Social Icons

twitter facebook Google+ linkedin rss feed email

miercuri, 30 aprilie 2014

Acceptare

După ce am încercat unele lucruri la care mi-ar plăcea să fiu bună, am ajuns în punctul în care mi-am dat seama care e nivelul meu la fiecare activitate şi mi-am mai dat seama şi de faptul că nu pot să le fac pe toate.

Am vrut să încerc lucruri noi legate de artă. Am încercat să cânt la pian, dar după câteva luni am renunţat pentru că nu aveam răbdarea necesară să învăţ atât de puţin în aşa mult timp. Mă gândeam că poate voi reuşi, dar profesoara mea mă punea să repet aceeaşi parte tot timpul şi probabil avea dreptate să facă asta pentru că nu cântam în timpii care trebuia să cânt. Şi în plus, vedeam atâţia copii care învăţaseră de mici acest lucru şi am decis că nu e pentru mine. Dacă ceva era pentru mine, începeam de mică. Şi am renunţat.
Am făcut până şi un sport, până într-un anumit punct. Începusem frumos, după care după un timp nu mai nimeream coşul şi nu avansam decât puţin de tot pe când alţii avansau mult. Am fost chiar şi pe teren şi nu îmi amintesc prea multe doar că eram pierdută şi parcă am început să mă panichez când m-a trimis. Fusese prima şi ultima dată când jucasem într-un meci de baschet.

Da, cariera mea de sportivă s-a terminat atunci, şi chiar şi abilităţile mele în sport au scăzut. Dar, am căutat ceva pentru mine. Nu am renunţat. Trebuia să fie ceva şi pentru mine. Adică, fiecare e bun la ceva. Unii sunt buni la sport, alţii ştiu să cânte, alţii ştiu să danseze ş.a.m.d. Aşa că am continuat să caut. Am început să cânt la chitară. La început, m-a învăţat o prietenă la chitara ei notele de bază şi am reuşit. Între timp, luptam din răsputeri şi duceam chitara tatălui meu la toţi chitariştii, dar o era atât de veche încât o coardă refuza să se acordeze şi toate celelalte se dezacordau prea repede. Aşa că mi-am spus că îmi voi cumpăra una nouă, doar a mea. Acest lucru s-a întâmplat în jurul zilei mele de naştere de anul trecut. Surpriza a fost că ai mei mi-au luat-o înainte şi am primit de ziua mea chitara dorită cu tot cu acordor. Am fost foarte fericită şi din ziua aia am început să învăţ mai mult singură ajungând în acest punct în care ştiu să cânt multe melodii. Sunt fericită şi cred că acest talent este unul din talentele care mă reprezintă.
Am continuat să cânt şi tot auzind fete din oraş care aveau voce, am încercat şi eu şi fredonam câteodată, dar mă miram de vocea mea şi mă opream. Odată chiar am fost la o prietenă şi am cântat cu chitările şi am cântat şi cu vocea şi mi-a spus că am voce doar că trebuie formată. Am mai vrut să mai încerc, dar au intervenit examenele şi învăţatul şi nu am mai avut timp să mă gândesc la asta, mai ales că am început să desenez din ce în ce mai mult.

Orice copil desenează, dar nu orice copil continuă să facă asta. Nu eram un copil aşa talentat când eram mică. Desenam la fel ca ceilalţi ca şi nivel de talent şi asta pot spune şi despre poezii şi poveşti. Până să intru în liceu aveam colegi care au creat poveşti şi poezii, la fel ca mine. Dar eu ştiu că sunt printre puţinii copii care au continuat asta. Îmi plăcea mereu să creez poezii şi poveşti şi am continuat şi asta fac şi acum. Probabil că eu am continuat să îmi fac arta, pe când alţii au renunţat. Nu ştiu cum vedeau ceilalţi copii crearea de poezii, dar pentru mine a fost începutul unui vis. În generală, când am fost îndrumată să scriu în continuare, mi-am dat seama că vreau să public.

