Social Icons

twitter facebook Google+ linkedin rss feed email

sâmbătă, 25 octombrie 2014

Un moment important în viaţa mea

Astăzi a fost o zi importantă pentru mine. Nu doar că am reuşit să iau un 10 la engleză, dar m-am şi răsfăţat cu nişte cumpărături, luându-mi lucruri pe care mi le doream de mult.

La engleză am avut temă să pregătim o prezentare, adică să vorbim liber despre ceva legat de domeniul nostru: Electronică sau telecomunicaţii. Într-un fel, m-am legat de amândouă. Iniţial , săptămâna trecută nu mi-am pregătit nici o foaie pentru că ştiam că o să improvizez. Şi m-am speriat când ceilalţi au scris foi întregi. Aşa că m-am reprogramat pe săptămâna asta. De dimineaţă mi-am spus A venit ziua cea mare. Acum, să le arăt ce pot! şi am aşteptat momentul cel important. Pentru alţii este doar o prezentare, pentru mine este prima prezentare de acest gen. Ne-a spus profesoara că nu trebuie să avem ceva pregătit în Power Point şi tot ce trebuie să facem este să vorbim despre ceva legat de ETc pentru 5 minute. Nu ştiam totuşi cât voi vorbi şi ştiindu-mă pe mine şi ştiind faptul că pot dezvolta ideile destul de mult, am decis să nu exersez sau ceva. Doar mi-am recapitulat nişte propoziţii.


Până să prezentăm, am făcut exerciţii şi eu abia aşteptam să încep. La finalul orei, doamna profesoară a spus că cei care prezintă să vină în faţă. M-am dus cu foaia  şi mi-am aşteptat rândul. A început colega mea. Eu eram emoţionată şi îmi făceam planul în cap cu ce aş putea spune, cum să încep etc.

Numele mi-a fost strigat, m-am dus cu încredere în faţa tuturor şi am început să vorbesc. Nu am spus nimic din ce mi-am planuit uitând o mare parte din ce vroiam să spun şi aş fi vrut totuşi să am o structură, dar am improvizat. Am încercat să fiu cât mai ok şi cred că am şi mimat unele chestii, fără să îmi dau seama. Abia aştept viitorul în care voi prezenta în Power Point! Mă simţeam bine pe scenă, toţi erau atenţi la mine. Din cauza faptului că vorbeam, am şi uitat că am emoţii şi mă gândeam la ce aş putea spune.

A fost unul din cele mai frumoase momente din viaţa mea. Nici nu mi-a trecut înainte prin gând că voi face şi prezentări de acest gen. Şi după ce am terminat, mi-am dat seama că tremur puţin. Mi s-au pus întrebări, nu am ştiut să răspund calumea la toate, dar cam se terminase seminarul. Când am văzut că oamenii mă întreabă, am fost fericită. Am fost fericită şi curioasă ce ar putea să mă întrebe. Nu a fost perfect, dar vreau să mai fac asta, dar data viitoare calumea. Totuşi nu cred că am spus titlul prezentării mele. A fost: Book vs Ebook reader. Am fost întrebată ce legătură are cu ETc, şi, aşa cum am şi spus: are, pentru că noi facem tabletele şi gadget-urile acestea.

Pentru mine, a fost un moment important. Ce copilă sunt... Mai este cineva care a simţit ce am simţit eu?


marți, 21 octombrie 2014

O noapte furtunoasă

Am lăsat-o mai moare cu blogul pentru că pur şi simplu, nu ştiam ce aş putea să vă spun. Dar, recent s-a întâmplat ceva interesant. Am fost la teatru. Am văzut O noapte furtunoasă de Caragiale. Dar nu oricefel de teatru, ci unul în care spectatorul era în acelaşi timp personaj secundar. Cum? Un student care a fost la teatru la Auăleu ştie.

La 8:30 am ajuns la acest Bar numit Scârţ. Intrarea era ca la o casă normală şi imensă, cel puţin aşa se vedea în lumina difuză, creeată de lumânări. Înăuntru, am rămas mască. Totul e într-un stil vechi. Mesele nu sunt deloc noi, cel puţin aşa par. Totul e vintage. Nu am cuvinte să descriu ce interesant era.

Când am auzit că e un bar, mă gândeam că e plin de beţivi, ca în oraşele mici. Dar nu! Acolo nu sunt decât tineri ca mine care au ieşit cu prietenii. Este băutură, ca în orice bar, dar este şi ceai, pe care îl primeşti într-o halbă de bere şi este şi mâncare. Nu ştiu cum aş putea descrie ce este acolo. Totul este atât de diferit, de fascinant...

Ceea ce aş putea descrie este că sunt umbrele deschise şi colorate pe tavan, pe tejghea sunt lipite sute de monede, sunt tablouri vechi, scaune în stilul secolului 19 presupun, jocuri de societate la mesele mici etc. Nu am fost plătită să fac reclamă. Doar cine îmi citeşte blogul ştie că eu am scris despre asta. Pur şi simplu, locul m-a fascinat extrem de mult şi am fost atât de fericită că am văzut un loc atât de interesant ca acela.

