Ce este iubirea?

Am tot citit carti de dragoste si toate descriau dragostea ca o atractie sexuala pe care nu o poti controla, ca si cum femeia ar sari imediat pe barbat sa faca dragoste cu el si viceversa.

Eu sunt de parere ca dragostea reprezinta mult mai mult decat ce se petrece in dormitor.

Iubirea este atunci cand te uiti in ochii persoanei iubite, o/il mangai pe obraz si stii ca nu iti mai trebuie nimic, ca ai totul.
Iubirea este atunci cand stati dimineata unul in bratele celuilalt.
Iubirea este atunci cand notiunea de timp nu mai are valoare pentru voi, pentru ca privesti ceea ce reprezinta lumea ta, fericirea ta si ceea ce te completeaza.
Iubirea este atunci cand va alergati in joaca si dintr-o data el te trage de mana si cazi in bratele lui dupa care te saruta.
Iubirea este cand il tii de mana si simti ca poti sa faci orice iti propui.
Iubirea este cand poti sa fii tu insuti fara sa iti pese de parerea altuia pentru ca stii ca el/ea te iubeste asa cum esti tu...
Iubirea e atunci cand persoana iubita isi doreste ceva si tu ai vrea sa ii oferi acel lucru(de exemplu, un obiect) oricat de scump ar fi...
Iubirea nu este ceva atat de vulgar cum este descris de multe ori, este ceva pur, este minunat.

Recenzie a romanului "Jurnalul proiectului 156 A"

În urmă cu ceva timp am fost invitată la o întâlnire a Ligii Scriitorilor, invitație pe care am acceptat-o. A fost prima dată când am fost la o întâlnire a ligii și sper ca vor urma și altele la care voi merge ca membru.

Acolo mi-am făcut prieteni noi și am vorbit cu oameni care au aceeași meserie pe care mi-o doresc și eu: scriitor. Odată ce a doua mea carte va fi tipărită voi putea spune că sunt scriitoare cu normă întreagă. Abia aștept acel moment. Cu acea ocazie, am primit în dar două cărți: un roman și o carte cu poeme de dragoste. Acestea sunt două din cele 6 cărți publicare de Maria Ieva. Am citit romanul și am să îmi spun părerea în cele ce urmează.

În primul rând este un roman de dragoste, lucru care mi-a plăcut. Este vorba despre o femeie pe nume Irina a cărei viață, în urma unei petreceri din timpul facultății a luat o întorsătură de 180 de grade.

În principiu, romanul prezintă traumele prin care a trecut această femeie, dar sunt trei personaje a căror viață este povestită. Este pus accent pe trăirile Irinei și ceea ce a învățat ea despre viață și dragoste în urma unei căsnicii eșuate. Toată acțiunea se petrece în intervalul de la terminarea proiectului 156 A și până când dosarul proiectului a fost finalizat în cele mai mici detalii. Pentru că Irina, Sergiu(fostul soț al Irinei) și Miruna(femeia de care este îndrăgostit Sergiu) au lucrat la proiect, revederea celor doi foști soți le-a readus aminte trecutul.

Mi-a plăcut faptul că personajele au povestit cititorului totul. Tot ce se petrece se povestește din perspectiva celor trei personaje. Sunt multe metafore, Irina analizându-și viața ca într-un final să înțeleagă adevărul. Viața ei este comparată în corelație cu elemente ale naturii și dragostea este explorată de mai multe personaje ale romanului.

Consider că un element important al cărților este ca ele să te facă să nu te poți opri din citit. Am citit cartea cu sufletul la gură și nu am putut să o las din mână.

Totuși, nu consider că este doar despre dragoste pentru că personajele se redescoperă. Deci într-un fel sau altul este și puțin psihologică.

Este exact genul de cărți pe care le citesc. În concluzie, mi-a plăcut. Este o carte bună și o felicit pe doamna Maria Ieva pentru că a scris atât de frumos despre dragoste.

Prima mea carte publicată

Sa devin scriitoare a fost visul meu de cand ma stiu. De anul acesta visul meu prinde contur pentru ca am publicat prima mea carte, Dansul stelelor. Este un roman despre dragoste, adolescență și viață.

In august a fost tiparita si pana sa ajunga Curierul am fost foarte agitata. Am asteptat acel telefon cu sufletul la gura. Si cand le-am primit am fost extrem de fericita si trebuie sa recunosc ca am sarit de fericire...

