Social Icons

twitter facebook Google+ linkedin rss feed email

miercuri, 16 iulie 2014

Te iubesc! Mi-a fost dor de tine...

Ne mişcam lent pe ritmul tăcerii şi sorbeam lumina soarelui în mine în timp ce străluea cu acea mândrie nesimţită râzându-mi în faţă. Apoi el a început să dispară după un nor, în zare, ascunzând un secret despre ce urma să se întâmple. În timp ce el dispărea, Luna apărea şi ea somnoroasă. Natura a prins viaţă atunci când soarele a dispărut.

Am început să dansăm pe ritmul naturii, al cântecului greierilor, în acea linişte paşnică. Luna ne zâmbea. Apoi te-am strâns în braţe şi m-ai împins la o parte. Mă uitam la tine şi ploua. Printr-o piruetă am ieşit din ploaie şi te-am prins îm braţele mele, dar după câteva secunde mi-ai dat drumul înapoi în ploaie. Simţeam iarba udă şi rece pe tălpi, şi rochia cum se lipea de piele. Mă uitam la tine tristă şi ţi-am întors spatele pentru o secundă. În acel moment, m-ai prins strâns braţele tale şi am început din nou să dansăm. Te îndepărtai de mine şi veneai înapoi, dar de fiecare dată distanţa se micşora până când nu ai mai putut să îmi dai drumul.

Am stat pentru o vreme îmbrăţişaţi şi savuram din plin mirosul tău plăcut, sunetul bătăilor inimii tale. Ţi-am savurat buzele dulci până când iar a început să plouă şi m-ai îndepărtat, încă ţinându-mă de mână. Mă uitam la tine tristă şi nu vroiam să îmi dai drumul, dar tu te-ai uitat cu ochi reci la mine şi m-ai lovit cu săgeţi invizibile în inimă. Mâinile au cedat şi am căzut în genunchi.

Şi erai cu spatele la mine şi tremurând de frig, am închis ochii şi am lăsat lacrimile să cadă. Nu mai puteam auzi nimic. Nici măcar cântecul greierilor, nici măcar vocea liniştitoare a lunii. Atunci, am simţit că cineva mă ia în braţe. Când am deschis ochii, erai tu, rănit, dar fericit. M-ai ridicat şi m-ai ţinut în braţe. Ţi-ai cerut scuze, dar nu le-am acceptat. Am vrut doar să aud Te iubesc! Mi-a fost dor de tine..., şi ai spus asta. Şi inima mea şi-a revenit. Nu am ştiut ce s-a întâmplat în acel timp până când am fost pusă în aceeaşi situaţie.

Am simţit un fior, instinctul mi-a spus să mă întorc. Ţi-am dat drumul şi întorcându-mă, am văzut ceva îngrozitor. Eram eu, în rochie neagră, cu ochii plini de ură, de supărare, de nervi. Acel alter ego al meu m-a atacat şi ţi-am dat drumul, ca să îţi protejez inima. Am luptat pentru ca inimta ta să rămână întreagă şi am reuşit. Fără să îmi dau seama, eram şi eu rănită, dar când te-am luat în braţe am simţit că îmi revin. Atunci am ştiut imediat că vor mai fi lupte, că din acest dans nu ne vom opri niciodată. Şi în timp ce te ţineam în braţe, am spus: Te iubesc! Mi-a fost dor de tine...

Şi am simţit că îmi zâmbeşti. Apoi, inimile noastre s-au contopit pentru totdeauna şi legătura a devenit indistructibilă. Oriunde m-aş fi dus, simţeam legătura. Simt legătura inimii mele cu inima ta chiar şi acum. Şi nu există om pe pământ care să poată tăia legătura.

Te iubesc şi mereu te voi iubi! Mi-a fost dor de tine...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasa si tu un comentariu si spune-ti parerea

 
 
Blogger Templates