Se vede că nu avem cine ştie ce în oraşul natal... Alţii sunt obişnuiti poate cu genul acesta de lucruri, eu nu! Oraşul meu are şi el locuri interesante dar în Timişoara este cu mult mai interesant şi mai frumos decât în orăşelul meu natal. Aveau dreptate persoanele care mi-au spus că nu o să mai vreau să locuiesc în oraşul meu după ce văd Timişoara.


Am descris cât de cât, barul. Teatrul a fost neaşteptat de interesant. Nu era genul de scenă în care tu stai pe scaunul publicului. A bătut gongul, am intrat într-o cameră luminată doar cu lumânări şi după ce ne-am aşezat la masă unii, alţii pe locurile de pe margine, actorii au început sceneta. Interacţionau uneorii cu spectatorii de lângă. Am râs atât de mult atunci! Nu am mai râs atât de mult de mult mult timp. A fost super amuzant şi toţi actorii au jucat atât de bine încât aş fi zis că viaţa aceea interpretată este una reală. Totul a părut real şi au fost cam toate tipurile de personaje tipice Caragiale. 

Nu e nici un personaj care să nu îmi placă. Cred că se vede că nu prea am fost la teatru pentru că în oraşul meu nu avem prea multe evenimente de genul acesta şi nici teatru cu actori adevăraţi, decât rareori. Oricum, această scenetă ne-a introdus în acea lume şi pe mine m-a ţinut în priză. Nu prea au fost momente în care să mă plictisesc şi îi dau nota 10 şi localului şi scenetei jucate. 

Nu pot să povestesc acum sceneta pentru că poate unii localnici sau unii studenţi vor să meargă şi eu spun cum se termină. Nu e corect aşa că am să las misterul să învăluie ceea ce se întâmplă în scenete. 

În conlcuzie, este super tare acolo dacă vrei să mergi să te distrezi şi aş mai merge, însă trebuie să îmi fac timp liber şi totuşi, o să începem testele... Sper să mai apuc să merg la teatru.

Citatul săptămânii

Nu abandona ceea ce nu știi să faci, ci combină cu ceea ce știi să faci.
John Wooden

marți, 14 octombrie 2014

Citatul săptămânii

Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face.
Constantin Brâncuși

miercuri, 8 octombrie 2014

Fericirea nu este o soluţie!

De când am început facultatea, nu am mai putut cânta la chitară, însă acest weekend, când am fost acasă, am cântat la ea din nou, după mult timp. Este adevărat că m-au durut degetele pentru că nu am mai cântat de mult, dar m-am simţit fericită.



Mi-am dat seama că din cauza dependenţei de Facebook de care am încercat să scap dar am văzut că fără Facebook nu pot comunica decât cu ai mei şi cu prietenul meu...(pentru că toată lumea discută pe această reţea) şi am revenit. Însă, de mult timp, nu am mai făcut nimic din ce îmi place. Nu am mai desenat, nu am mai cântat la chitară, nu am mai scris la cartea mea, nu am mai creat nimic.

Trebuie să scriu cartea aceea! Dar când deschid fişierul, parcă nu am nici o idee... Am idei pentru alte poveşti, dar biata Daisy tot pe loc a rămas...(Daisy este unul din personajele principale din povestea mea). Am avut atâtea planuri şi nu am făcut nimic... Este mult de studiat şi asta fac în majoritatea timpului, studiez... Am decis că vreau să învăţ din timp ca în timpul sesiunii să îmi fie mai uşor.

Şi din cauza asta mi s-a spus că tot despre şcoală vorbesc... eh, asta e. Nu am ce să fac, facultatea îmi ocupă tot timpul. Este greu, este mult de muncit ca să iei notă de trecere şi nu vreau sa am restanţe...

Până acum, m-am mai obişnuit, dar am sentimente negative, trebuie să recunosc.. Mintea mea, în timpul meu liber, se gândeşte la tot felul de lucruri legate de aspectele din viaţa mea şi uneori mă întristază cum sunt oamenii.

Ceea ce am observat este că fetele sunt foarte grijulii şi precaute. Şi băieţii nu au stres. Am văzut că dacă o persoană este diferită. este bârfită imediat ce pleacă de lângă persoana cu care a vorbit... Timişoara este plină de bârfă cred că! Eşti judecat dacă faci lucurile diferit, dacă nu eşti serios tot timpul, dacă nu faci cum fac ceilalţi. E ca şi cum ar trebui să fii un roboţel programat ca să mulţumeşti pe toată lumea.

Credeam că aici nu contează că eşti diferit, dar se pare că da. Lumea nu te suportă sau te evită dacă vorbeşti nu ştiu cum, sau dacă vorbeşti despre nu ştiu ce subiecte, sau dacă pur şi simplu eşti mai fericit... Ah, da, cititorule, vezi că dacă eşti foarte fericit, s-ar putea să nu le placă celor din jur şi să te displacă mulţi. Ai grijă, fericirea nu este o soluţie. Trebuie să fii bârfitor şi rău ca să fii acceptat şi să te placă ceilalţi.