Am reusit sa fac primul pas. Mi-am publicat primul roman, lucru la care nu ma asteptam sa se intample la 20 de ani. Dar sunt fericita. Imediat dupa o luna am inceput sa scriu urmatorul roman care planuiesc sa fie in doua volume.


Dansul stelelor prezinta viata de adolescenta a lui Daisy. Daisy nu este o fata oarecare, ci are un talent mai special. Ea se muta la un alt liceu si nu doar viata ei se va schimba, dar si a celor din jurul ei. Isi face cu usurinta prieteni, insa o veche prietena ii face viata un calvar. Totul incepe cand Daisy se indragosteste de Alex. Si de atunci lucrurile se schimba destul de mult pentru personajele acestui roman. Romanul mai prezinta si o lectie de viata, un adevar ce probabil multi dintre noi nu vrem sa il acceptam si il ignoram.  Daisy reprezinta pentru mine mai mult decat un personaj. Este cea care va demonstra lumii ca visele pot deveni realitate.

In curand va aparea si in cateva librarii din Timisoara.

O zi buna sa aveti!

Grădina uitată, de Kate Morton

Acum două săptămâni am citit această care Grădina uitată scrisă de Kate Morton. M-a prins din primele pagini și am stat în unele nopți până târziu, până când mi-au obosit ochii, ca să citesc cartea asta.

Sursa: Google

Nu am vrut să o termin mai ales pentru că a descris un loc minunat care pentru mine seamănă cu raiul. În timp ce citeam, mereu aflam ceva șocant. Toată povestea se leagă de grădina aceasta ce a ajuns uitată după 100 de ani. Aș putea să spun atâtea, dar aș fi spoiler. Însă am să spun câteva aspecte care mi-au plăcut.

Cartea este emoționantă, captivantă și frumoasă. Am doar cuvinte de laudă la adresa acestei cărți și nu găsesc nimic neplăcut la ea. Descrierile au fost superbe și te-au tras în acea lume magică. De câte ori nu citeam cartea vroiam să intru din nou în acea grădină magică, vroiam să vorbesc cu Eliza, vroiam să îi fiu prietenă, pentru că alături de acest personaj conturat atât de frumos, lumea părea magică. Eliza a devenit eroina mea, modelul meu și aș vrea să fiu ca ea. Cine citește cartea o să vadă de ce. Personajele au fost numeroase și poveștile lor au fost uimitoare. S-a povestit despre vreo trei generații și totul s-a învârtit în jurul acestei Eliza. Nell, dar și Cassandra au dorit să afle povestea adevărată. Nell, bunica Cassandrei, a început cercetările și le-a notat într-un caiet pe care l-a lăsat nepoatei ei, Cassandra, ca să continue cercetările.

Am crezut că nu mă mai opresc din citit și muream de curiozitate să aflu cât mai mult din această poveste. Au fost momente triste, dar și fericite. Personajul cel mai viu, cel mai colorat al acestei cărți a fost Eliza care a făcut tot ce a putut ca să fie aproape de cei dragi, dar care au fost luați de lângă ea întotdeauna cu sau fără moartea acestora. Aspectul ei fizic, culoarea părului, mă face să îmi doresc să fiu ca ea nu doar la suflet, dar și la aspect.

Alt aspect plăcut a fost puritatea și lipsa perversității. Au fost momente în care s-a vorbit despre acest act al dragostei, însă nu a fost în modul în care se scrie în zilele noastre despre asta. Ceea ce a dovedit Kate este că o carte bună nu trebuie să conțină scene de sex pentru a fi un best-seller. Păcat că Cele 50 de umbre ale lui Grey a devenit mai cunoscută decât această carte. Nu am citi cartea aceea, dar din câte am auzit, nici nu vreau. Oricum, am auzit povestea cărții Cele 50 de umbre ale lui Grey  și pot să spun că mai potrivită pentru popularitate era Grădina uitată.

Scriitoarea este genială și a avut idei foarte ingenioase cât scria această carte. Nu doar ideile, dar și modul ei de a scrie este captivant. Nu știu dacă o să mai găsesc o carte atât de frumoasă. Simt că am terminat de citit cea mai bună carte din lume și că nu o să mai găsesc o carte la fel de bună...