Tot legat de artă, am făcut până şi brăţări. Când eram la pian, vedeam fete care făceau brăţările prieteniei. Am început şi eu şi după un timp, am început să învăţ noi modele. Când m-am întâlnit din nou cu acele fete, ele ştiau doar două modele pe când eu învăţasem până atunci până în 20 de modele de brăţări ale prieteniei.

Iar despre talentul meu la portrete, este ceva ce am învăţat pe parcurs. Este ceva ce îmi place să fac şi m-am axat pe ce mă pricep mai bine şi sper ca în viitor să desenez din ce în ce mai bine. În concluzie, am decis să accept că nu sunt bună la unele activităţi artistice şi mă bucur că le-am încercat. Ceea ce mi-am dat seama acum este că dacă vreau cu adevărat să avansez în ceva, oricât de banal ar fi, eu învăţ. Chiar dacă este ceva ce nu mulţi ar continua să facă, eu continui. Poate de unele lucruri m-am lăsat pentru că nu erau pentru mine. Dar cum erau modelele de brăţări, şi melodiile. Nu am vrut doar chestiile de bază, ci mai mult. Chiar am şi creat vreo două modele şi nu regret faptul că am încercat lucruri noi. După ce am învăţat destule modele de  brăţări în aţă, am început să fac şi din alte materiale şi am făcut şi brăţări Shamballa. Dacă găsesc ceva interesant legat de artă, care mă atrage, vreau să învăţ mai mult decât lucrurile de bază.

Totuşi, orice ar fi, nu mă voi lăsa de scris şi nici talentul meu la desen şi la chitară nu are cum să dispară. Nu vreau să renunţ la artă pentru că face parte din mine şi mă defineşte. Poate nu sunt cea mai bună în ceea ce fac, dar ştiu că fac artă din plăcere.

Tu ce talente ai?

marți, 29 aprilie 2014

Citatul săptămânii

Invinge durerea, razi cat se poate, caci tot la zi ajunge si cea mai lunga noapte...
William Shakespeare

miercuri, 23 aprilie 2014

Conversaţie cu mine însumi

V-aţi gândit vreodată cum ar fi dacă aţi putea să vorbiţi cu voi înşivă din trecut? Oare cum ar suna o conversaţie cu mine însumi de acum câţiva ani? Ca răspuns la această întrebare voi crea un scenariu în care am plecat în trecut, aşa cum arăt acum, şi aş merge în urmă cu trei ani, atunci când începusem să trec de graniţa dintre copilărie şi adolescentă şi visam la primul sărut.

Aşa că trec prin portalul magic şi ajung în camera mea care este aproape la fel, doar că nu are ramele foto cu imaginea iubitului şi nici celelalte cadouri pe care mi le-a dăruit el. Mă întâlnesc pe mine însumi,
varianta mai tânără şi mă salut.