Sper că se observă ironia... Nu este bine! Toţi oamenii au defecte... şi recunosc că şi eu am! Dar asta e... asta sunt eu! Şi poate uneori nu îmi dau seama că te deranjează că mă repet sau că vorbesc despre ceva ce nu vrei să auzi, atunci spune-mi ce te deranjează, nu mă bârfi! Ţi-e frică, care e faza? O să mă supere, dar crede-mă, apreciez foarte mult o persoană care îmi spune în faţă, decât o persoană care ascunde şi mă spune la alţii...

Dar, asta e. Am început să vorbesc despre ceva şi am ajuns la alt subiect. Poate pentru că am avut asta în suflet şi am simţit nevoia să vă spun aceste lucruri. Vorba aia, Doamne fereşte-mă de prieteni falşi, că de duşmani mă feresc şi singur. Got it?

Recunosc, uneori mă mai scapa unele lucruri, mai spun prostii dar evit pe cât se poate de mult să fiu bârfitoare şi încerc să înţeleg adevărul. Toţi avem un suflet şi o personalitate. Do not try to change it!

marți, 7 octombrie 2014

Citatul săptămânii

Nu contează atât de mult ce faci, ci câtă dragoste pui în ceea ce faci.
Maria Tereza

miercuri, 1 octombrie 2014

Nu mai e de joacă

Facultatea este ceva foarte serios. Unii aleg să nu o facă. Eu am ales să fac o facultate şi prin urmare să văd şi să simt cum e viaţa de student. Ultima dată am scris despre primele zile ca studentă, dar poate nu am scris tot ce ar trebui.

Am venit vineri acasă şi am plecat duminică. Între timp, am putut să mă gândesc la viaţa aceasta nouă. Cum am mai spus, totul e nou, dar pe lângă asta, eşti şi pe cont propriu. Nu mai este mami şi tati să te ajute întotdeauna. Trebuie să pleci de colo colo ca să completezi contracte, să îţi rezolvi problemele, să te descurci singur.

Înveţi, într-un fel, să trăieşti pe cont propriu. Un prieten mi-a spus că în primul an de facultate intri un copil, iar când ieşi din facultate eşti experimentat într-un domeniu. Mi s-a spus că după un an de facultate o să fiu total schimbată, matură. Deja încep să simt aceste schimbări. Ca şi student, trebuie să înveţi să te descurci pentru că dacă te plângi, nu ajută la nimic. Nu poţi să o laşi deoparte, mai ales cu cursurile. Nu poţi să nu repeţi măcar odată pe săptămâna pentru că dacă laşi cursurile să se adune, o să ai mult de recuperat şi chiar ai de învăţat.

În liceu, unele ore nici nu le făceai, la facultate, totul contează şi totul este luat în serios: cursul, seminarul, laboratorul. În liceu, îţi mai permiteai să lipseşti, aici, o singură absenţă la un seminar sau un laborator îţi strică programul, căci trebuie să îl faci cu altă grupă. Nu mai e de joacă. Şi deşi nu am început să scriem mult, ştiu că o să urmeze greul abia săptămâna care vine. Cursurile la matematică, faţă de liceu, sunt mai abstracte, mai extinse.

Am văzut că trebuie să accepţi viaţa aşa cum e. Unele lucruri nu pot fi schimbate şi trebuie să vezi partea bună în tot ce faci. Nu îţi place fizica, tu ai ales facultatea asta. Ori te laşi, ori munceşti. Nu îţi place căminul, asta e. Majoritatea studenţilor trec prin asta, şi mai toţi părinţii au trecut prin asta şi prin aspecte mai neplăcute decât cele de acum. Mi-a fost frică, dar ştiu că trebuie să mă descurc. Am făcut alegerea asta, şi trebuie să merg până la capăt. Mulţi oameni trec prin asta şi cine sunt eu să mă plâng? Este ceva normal şi deşi este foarte greu, privesc viitorul cu optimism, TREBUIE.

În concluzie, prin această postare scurtă, îndemn oamenii să facă o facultate, pentru că angajatorii caută oameni cu studii mai mult decât oameni fără studii. Bacalaureatul este o piesă importantă. Este adevărat, fără BAC poţi găsi de lucru, dar dacă intri la o facultate pe un domeniu căutat sau pe domeniul în care te pricepi foarte bine, ai şanse mai mari de câştig.

De exeplu, angajatorul X a făcut un anunţ şi să spunem că se duc 3 tipuri de oameni:

  1. Oameni fără Bac
  2. Oameni cu Bac dar fără Facultate
  3. Oameni calificaţi cu facultate
Pe cine angajează? Pe cei cu o calificare pentru că aceia au studiat pe acel domeniu. În plus, cel cu facultate se poate dezvolta mai mult pe acel domeniu. Însă, găsirea unui loc de muncă cere şi noroc. Şi sunt excepţii rare când cineva fără calificare a reuşit într-un domeniu pentru că avea talent în acel domeniu şi a învăţat singur.

Au început facultatea şi studenţi din celelalte universităţi şi le urez lor, dar şi celor care au început şcoala: Baftă!


 
 
Blogger Templates