Ţeluri

Mă îndepărtez de propriile gânduri, sentimente şi mă las condusă de viaţa cotidiană. Mă concentrez pe treburile zilnice atât de tare încât uneori devin insensibilă şi irascibilă. Este bine să nu simţi nimic, sau este mai bine să simţi ceva? Ceea ce ştiu e că trebuie să mă gândesc şi la alţii, dar sentimentele mele de bunătate şi calm dispar în ceaţă. Insensibilitatea le ia locul, devin probabil rea, irascibilă şi ceea ce îmi ocupă mintea sunt doar ţelurile apropiate.

Este bine să avem ţeluri, şi ele ne ajută foarte mult prin faptul că ne dau un scop în viaţă. Avem priorităţi şi lucruri care pot aştepta, iar totul ţine de organizare. Probabil că încep să se schimbe unele lucruri în atitudinea din simplul fapt că am un ţel apropiat şi lupt pentru dorinţele mele. Se numeşte ambiţie. Dar nu acţionez cum trebuie. Las prea mult din insensibilitate să mă controleze. Tot ceea ce văd e faptul că îmi voi îndeplini ţelul prin multă muncă.

Dar lucrurile minore pot aştepta. Când ai mai multe lucruri de făcut într-o perioadă de timp, trebuie să vezi care sunt priorităţile. Mai ales ca elev de clasa a XII-a, sau a VIII-a, când îţi pregăteşti viitorul. În ultimul an de liceu, ca să reuşeşti, trebuie să ştii care sunt priorităţile şi să te axezi pe ele. Dar e nevoie şi de relaxare. Să văd ce priorităţi am: BAC-ul la română, BAC-ul la matematică şi BAC-ul la Biologie. Dar înainte de toate, examenul important ce îl voi avea. Cu cât mă apropii mai mult de aceste ţeluri, cu atât devin mai importante pentru o perioadă şi trebuie puse pe locul doi lucruri care se pot face mai târziu. Mai ales, când ştii că îţi pregăteşti viitorul, ca să nu clachezi, trebuie să te axezi pe ce te va ajuta în viitor. Înainte făceam aceeaşi greşeală constant. Învăţam pentru note, pentru că acela era scopul meu, acum îmi dau seama că aceste note nu mă ajută cu nimic. Totuşi, asta nu înseamnă că voi renunţa să învăţ şi la alte materii. Pur şi simplu, ma axez pe ce mă interesează şi dacă am timp şi de altele, mă ocup şi de restul. Făceam greşeala de a învăţa la TOATE MATERIILE şi nu reuşeam, iar mai spre finalul liceului am decis. Ceea ce conzează este să iau notă mare la Bacalaureat şi să îmi iau examenele viitoare. Iar notele, să fie doar pentru a îmi verifica cunoştiinţele. Am tot ce trebuie să învăţ, deci, am început deja să învăţ mai serios.

Iar după ce voi termina cu aceste lucruri, voi fi fericită că am reuşit să lupt şi că am reuşit să îmi îndeplinesc ţelul.

Când ştii că ceva contează cu adevărat pentru tine, luptă cu încredere şi fă tot ce poţi ca să câştigi lupta. Fiecare vârstă are anumite lucruri specifice, iar ceea ce contează pentru mine în acest moment şi în următoarele câteva luni este să reuşesc să iau o notă cât mai mare la BAC. Şi chiar dacă alţii spun ceva diferit, spun că vreau o notă mare pentru că ştiu că pot.

În general, ca să ne îndeplinim ţelurile, trebuie să lutpăm cum putem. Aceste lupte ne învaţă ceva despre viaţă, dar şi despre noi înşine. Ca să ne descoperim sinele interior trebuie să ne verificăm limitele. Nu spun să începi un sport extrem sau ceva, ci să lupţi pentru ceea ce îţi doreşti cu adevărat. Cu fiecare ţel pe care ni-l creeăm, viaţa noastră capătă un sens. Iar fiecare are alt scop în viaţă, alt plan. Trebuie doar să descoperim ce ne place şi să încercăm să ne facem un viitor. O viaţă ai, deci caută-ţi scopul şi începe lupta. Fă-ţi viaţa cât mai frumoasă şi trăieşte fiecare clipă. Chiar dacă uneori ne lăsăm sufletul să se întunece din cauza suferinţei şi a rănilor, continuă să speri şi să lupţi.

Tu ce planuri de viitor ai?