ELLA 1(Adică cea de acum, anul 2014): Bună!
ELLA 2(Adică cea din clasa a 10-a): Ăăă, cine eşti? De ce arăţi ca mine?
ELLA 1: Sunt tu, din viitor.
ELLA  2: Şi de ce ai venit înapoi?
ELLA 1: Ca să vorbesc cu tine, adică cu mine.
ELLA 2: Cum este viitorul?
ELLA 1: La 18 ani te îndrăgosteşti şi ai o relaţie foarte frumoasă cu Mircea.
ELLA 2: Serios???(râde cu poftă) Serios, nu pare genul meu.
ELLA 1: Este genul tău, dar o să îţi dai seama mai târziu, după ce scapi de influenţele oamenilor din jur.
ELLA 2: Oricum, tot pare imposibil. Şi cu şcoala cum merge? Am rămas în aceeaşi clasă?
ELLA 1: Da şi te descurci bine. Reuşeşti să treci peste toate şi să ştii că eşti ambiţioasă. O să aflii mai încolo când văzând că unii fug de greutăţi, tu continui lupta indiferent câţi se duc afară din ea. Chiar dacă ştii că nu o să fii cea mai bună în luptă, tot o să câştigi.
ELLA 2: O să mai scriu poezii?
ELLA 1: Da, dar mai rar şi mai frumoase. Mai ales că ai ajuns să cunoşti dragostea şi crede-mă, dragostea chiar există şi chiar este mai minunată decât se spune. Îţi dă putere să treci peste toate cu zâmbetul pe buze.
ELLA 2(după un timp): Aşa o să arăt la 19 ani?
ELLA 1: Da. Ştiu că te întrebi cum e la 18 ani, dar să ştii că nu e mare diferenţă. Cu fiecare an, timpul trece din ce în ce mai repede.
(Linişte, timp în care eu studiez camera)
ELLA 1: Ai avut primul sărut?
ELLA 2: Nu încă.
ELLA 1(Cu privirea la nişte poze, zâmbeşte): O să îl ai atunci în curând şi va fi foarte frumos. Ba chiar foarte diferit faţă de toate imaginile pe care ţi le-ai făcut despre primul sărut.
ELLA 2: Da?? Cu cine? Când?
ELLA 1(privind-o): Nu spun nimic. Spun doar că o să fie neaşteptat şi mult mai frumos decât ţi-ai imaginat, aşa cum sunt toate momentele din viaţă, mult mai frumoase decât ţi le-ai imaginat.
ELLA 2: Spune-mi! Cu cine?
ELLA 1: Nu dezvălui nimic. Tot ce pot să spun este că viaţa va fi din ce în ce mai frumoasă şi vei descoperi lucruri despre tine pe care nu le ştiai. Şi mai mult de atât, o să dezvolţi anumite talente, chiar şi pe acela pe care nu l-ai descoperit. Nu lăsa pe nimeni să îţi distrugă ambiţia pentru că te va ajuta foarte mult în tot ceea ce faci.

Apoi, am plecat din acea vreme şi m-am întors în camera mea, în faţa laptopului pentru a scrie acea conversaţie.

Bine, asta este ceea ce mi-am imaginat: o discuţie cu mine, cea de acum 3 ani. Pe vremea aceea eram foarte diferită şi dacă mi-aş compara viaţa de atunci cu cea de acum, nu aş vrea să o schimb. Cei care au spus că ultimii 2 ani de liceu sunt mai faini decât primii au avut dreptate. Am învăţat atâtea lucruri în anii aceştia şi abia aştept să fiu la facultate să văd cum e şi acea viaţă. Mai ales că se spune că anii de facultate sunt cei mai frumoşi.

marți, 22 aprilie 2014

Citatul săptămânii

Moda e doar un fel de-a spune: sunt de partea voastra. Port uniforma armatei voastre, nu trageti!
Paulo Coelho

miercuri, 16 aprilie 2014

Despre modă şi despre tineret

Am observat ceva în rândul tinerilor, ceva ce nu mi se pare o mişcare bună. Este greşeala pe care şi eu eram aproape să o fac. Când eşti la începutul adolescenţei, sau a liceului adolescenţii tind să facă o greşeală doar din cauza fricii.

În perioada adolecenţei începem să ne cunoaştem sinele, personalitatea, calităţile şi defectele. Dar până ajungem în acest punct, trecem prin mai multe încercări. O lume nouă, oportunităţi, noi prieteni... acesta este liceul. Începi un alt capitol al vieţii. Dar nu mă refer doar la începutul liceului, ci la începutul adolescenţei. Este perioada aceea în care vrem să fim la modă, în care vrem să fim acceptaţi de societate, de cei din jur. Din cauza asta vrem să ne schimbăm. Doar din frica de a nu fii singuri, şi de a avea prieteni, ne schimbăm. Argumentul nostru pentru ceva rău este că Aşa fac toţi. Mare greşeală. Ca să intri intr-un anturaj, devii ca ceilalţi. Dacă anturajul este unul dăunător, faci şi tu lucruri ilegale, greşite, doar pentru că Aşa fac toţi. Aşa şi? Trebuie să faci ceva doar pentru că face toată lumea?? NU! Cea mai mare greşeala a unui adolescent. Dacă nu eşti tu însuţi, pierzi multe. Te pierzi pe tine şi devii o persoană falsă. Devii chiar o copie a celor din jur pentru că refuzi să fii tu însuţi. Unii chiar aleg să îşi distrugă sănătatea doar ca să nu fie singurii care nu şi-o distrug...

