O calatorie ciudata in lumea lui Alice, capitolul 2

2.Evadarea din Rai
-Ce se întâmpla?intreba Treny disperat. De ce ne uraste?
-Locul acesta are ceva ciudat...Sau ea a băut si nu vrea sa ne zică dar ai fost cu ochii pe ea,am văzut,si ai si zis asta,si nu ai văzut-o sa bea ceva in afara de apa.
-Da...
-Sau...are amnezie dar nu are motiv sa aiba.
Asta am concluzionat eu. Erau numai trei motive pentru care Alice se purta ca o printesa.Si erau cele de mai sus. Nimeni nu ştia exact ce are tovarăşa noastră dar eu ştiam ca e ceva in neregula cu oraşul acela. Alice a mers la vila cea mare fara sa ne spună sa venim,insa Treny a întrebat-o:
-Unde mergi?
-Acasa sa scap de hainele astea.
-Nu ne iei si pe noi?am întrebat eu.
Poate aflam ceva mai multe despre locul acela. Alice nu mi-a răspuns dar noi ceilalţi am urmat-o. In fatza vilei,ea a scos o cheie din buzunar si a deschis poarta cea mare,insa nu a intrat spunând sa rămânem afara pentru ca nu suntem amicii ei si ca nici nu ştie ce căuta ea afara pe acea vreme. Trebuia sa ne ajute cineva in legătura cu maşina,insa acum alte gânduri ne chinuiau,Alice. Treny era cel mai trist,pentru ca o iubea foarte mult,chiar daca ea s-a purtat asa de urat cu el. Înainte sa intre in casa,in fata uşii apăru o femeie. Aceasta se uita uimita la Alice si o imbratisa.
-Copii astia nu mă lasă in pace!se plânse Alice femeii.
-Copii, veniţi in casa sa rezolvam problema.a spus femeia.
-Mama,eu ti-am zis ca nu mă lasă in pace si tu...protesta Alice.
-Draga mea,odată ce au pus piciorul in curtea noastră trebuie sa ii primim.a spus femeia.Veniti.
Era adevărat,toţi intraserăm in curte deja,insa câinele nu ne ataca deşi era mare. Am intrat in vila,iar femeia a închis uşa după noi. Interiorul era aşa de frumos cum nu mai văzusem in toata viata mea. Am fost conduşi in sufragerie si ne-am aşezat pe o canapea minunata. Alice tot îmbufnata era din cauza ca mama ei căci in loc sa ne dea afara,ne-a lăsat inauntru.Unul din servitori ne-a adus ceai iar eu am spus nervoasa:
-Ce se întâmpla aici?
-De ce eşti nervoasa?mă întreba Kev.
-Nu vezi?Nu mai înţeleg nimic. Alice,de ce ne urăşti?Doamna,sunteţi mama ei?
-Da.a răspuns femeia.
-Doamneee!Deci se întâmpla ceva aici,sunt sigura. Alice,de ce ne-ai ascuns ca ai părinţi?
-Nu am vrut sa va spun.a spus Alice indiferenta.Ca sa nu mă catalogaţi drept o fitoasa.Apropo,mama,îmi faci te rog nişte caviar,ca mi s-a făcut pofta.
Femeia a plecat la bucătărie sa ii spună bucătăresei ce vrea Alice. In acel timp eu am întrebat-o pe Alice:
-Ce s-a întâmplat cu tine?Treny era iubitul tău,nu Ned.Noi toţi eram amicii tai.Asa ca de ce ne urăşti?Ce ti-am făcut?
-Dar eu nu înţeleg de ce tot spuneţi chestia asta cu Treny,eu nu am stat niciodată cu el.
-Taci odată!am spus ridicandu-ma.Ma cunoşti?
-Nu.a spus calma Alice.
-Alice,tu ştii cine eşti?
-Da.
-Cine?
-Alice Whytney,fata bogătaşului Henrigh Whytney si a frumoasei prinţese Roza Whytney.
