Văd realitatea

Mi s-a spus că sunt optimistă de mai multe ori. Poate unii cred că sunt oarbă la tot ce se întâmplă în lumea asta. Nu chiar. Nu sunt oarbă, văd că lumea se schimbă, normalul devine anormal şi invers, valorile morale dispar, El este dat la o parte de oameni pentru că ori nu L-au cunoscut cum trebuie, ori nu vor să îl cunoască.

După cum am observat, dacă nu ieşi din tipare, nu te mai chinuii să ajungi departe. Dacă pe vremuri erau comedianţi ca Emo Philips(youtube), acum majoritatea glumelor sunt perverse. Dacă înainte clipurile erau făcute în haine simple, acum e total opus, cât mai puţine haine, cu atât mai multă audienţă. Acum copiii nu spun Vrei să te joci cu barbiile? , ci Vrei să vezi cum îmbrac barbiile?  şi îţi deschid o pagină de internet. Acum fotbalul se joacă pe ecran, iar vedete idolatrizate ajung să fie exemple negative.

Sunt atât de multe exemple pentru a arăta că lumea se schimbă în ceva rău...

Văd realitatea, dar ignor acea parte pe care nu o pot schimba în bine. Îmi văd de viaţa mea şi mă gândesc cum să fac să îmi fie bine mie, familiei şi prietenilor. Încerc să gândesc pozitiv mereu, chiar dacă uneori nu reuşesc, continui să sper că va fi bine chit că se vede că lumea nu se va schimba în bine. Am sperat întotdeauna şi El mi-a ascultat şi rugăciunile nespuse şi iată că visele mele prind aripi. Am văzut că dacă vorbesc urât, mint sau alte lucruri rele pe care alţii sunt obişnuiţi să le facă, sufăr pentru că lucrurile merg prost. Dacă minţi fără să te simţi vinovat, nu te mira că lucrurile merg prost. Atunci când faci ceva rău, şi ţie ţi se va întâmpla ceva rău şi atunci nu te mai mira că se strică ceva sau pierzi ceva.

Mă întreb, de ce ne complicăm viaţa cu minciuni, fapte rele, încălcarea legilor morale? Pentru că suntem oameni. Dar asta nu înseamnă că trebuie să facem aceste lucruri rele, ci ar trebui să evităm să le facem. Eu asta fac şi de aceea sunt fericită. A fost o perioadă a rebeliunii în care recunosc, minţeam, înjuram câteodată şi era să ajung să mă pierd pe mine însumi pentru că totul mergea prost şi eram foarte tristă. Faptele negative atrag alte fapte negative. Nu spun asta din punct de vedere biblic, ci din punct de vedere moral. Dacă ne gândim la ceva, atragem ca un magnet acel lucru.

De ce ar fi moral să te baţi, să vrei răul celorlalţi etc? Nu e. Încălcăm legile morale ca să ne facem viaţa complicată, să suferim şi ne mirăm de ce ni se întâmplă lucruri rele, ca şi cum cineva ne-ar urî. Adevărul este că ne facem asta cu mâna noastră. Aşa că o faptă bună atrage alte fapte bune. O viaţă simplă este o viaţă fericită. E normal să îţi doreşti mai mult decât ai, este în natura omului, dar să te bucuri de ceea ce ai şi să faci ceea ce poţi ca sufletul tău să fie fericit.

Secretul unei vieţi împlinite este să respecţi legile morale, să faci numai bine oamenilor, să iubeşti şi să nu îţi pierzi speranţa. Sunt şi lucruri bune aici, dar în această postare am vorbit de părţile negative ale acestei generaţii. Văd că avem locuri frumoase în ţară, văd că sunt şi oameni de treabă, cinstiţi. Nu văd doar partea negativă, ci încerc să o văd şi pe cea pozitivă şi reuşesc.

Poate par o visătoare, dar mai bine aşa. Viaţa este scurtă, aşa că: de ce să fiu tristă?