Sfârşit de liceu...

Se apropie sfârşitul de liceu. Astăzi este 28 mai, iar poimâine termin liceul. S-a terminat o perioadă foarte importantă din viaţa mea şi deja mă întristez numai când mă gândesc că nu îi voi mai vedea pe colegii mei după ce terminăm cu BAC-ul.

Încă îmi amintesc perioada de la începutul liceului. Mă împrietenisem cu viitorii colegi dinainte să înceapă şcoala pentru că eram curioasă cu cine o să fiu în clasă. În acea perioadă eram foarte ruşinoasă şi tăcută şi îi lăsam mereu pe alţii înaintea mea, greşeală... deci i-am lăsat pe restul să intre în clasă, nu m-am băgat înaintea lor şi m-am aşezat lângă singura persoană pe care o mai cunoşteam, un băiat care s-a mutat din clasa noastră după un an-doi. Am făcut cunoştiinţă cu diriginta noastră şi de atunci viaţa mea s-a schimbat. Am cunoscut persoane noi, am avut colegi noi pe parcursul acestor ani care au plecat după un timp. Între timp s-au mai transferat şi am rămas 18 elevi în clasa de Matematică-Informatică. S-au mutat pentru că le este frică din cauza Bacalaureatului sau din alte motive. Cert e că au plecat şi persoane care au avut note mai mari ca mine. Eu am rămas tot timpul. Am luptat întotdeauna şi se pare că luptele mele dau roade.

În primul an de liceu am început încet încet să mă schimb şi timiditatea a început să nu mai fie aşa severă. Chiar dacă mă ruşinam, reuşeam uneori să vorbesc în faţa clasei. Doamna dirigintă era profesoară de română şi i-am arătat din operele mele. Ceea ce mi-a plăcut a fost faptul că nu a schimbat nici măcat o virgulă din ce am scris şi a apreciat munca şi originalitatea. Ştiu că poeziile mele nu sunt perfecte şi ar putea fi îmbunătăţite, şi totuşi, sunt unice. Apreciez la doamna dirigintă faptul că m-a ambiţionat. Mi-a dat sfaturi în general despre poezie, sfaturi foarte utile. Mi-a dat până şi cărţi cu poezii scrise de poeţi de care nu am auzit, dar care au scris poezii geniale. M-a ajutat să continui această luptă şi să continui să scriu. Ne-a sprijinit pe toţi şi a fost ca o mamă pentru noi. Vă mulţumesc, doamna dirigintă!

Dar, nu a mai putut preda şi a trebuit să plece de la noi din şcoală, lucru care ne-a întristat. A vrut să ne lase pe mâini bune şi astfel, în ultimii 3 ani de liceu, am avut un diriginte excepţional. Ne-a lăsat pe mâna omului potrivit. Dirigintele nostru ne-a suportat aceşti 3 ani şi a făcut tot ce a putut ca să ne fie bine. A avut grijă de noi întotdeauna, ne-a dat sfaturi, ne-a ajutat când am avut nevoie şi ne-a fost alături. Se vede că ţine la noi. În aceşti 3 ani l-am cunoscut şi mi-am dat seama că este profesorul perfect: cu simţul umorului, dar şi cu seriozitate atunci când e nevoie. O să îmi fie dor de anii de liceu, când râdeam cu colegii şi cu profesorii. Am cei mai tari colegi. Atunci când ei fac glume, până şi profesorii râd. Sunt amuzanţi, dar şi serioşi când trebuie şi am ajuns să îl cunosc pe fiecare, ceea ce mă bucură. Ţin la ei şi sper să ţinem legătura. O să îmi fie dor de glumele lor zilnice. Nu o să uit profesorii, care m-au ajutat să îmi dau seama ce vreau de la viitor, şi nici colegii, ce m-au ajutat să mă formez ca şi persoană.

Vă mulţumesc, domnilor profesori, pe această cale, pentru că ne-aţi învăţat nu doar despre anumite materii, dar şi despre viaţă! Şi vă mulţumesc vouă, colegii mei, că m-aţi acceptat în acest grup. Aceasta a fost dorinţa mea de la începutul liceului, să fiu acceptată aşa cum sunt. Vă mulţumesc că mi-aţi îndeplinit dorinţa!