-Ce Whytney?Pe tine te chema parca Popescu.
-Popescu?întreba Alice si începu sa rada tare. De unde si pana unde?Mama!Unde îmi e mâncarea?
-Imediat e gata cina!striga femeia din bucătărie.
Eu am mers la bucătărie sa o întreb ceva pe aşa-zisa mama a lui Alice insa nu am gasit-o.Ceilalti nu m-au urmat ,ci au vorbit cu "inaltimea" sa prinţesa Alice despre acea casa. Nimeni nu m-a observat când am urcat scările. Am mers apoi pe un coridor lung si am verificat toate uşile. Insa de obicei lucrurile stranii se găseau in pod. Am văzut o uşa in tavan. Am luat un bat ,care era agatat de perete si am deschis uşa. De acolo au căzut scări. Am pus batul la loc si am urcat. Podul era si el aranjat frumos si înăuntru nu era decât un pat mic si câteva haine aranjate intr-o grămada pe un scaun. Hainele erau vechi. Apoi cineva intra acolo. Era o fetita mai mica decât mine care mi-a spus sa vin la masa.
-Locul asta,oraşul acesta ascunde ceva. am spus eu. Îmi spui si mie care e secretul?Vreo fantoma ceva?
-Pai...
Mergeam una langa alta,ea privind in jos iar eu fiind atenta sa nu uit drumul către pod.
-Pai ce?am întrebat.
-Pai a murit cineva in oraşul asta si chestii stupide cum ca ar fi o fantoma.
Apoi fata a istorisit o povestioara a unui conte care a murit ,ucis de o boala rara,neîntâlnita si chestii deastea. Pe mine nu ma interesa povestea aşa de mult pentru ca nu credeam in aşa ceva. La masa i-am spus femeii de maşina lui Kev si aceasta a spus ca va fi gata imediat ,ca deja a fost adusa. Am mancat cele mai alese bucate,incluzând si caviarul,mâncarea favorita a "prinţesei" Whytney. La un momendat un tip dragutz a venit in camera de oaspeţi. Era tot mânjit ,haina lui avea pete negre,si mai era si ciufulit. Acesta s-a uitat la masa plina de oaspeţi si când privirea i se opri asupra mea. A spus fara sa se uite la femeie:
-Doamna Whytney,maşina este reparata.
Eu m-am uitat la femeie si aceasta i-a răspuns tipului:
-Copii,mâine dimineaţa puteţi merge acasă.
-Multumim ,doamna. am răspuns.
Kev îl observase pe tip ca se uita la mine si a spus:
-Poti sa pleci.
După mâncare a venit vremea sa ne duca in camerele noastre,se pare ca baietii i-au explicat mamei lui Alice cum sta treaba si aceasta ne-a cazat pe gratis pentru o noapte. Ne-au arătat camerele noastre si fiecare avea camera lui. Ne-au dat pana si pijamale,iar eu am spus :
-As sta toata viata aici!
-Poti sa stai cat vrei. mi-a spus femeia.
Camera mea era langa cea a lui Kev,iar ceilalţi aveau camerele după noi. După ce am fost lăsata singura,am reflectat la ce s-a întâmplat. M-am uitat la televizor puţin după care cineva m-a strigat de afara. Am ieşit pe balcon si l-am vazut pe Kev la balconul sau.
-Trebuie sa discutam. mi-a spus el si a venit la mine. Ce-a fost faza aia?
-Care faza?am întrebat.
-Cea in care tipul acela se uita la tine.
-Da,si?Nu are nimeni voie sa se uite la mine?Ce-i asta?Aaa...stai ca înţeleg. Eşti gelos!
-Ba nu sunt!
-Ba eşti!
Si a continuat tot aşa pana când am spus:
-Ba nu eşti!
-Ba sunt!a spus el. Bine,sunt gelos!Ti-e bine aşa?
-De ce crezi ca tipul ala se uita aşa la mine?
-Te place.
-Da,deci asta e un avantaj,căci putem sa ieşim din locul asta.