Să recapitulez. Situaţia este aceasta, începi o nouă viaţa, un nou capitol. Toata lumea face un anumit lucru. Crezi că eşti original dacă faci ceva doar pentru că fac şi alţii la fel? Nu, deloc. Şi eu era să fac aceeaşi greşeală. Vroiam să fiu altfel. Nu îmi plăcea cine sunt şi pentru că mă simţeam ciudată, vroiam să mă schimb. Dar am fost salvată de prietenul meu. Era la începutul prieteniei noastre şi el mă ajuta să nu încep să fac anumite lucruri doar pentru că aşa fac toţi. Din cauza faptului că ce e la modă este dăunător, urăsc moda. Prietenul meu mă ajuta să mă feresc de aceste vicii şi să mă accept aşa cum sunt. Şi le mulţumesc şi părinţilor mei, prin această cale, pentru că m-au educat cum trebuie şi că m-au ferit de rele.

Revenind la idee, am un mesaj pentru cei care nu se plac şi vor să se schimbe. Nu vă schimbaţi doar pentru că este singurul mod în care puteţi fi într-un anturaj. Nu trebuie să vă lăsaţi influenţaţi de cei din jur. Dacă prietenii voştrii nu vă acceptă, nu sunt prieteni adevăraţi. Nu aveţi nevoie decât de oameni care vă acceptă personalitatea, cu tot cu defecte. Aceasta este prietenia adevărată. Schimbaţi la voi doar defecte care dăunează vieţii voastre, cum ar fi fricile, egoismul sau altele. Motivul pentru care faci ceva în viaţă nu trebuie să fie niciodată pentru că aşa este moda.

Şi dacă ţi-e frică de singurătate, gândeşte-te că niciodată nu eşti singur. Aşa am crezut şi eu, dar am văzut că mereu e cineva lângă mine, indiferent de situaţie.

Sfatul meu pentru toţi: fii tu însuţi şi ascultă-ţi inima.

marți, 15 aprilie 2014

Citatul săptămânii

Daca va astepta momentul ideal, niciodata nu se va urni din loc; e nevoie de un strop de nebunie ca sa faci pasul urmator.
Paulo Coelho

miercuri, 9 aprilie 2014

Trecut, prezent şi viitor

Astăzi voi vorbi despre ceva mai abstract. Voi vorbi despre trecut, prezent şi despre viitor. Toate sunt legate una de alta, nu poţi avea prezent fără trecut, şi nu poţi avea viitor fără prezent. Are logică. Dar, am să vă pun o întrebare: Dacă aţi fi puşi în situaţia în care să alegeţi între a uita tot trecutul şi a crea amintiri noi şi a nu mai fi capabil să creezi amintiri noi şi să ai trecutul, ce ai alege? Este o întrebare la care ar trebui să ne gândim. Voi lua ambele variante şi le voi discuta, după care voi spune la finalul postării alegerea mea.

Prima variantă spune că tot trecutul tău, tot ce ştii până acum, se presupune să dispară şi nu mai ai nimic. Tot ce ai în faţă este prezentul, momentul de ACUM în care îţi faci amintiri noi. Totuşi, să uiţi tot ce ştii despre oameni, înseamnă să pierzi experienţa pe care ai acumulat-o şi să iei totul de la capăt. Nu sună aşa de bine, nu?

Dar dacă ai putea să îţi păstrezi amintirile, şi să nu mai poţi să îţi faci altele noi înseamnă să ai momentele plăcute în minte, dar să nu fie nevoie să mai foloseşti experienţa pe care ai acumulat-o până acum. Pentru că practic, a-ţi folosi experienţa înseamnă să îţi faci amintiri noi.

