe canapea, la birou sau oriunde altundeva, dar eşti singur. Te uiţi în jur neştiind de ce să te legi. Totul este perfect, ai o familie fericită, poate mai sunt şi probleme, dar totul e bine, poate ai sau nu pe cineva care, de asemenea te face fericit. Dar toată această fericire, parcă este un vis, parcă este ireală.

Ai nevoie de un impuls, de ceva care să îţi facă viaţa interesantă aşa că te gândeşti la problemele tale, le măreşti impactul şi gata. Viaţa ta a devenit dintr-o dată mai interesantă. Suferi şi îţi vine să loveşti ceva din jurul tău, să distrugi. Nu ştii ce să faci. Şi nu ştii de ce dintr-o dată eşti supărat, de ce te afectează lucruri atât de neimportante. Începi să fii o persoană irascibilă, să te enervezi din nimicuri. Dar oare de ce eşti atât de afectat?

Ai impresia că este ceva în neregulă. Începi să găseşti tot mai multe motive ca să fii supărat. Şi ştii că nu este bine, şi nu înţelegi de ce, dar ştii că eşti supărat, nervos. De fapt, tu vrei asta. Tu vrei, în mintea ta, să suferi, ai o dorinţă inexplicabilă să găseşti ceva în neregulă la tot din jurul tău. Vrei să ştii de ce? Pentru că vrei să trăieşti viaţa. Fericirea aceasta constantă nu are atâta valoare dacă nu apare şi tristeţea. Este un vis continuu şi parcă nu e atât de real, deşi este. Aşa că, inconştient, îţi creezi un mediu care să te facă să simţi viaţa. Începi să vezi răul în tot ce e în jurul tău pentru că ai vrut să nu mai fie monotonie. Şi totuşi, aspecte ale fericirii te pot face să simţi viaţa. Vrei totuşi, să ştii că trăieşti şi acum suferi. Furtuna din sufletul tău este din ce în ce mai violentă.

Vezi că până şi peretele îţi râde în faţă. Te doare inima acum, de supărare. Pui mâna la ea să îi poţi simţi bătăile. Trăieşti. În acea linişte furtunoasă îţi auzi propriul puls. Poţi auzi şi simţi bătăile inimii, cum circula sângele prin corp. Şi eşti fericit. Furtuna începe să se domolească. Este nevoie şi de elemente negative, şi de elemente pozitive. Soarele nu poate exista fără lună, perfecţiunea în cuplu nu există, şi fericirea nu poate fi dacă nu sunt şi momente tensionate.

Când simţi că trăieşti? Când poţi simţi şi trăi din plin fericirea şi tristeţea, când poţi simţi cum problemele minore te rod pe dinăuntru, dar şi când eşti lângă persoana iubită şi nu îţi vine să crezi că poţi să fii şi tu iubit de cineva, când cu toate că îţi vezi atâtea defecte, ştii că ai prieteni alături care ar face orice pentru tine, când iubeşti, dar şi când eşti trist, când eşti vesel, dar şi când îţi vine să arunci ceva. Şi cu fiecare dimineaţă în care te trezeşti, ştii că ţi s-a dat o şansă să repari lucrurile, să construieşti, să înveţi lucruri noi şi să te bucuri de acea zi.

marți, 1 iulie 2014

 
 
Blogger Templates