Cum să câştigi o luptă

Viaţa este o luptă continuă. Ne-am dori pacea, dar dacă am avea pace, oare am şti cum să preţuim tot ce avem? Trebuie să existe un răboi ca să ajungem la pace. Ca să ajungem la îndeplinirea scopurilor noastre trebuie să ne luptăm. Iar când luptăm, descoperim lucruri pe care nu le ştiam despre noi înşine.

O viaţă fără luptă este o viaţă fără scop. Ca să învăţăm să ajungem sus trebuie să cunoaştem durerea, să simţim rănile provocate de această lume. Atunci când te vei afla în faţa visului împlinit, vei spune pătat de mizerie, rănit, dar cu toate acestea zâmbind: Am câştigat. Vei fi mândru de tine însuţi că ai reuşit, fericit. Vei fi mai bun şi mai puternic, ştiind că ai dobândit noi puteri sau ai descoperit forţe în tine despre care nu ştiai. Trebuie să te laşi condus de inima pentru că ea este cel mai bun ghid, cel mai bun prieten în a lua decizii pentru că este un imbold de undeva de sus... Dacă am avea o viaţă fericită fără lupte, care ar mai fi scopul? Trăim în linişte, pace şi atunci când ne întâlnim de un zid, renunţăm. În viaţă trebuie să te descoperi pe tine însuţi şi să descoperi scopul, să îl urmezi, să mergi călăuzit de El. Până la urmă, nu ne putem decide destinul. Ne putem da la o parte din calea lui, putem găsi alt drum fugind de acest destin, dar nu vom reuşi să scăpăm de el.

Lupta este ceea ce trăim în fiecare zi. Fiecare luptă ne arată lucruri noi despre noi şi despre alţii. Cu cât luptăm mai mult, cu atât premiul este mai mare, şi cu atât este mai mare sentimentul de satisfacţie de la final.

Ceea ce trebuie să avem ca să câştigăm o luptă este ambiţia. Nu trebuie să ne lăsăm învinşi de nimic dacă ne dorim ceva cu adevărat. De câte ori ne rănim, trebuie să ne amintim scopul, să ne ridicam şi să continuam să mergem, să luptăm. Totul este posibil atunci când crezi că vei reuşi şi totul este posibil atunci când îţi doreşti ceva cu adevărat.

Iar un aspect pe care nu trebuie să îl uiţi pe parcus este că trebuie să fii tu însuţi.