Ambele variante sunt neatrăgătoare, nu? Ştiu. Tocmai de aceea, întrebarea aceasta m-a pus pe gânduri. Ca să vă daţi seama de răspunsul meu, vă voi vorbi acum despre ce scrie în titlu. Trecutul este istoria ta, este ce ai făcut până în acest moment, până ACUM. Este tot ce ai realizat, sunt toate momentele frumoase, dar şi cele rele. Trecutul te-a ajutat să fii cine eşti acum cu adevărat. Dacă nu ai fi avut anumite experienţe în viaţă, cine ştie pe unde ai fi ajuns şi cine ai fi in acest moment. Aşadar, trecutul este foarte valoros şi dacă vrem amintiri plăcute, să ne trezim dimineaţa cu gânduri bune şi să creăm amintiri frumoase. Dar chiar şi cele rele, ne ajută. Fiecare câştig te-a făcut mai fericit, iar fiecare pierdere te-a făcut să devii puternic sau puternică. Nu e ca şi cum el te defineşte. Pentru că asta ar suna ca şi cum ai fi mereu acelaşi şi că dacă ai fost un om rău, eşti şi acum. Mă refer la faptul că experienţele pe care le-ai avut ca şi persoană, în această viaţa te ajută să devii tu însuţi, te ajută să te regăseşti şi poate anumite lucruri pe care le-ai făcut crezând că este bine ce faci, te-au determinat să te schimbi într-o persoană bună.

Prezentul este cel de acum, secunda aceasta în care citeşti aceste rânduri, clipele definitorii pentru viitor. Orice mişcare poate să îţi schimbe viitorul cu mare uşurinţă, fiecare alegere a ta poate să te ducă pe altă cale, pe alt drum. Totul ţine de alegere aici şi orice alegere poate să te ducă spre ceva bun, sau spre ceva rău. Nu ai de unde să ştii. Tot ce poţi să faci este să îţi urmezi inima, căci ea ştie mai bine. Iar când îţi asculţi inima, faci alegerea corectă. Nu ai de unde să ştii ce îţi rezervă viitorul, pentru că e constant în schimbare. Nu poţi să ştii decât vag ce vrei tu de la viaţă şi pentru ce lupţi.  Din această cauză, trăieşte clipa de acum, momentul acesta, şi fiecare zi care urmează din viaţa ta. Bucură-te de fiecare zi şi fii fericit. Viaţa este prea scurtă pentru suferinţă.

Prezentul are mare legătură cu viitorul pentru că îl determină şi, aşa cum am spus, totul ţine de alegeri. Ceea ce ştim este că poate să fie oricum, Ceea ce ştii e lupta pe care o dai ca să ai o viaţă frumoasă, un viitor frumos. De obicei, ţi-l determini după ce iei BAC-ul, când intri la o facultate şi îţi alegi un drum. În rest, doar El ştie ce te aşteaptă. Ceea ce te sfătuiesc este să lupţi pentru ceea ce vrei.

Aşa cum am promis, vă voi spune alegerea mea. Aş alege prima variantă. Mi-am dat seama că orice aş fi făcut în trecut, oricâte premii am luat, tot ce contează este prezentul, să fiu fericită şi să îmi pregătesc viitorul. Trecutul  este doar experienţa acumulată până acum. Nu regret nimic şi caut să aduc zâmbete pe feţele oamenilor. Sunt fericită cu ce am şi mă pregătesc pentru ce va urma. Lupta grea acum începe probabil, după ce intru la facultate.