-De ce sa plecam?
-E ceva ascuns aici. Ceva ciudat...
Nici Kev nu ştia ce era,insa le-am trimis mesaje lui Alice ,lui Drew si lui Treny sa vina in zece minute afara. Am ajuns si eu afara si i-am găsit acolo pe toţi. Alice a spus:
-De ce m-ai chemat?
-Trebuie sa ieşim de aici,din oraşul asta.
-Eu nu plec. a protestat Alice.
-De ce?a întrebat Treny.
-Uite aşa. a spus Alice si a intrat in casa.
Toţi am mers la garaj insa era încuiat. Avantajul nostru mă privea din tufişuri.
-Hei!i-am spus celui ce reparase maşina.
Acesta a ieşit din tufiş si ne-a spus:
-Unde mergeţi?
-Acasa. Ne obligi sa rămânem?am întrebat eu.
Omul se uita la noi câteva clipe si a spus:
-Nu.
Ne-a deschis garajul si ne-a dat cheile de la maşina. Înainte sa intru mi-a cerut id de Messenger. Kev se uita urat la mine,iar eu i-am spus mecanicului:
-Mai bine sa mi-l dai tu pe al tău,bine?Ca îl adaug eu când ajung acasă.
Mi-a dat un id si am intrat in maşina. Am închis portiera,iar Kev a băgat cheile in contact si a pornit. Ne puseserăm in aceleaşi locuri,eu si Kev in locurile din fatza,iar Drew si Treny in locurile din spate. La un momendat am întrebat şoferul:
-Deci iţi place de mine.
Kev a tăcut,la fel si ceilalţi doi băieţi din maşina. Timp de câteva clipe ,Kev se gândise mult la ceva,deoarece nu era prea atent la drum si a trebuit sa îl atenţionez eu.
-Tie iţi place de ala?m-a întrebat.
-Nu. am spus vesela.
-Dar de cine?
-Acu si tu...
Muzica nu fusese pornita,iar Drew si Treny adormiseră.
-Nu dormi?mă întreba Kev.
-Nu. am spus eu.
-Ti-e frig?
-Nu.
-Tie sete?
-Nu!
-Ti-e...
-Foamne,nu!Taci odată,ce ai?
Nu răspunse la întrebare. Insa tot pe gânduri era. Deodată,pe strada apăru din nou biciclistul si venea înspre maşina.
-Opreste!am spus eu si Kev oprise maşina brusc.
-Ce?întreba.
-L-am vazut pe Ned.
-Eu nu l-am vazut.
-Mda,erai pe gânduri. Fii si tu atent la drum!Ce te gândeşti atâta?La ce?La omu’ ala ca s-o uitat la mine?
Deja ţipam. Drew si Treny se treziseră din cauza frânei si au ascultau cum mă certam cu Kev.
-Nu mă gândesc la ala!a spus Kev. La altceva. Si sunt foarte atent la drum si nu tipa la mine aşa ,ca nu aşa te porţi cu cei care-s mai mari ca tine!
-Pe bune?Ha!De parca ai fi boşorog.
-Nu sunt boşorog!Taci odată ca m-ai enervat!
-Hooo!a spus Drew. Ce e aici?Bâlci?
-A fost Ned pe bicicleta lui idioata si asta nu a fost atent la drum.
Iara am ţipat. Drew a spus:
-Haideti ,nu va mai certaţi. Nu e bine.
-Ai dreptate. am spus eu.
-Eu zic sa mergem după Alice. a spus Treny si toţi ne-am uitat urat la el. Bine. Mergem acasă.
Restul drumului am ascultat muzica fara sa mai spunem ceva. Doar câteodată mai spunea Drew câteva bancuri insa nimeni nu-l baga in seama. Biciclistul nu a mai apărut. Când am ajuns in fatza blocului meu,am ieşit,am spus "noapte buna" si am mers cu paşi repezi in casa. Timp de câteva zile nu am mai vorbit cu Kev pana când...