Aștept acum filmul după cartea lui Kate pentru că vreau să văd această grădină minunată despre care s-a vorbit de-a lungul poveștii. Așadar, dacă vrei să citești o carte captivantă, cu descrieri romantice, cu emoții, cu peisaje minunate și mistere, recomand Grădina uitată de Kate Morton.

Avansare

În ultima perioadă mă simt din ce în ce mai pierdută cu ce o să fac cu viața mea; simt de multe ori că talentul meu nu e destul ca să ajung ceea ce îmi doresc dar de fiecare dată Dumnezeu îmi dă un imbold și mă ajută.

Am cam început să renunț la visul meu, dar profesoara mea de română din școala generală mă susține chiar de atunci în a-mi împlini visul și mă ajută trimițându-mi informații despre concursuri unde îmi pot etala talentul pe care unii spun că ar trebui să îl dezvolt. Așa că nu știu cum, Dumnezeu mi-a adus în cale oameni care să mă ajute să îmi găsesc drumul. Nu a trebuit să fac nimic mai mult decât să am răbdare și apoi El mi-a oferit șanse să evoluez. Și de la o vreme îmi spun De ce nu? Ce pierd dacă încerc? și iată că acește încercări dau roade.

Doar având răbdare și am reușit să apar în 2 culegeri de literatură, să public într-o revistă o poezie, mi s-a oferit șansa să fiu redactor pe un site și să scriu articole, ceea ce nu credeam că se va întâmpla vreodată, că acest lucru va rămâne doar un vis copilăresc și de atunci simt că ajung din ce în ce mai departe pe acest domeniu.

Nu știu cum de am făcut acest lucru. Faza e că eu a trebuit să îmi fac CV și am adăugat tot ce știu despre mine, chiar și articolele deși nu e relevant pentru domeniul facultății mele, dar oamenii dragi mi-au atras atenția că CV-ul este mai mult despre articolele mele decât despre electronică, așa că mi-am spus De ce nu? și am aplicat la un job de Blogger unde trebuie să scriu articole în engleză. Mi-am spus Care ar fi șansele să fiu printre cei 10 norocoși din 100 de oameni? și ieri era să sar de fericre prin autocar când am deschis mailul și am văzut că am fost acceptată. Sper să reușesc să avansez pe acest plan și acest job să mă ajute pe viitor.

Atâta timp cât cred în Dumnezeu, El îmi va oferi șanse și îmi va spune Nu renunța! Mergi pe drumul acesta! de câte ori simt nevoia să renunț. Am văzut că de câte ori sunt în dubii, El îmi dă un răspuns și mă ajută.

Tess D'urberville

Pentru că atunci când citesc o carte, vizionez și filmul, am decis să mă uit la filmul Tess, din 1979, făcut după cartea Tess D'Uberville. Dar am văzut și varianta mai nouă. Varianta mai nouă am văzut-o cu mult timp în urmă, dar pot face o comparație între cele două.

Sursa: Google Images

Ca și aspect, deși autenticul mă atrage, îmi place mai mult varianta nouă pentru că personajele arată mai bine și se transmit sentimentele. Această versiune se bazează pe transmiterea dramei trăită de Tess. Ceea ce se considera frumos în vremurile anilor 80 nu mai este considerat frumos acum.

Aspectul personajelor sunt apropiate de generația de azi și o fată mai bine ar visa la acel Angel din filmul făcut în 2008 decât acel Angel cu barbă și foarte maturizat din 1979. Totuși mi-a plăcut mai mult inocența lui Tess din filmul vechi, pentru că pe durata întregului film, deși a fost tot timpul măcinată și trecută prin greutăți inimaginabile, a fost chiar violată și nu a putut decât să trăiască rușinea de a naște un copil din flori și totuși, a avut fața aceea de fată cuminte și inocentă. Totuși, la această actriță am văzut răceală. Dragostea ei nu s-a văzut decât în scrisorile trimise și în vorbe, dar abia am văzut vreo emoție pe fața personajului. Nu știu eu actorie, dar nu am simțit nimic pe durata filmului, nici măcar o emoție. Am văzut aceeași expresie a feței tot timpul. Mie mi s-a părut distantă și era ciudat modul în care își arăta afecțiunea. Nu părea real deloc.

Ambele variante ale filmului au ceva special. Varianta veche are autenticitate deci putem vizualiza modul de viață al oamenilor din acele vremuri, iar varianta mai nouă este mai emoționantă.(Cel puțin pe mine m-a emoționat).