Tu ce ai alege?

marți, 8 aprilie 2014

Citatul săptămânii

Daca trecutul nu te multumeste, uita-l pe loc. Alcatuieste-ti o noua viata in care sa crezi. Concentreaza-te doar asupra momentelor in care ai obtinut ce-ti doreai si asta iti va da putere sa reusesti.
Paulo Coelho

luni, 7 aprilie 2014

Desene şi creaţii proprii: Sakura

După ce s-a terminat sondajul, personajul câştigător este Sakura Haruno. Peronaj principal din Anime-ul Naruto. Cum a ieşit?


miercuri, 2 aprilie 2014

Mini-excursie în Timişoara

Weekend-ul ce tocmai a trecut mi-a schimbat puţin viaţa şi percepţia. Facultatea la care vreau sa intru a organizat un concurs. Ca să arate viitorilor studenţi cum e viaţa de student la acea facultate,cei de acolo au organizat trei zile pe care noi, cei ce am participat la concurs, am putut vizita campusul şi am trăit printre studenţi. Sincer, m-am simţit ca o studentă pe toată perioada acestor zile şi pot să spun că sunt decisă să merg la acea facultate.

În aceste zile, mi-am notat reacţiile, sentimentele şi întâmplările prin care am trecutr. Dar voi nota doar câteva lucruri. Facultatea a plătit drumul, cazarea şi mâncarea noastră pe toată durata şederii. 1Au fost în jur de 500 de elevi doar la matematică(materia la care am dat simularea de admitere). Nu mai spun că erau şi alte materii de concurs(mecanică şi chimie). Totul a fost organizat de Liga Studenţilor de la acea facultate.

Să o iau cu începutul.

Ziua 1: 28 martie 2014


Am aşteptat după autocarul trimis de ei şi când am venit, eu şi colegele mele ne-am aşezat la locurile ce mai rămăseseră libere. Ceea ce a fost interesant pe drum a fost faptul că nu ştiam cât de amuzant e cu străini de vârsta mea în autocar şi mi-a plăcut foarte mult gestul unui băieţel. Stăteam pe scaun şi pe locul din faţa mea stătea un băieţel de 4-5 ani, cu mămica lui. Mă mai uitam la el şi îi mai zâmbeam pentru că mie îmi plac foarte mult copiii mici. La un moment dat, oprim la un popas. Când băieţelul vine înapoi în autocar, are în mână trei flori culese de pe marginea drumului. O cheamă pe mama lui şi îi dă buchetul, după care spune că doar două îi rămân ei şi una mi-o dă mie. A fost aşa de dulce!
Când am ajuns la Timişoara, nu s-au dat plicurile cu programul şi câteva pliante şi când ne-am organizat, studenţii ce au fost repartizaţi la grupul nostru ne-au dus prin zonă şi ne-au plimbat până când a fost timpul să mergem la Festivitatea de Deschidere.

Notă din data de 28 martie 2014, ora 15:27:

Chiar simt că vreau să intru la facultatea asta, că aici e locul meu. Abia aştept să intru aici şi să îmi fac prieteni noi! Am auzit că este greu, dar chiar simt că aici este locul meu.
Şi ceea ce văzusem până atunci a fost nimic faţă de ce urma. Pe când ne plimbam pein centru, am făcut şi câteva poze.


După Festivitate, ne-au dus unde am fost cazaţi. Toţi au fost cazaţi în cămin şi doar eu şi colegele mele am fost cazate în centru la internatul unui liceu. Pe dinafară arată vechi internatul, dar înăuntru este destul de drăguţ, deşi când am văzut camera, nu aveam bec. Am fost din ce în ce mai entuziasmată de intrarea la facultatea aceasta.
Notă din 28 martie 2014, ora 19:15:
Cu cât vorbesc mai mult cu stundeţii de aici, cu atât sunt mai entuziasmată de intrarea în facultate.
Totul mi se pare frumos la Timişoara. După cazare am fost la masă, la restaurantul universităţii şi mâncarea a fost foarte bună. Fiecare autocar reprezintă un grup şi la fiecare grup a fost repartizat un student pentru fiecare materie de concurs. În grupul meu am fost doar eu şi două colege şi ne-a fost repartizat un student din anul 2. El ne-a arătat campusul şi ne-am plimbat aşa de mult zilele acestea încât şi acum am febră musculară. După plimbare, băiatul ne-a lăsat la internat. Noi am mers la camera noastră şi am constatat că avem bec. Probabil camera nu fusese locuită o perioadă şi uitaseră. 

Ziua 2: 29 martie 2014


În această zi am dat simularea şi concursul de matematică. Ne-au dus în amfiteatru şi foile de simulare şi concurs şi chiar au fost accesibile subiectele de admitere. După ce am ieşit, am fost trimisă într-o sală unde ni se prezenta facultatea, de către studenţi din Ligă, în anii terminali. A fost foarte interesant pentru că ni s-au spus job-urile pe care le putem avea după ce terminăm această facultate, dacă lucrăm pe profil. Ceea ce este foarte atractiv este şi faptul că sunt 90% din studenţi care au găsit de muncă şi sunt atâtea avantaje în a fi student la facultatea aceasta. După prezentare, au fost corectate lucrările în faţa noastră şi la fiecare elev era un alt elev martor. 


Ceea ce era şi normal, după toată munca aceasta, am mers să mâncăm, după care am vizitat mall-ul. Precizez că am mers pe jos peste tot unde am fost. Păcat totuşi că jumătate din locurile vizitate erau în construcţie. Oricum, după atâta plimbat, am ştiut să mergem singure la masă, dimineaţa. 


Notă din data de 29 martie 2014, ora 19:30:
Am mâncat, după o lungă plimbare la Mall. Cred că mini-excursia aceasta mi-a schimbat percepţia despre viitor şi ce vreau de la viitor.
În seara aceea era şi o petrecere organizata de studenţi, dar eu şi colegele mele am rămas în cameră, deoarece eram foarte obosite. 

Ziua 3: 30 martie 2014


De când ne-am trezit şi până am plecat, am cam fost tot în grabă pentru că trebuia să ajungem la masă şi prima chestie pe care am spus-o în acea dimineaţă a fost Putem sări peste micul dejun? Dar nu am putut. Am mâncat, după aceea am mers după bagaje, dar înainte de asta, ne-am odihnit puţin ca să vedem cum facem noi cu bagajele. Dupâ ce ne-am lămurit, am grăbit pasul, am luat bagajele, am mers repede la autocar ca să le lăsăm, am mers la Festivitatea de Premiere şi am plecat înainte să se termine ca să apucăm să cumpărăm apă şi ceva dulce pentru drum. Am ajuns la fix la autocar, dar am aşteptat ca să pornească cele din faţa noastră. 


Dar, pe drum, am notat impresia mea despre această vizită.
Notă din data de 30 martie 2014, ora 12:54:
În aceste două zile ce au trecut, parcă am trăit în altă lume, una care îmi place la nebunie. Am cunoscut persoane noi şi a fost super! Abia aştept să fiu studentă aici. [...] Lumea aceasta, este cea în care voi fi de la toamnă.
Am scris mai sus că zilele astea petrecute în Timişoara mi-au schimbat viaţa. Spun asta pentru că înainte eram indecisă şi nu ştiam sigur ce vreau, dar trăind două zile printre studenţi şi chiar în locul acela, mă simţeam fericită şi simţeam că acolo vreau să trăiesc. Acum ştiu clar unde vreau să intru şi mi-am găsit locul. Iubesc Timişoara! 



marți, 1 aprilie 2014

Anime

Am decis ceva, în legătură cu desenele. Ca să diversific, am să desenez şi altceva în afară de portrete, aşa că m-am gândit să aleg în fiecare săptămână alt anime şi să desenez un caracter din anime-ul respectiv, pe care voi în alegeţi. Săptămâna aceasta am postat un desen cu un caracter dintr-un joc cunoscut.

Săptămâna viitoare voi alegeţi pe cine voi desena aşa că votaţi în sondajul din dreapta caracterul care vă place. Dacă personajul preferat din Naruto nu apare în sondaj, lăsaţi un comentariu la această postare şi eu îl voi adăuga după care îl puteţi vota.

O zi bună!


Citatul săptămânii

Dragostea este primul lucru capabil să schimbe total viaţa unei persoane de la o clipă la alta.
Paulo Coelho
 
 
Blogger Templates