Povestea este de fapt despre însemnătatea unui nume. A arătat că având origini de familie foarte bune nu înseamnă și a avea aceleași bogății. Personajul principal este Tess care face sacrificii mari pentru familia ei și astfel trece prin lucruri prin care nu ar fi visat să treacă. Întâlnește dragostea, dar trecutul i-a distrus accesul la un viitor frumos și fericit. Naivitatea de care a dat dovadă i-a adus rușinea și i-a distrus viitorul. Și totuși, dacă aș analiza acest lucru, mama lui Tess a influențat-o mereu să facă tot ce poate pentru a ajuta familia. Eu cred că dacă mama ei nu ar fi insistat ca ea să meargă să cerșească bani de la neamurile  bogate, nu ar fi fost niciodată violată, dar nu știu dacă ar fi ajuns să întâlnească dragostea. Toata viața lui Tess s-a distrus din momentul în care a decis să accepte să meargă a aceste rude. Presupun ca acel moment este intriga.

În concluzie, filmul făcut în 1979 urmărește autenticitatea și se bazează pe stilul de viață. Însă dacă vrei să și plângi, uită-te la varianta făcută în 2008(Eu acum am revăzut un clip video despre relația dintre Tess și Angel și aproape că mi-au dat lacrimile amintindu-mi câte emoții s-au transmis). Cred că îmi place mai mult pentru că se apropie mai mult de prezent decât de acele timpuri.

Dar, cu toate acestea, cartea mi-a plăcut mai mult pentru că sentimentele sunt transmise direct la suflet, autenticitatea este păstrată atât în limbaj cât și în ceea ce a fost descris, și eu mi-am putut imagina acel Angel și acea Tess cum am dorit.

Schimbare de peisaj și fericirea în singurătate

Până atunci, aveam o lume cu un număr de oameni cunoscuți limitat. Îi știam pe majoritatea și știu și ei cine sunt. M-au acceptat și am fost un copil fericit. Eram un copil așa fericit încât de câte ori eram bucuroasă, dădeam îmbrățișări celor dragi. 

Dacă mă uit la mine, cea de acum un an, văd multă afecțiune oferită și puține cunoștiințe despre viață, dar un copil fericit... Am venit la facultate, un mediu nou, oameni noi. M-am descurcat cu toate obstacolele până acum, însă am trecut prin evenimente care m-au îndepărtat de mine însumi. De la copilul fericit am ajuns să parcurg drumul ce duce fix spre un adult plictisitor, ceea ce nu am vrut niciodată.

Dacă aura mea era în culori vii acum un an, acum este mai închisă. Am dat înapoi. Am încercat să fiu eu însumi și mi-am dat seama că nu am cu cine. Unii oameni nu mă suportă, ceea ce în liceu nu cred să se fi întâmplat. Dacă cineva nu mă suporta, stătea la mare distanță. Dar acum, pot vedea fete care nu știu din ce motiv, nu mă suportă. 

Mi-am cam închis inima lăsând acel eu să iasă la iveală doar când sunt cu persoanele dragi. Dar în rest, m-am schimbat. Am devenit rece, și dacă mă uit în oglindă văd un om diferit. Nu mă recunosc. Am schimbat atâtea obiceiuri timp de un an... 

Am văzut diferite tipuri de oameni și trebuie să recunosc că cel mai bine îmi este când sunt singură. Când mă duc singură la un eveniment, mă simt fericită și liniștită. Mă pot relaxa. Nu am nevoie de companie ca să pot admira un peisaj frumos, un muzeu, un festival etc. Dacă sunt cu cineva nu mă pot concentra pe minunile naturii din jurul meu. Acum un an îmi era frică de singurătate. Însă în acest moment, prefer să ma plimb singură, să vizitez singură.(cu excepția când sunt cu iubitul, pentru că dacă el e cu mine, asta mă va face si mai fericită: faptul că văd lumea cu el, că vizitez cu el.) 

Știi de ce sunt fericită singură? Am să îți spun secretul meu, dar dacă ești ateist, treaba ta. Ideea e că eu știu că Dumnezeu există și știu că e cu mine. De aceea, singură nu sunt și niciodată nu am fost. Acesta este secretul fericirii mele. Și sincer, mereu m-a ajutat, fără să cer ajutorul Său. M-a ajutat prin oameni, ceea ce îmi arată adevărul.